"O caricatură jurnalistică este un editorial exprimat în imagini"

Reporter: Sunteţi directorul salonului de caricatură şi grafică satirică de presă, "World Press Cartoon", şi, de fapt, jurnalist. Scrieţi în paralel cu exercitarea funcţiei de director al acestui salon?

Rui Paulo da Cruz: Da, sunt jurnalist. Mai am un proiect despre caricatura portugheză, dar, de meserie sunt jurnalist şi ceea ce mă interesează cu adevărat în această specialitate a jurnalismului, caricatura, este faptul că reprezintă ceva ce eu nu pot face, dar despre care sunt conştient că este foarte important pentru bogăţia şi expresia unui ziar. La momentul actual nu scriu la ziar. Scriu uneori opinii, lucrez la documentare TV, scriu articole pentru cataloagele "World Press Cartoon", pe diferite domenii. Ca jurnalist, nu eşti niciodată specializat. Lucrez pe domenii precum religia, caricaturile, istoria, Uniunea Europeană, relaţiile UE- Africa, lumea a treia.

Reporter: Sunteţi mai implicat în domeniul caricaturilor decât în presa scrisă?

Rui Paulo da Cruz: Nu. Aceasta este doar una dintre ariile mele de activitate. De asemenea, fac cercetare pentru cărţi, lucrez ca profesor de jurnalism şi consultant media.

Portugalia este o ţară mică şi nu este una puternică. De aceea trebuie să joc mai multe partide de şah în acelaşi timp.

Reporter: Cum aţi pătruns în acest domeniu al caricaturii?

Rui Paulo da Cruz: A fost un accident al vieţii. Cred că marile proiecte sunt rezultatul unui accident al vieţii. Un bun prieten al meu a fost premiat în cadrul Festivalului de Caricatură de la Montreal - era cel mai mare concurs de caricatură de presă, la nivel mondial. Concursul s-a încheiat în anii "80 şi exista un "loc neocupat" în această zonă. Existau multe concursuri de desene, dar nu de desene publicate în presă. Aşa că am mai discutat cu un prieten şi am decis să punem pe picioare acest proiect. Am căutat finanţări, am lucrat cu parteneri naţionali şi internaţionali să creăm un model. Cea mai grea parte a fost să creăm modelul şi regulile, care sunt foarte stricte. Ideea am avut-o acum 15 ani, iar acum 10 ani am găsit condiţiile să demarăm proiectul, care în 2014 a ajuns la a 10-a ediţie.

Acum, dacă întrebaţi un caricaturist, vă va spune că "World Press Cartoon" este cel mai bun concurs de caricaturi din lume, o competiţie foarte serioasă pentru profesionişti ai caricaturii de presă.

Este interesant că cel puţin un "Grand Prix" şi un "Premiul I" la una dintre categorii este acordat pentru caricaturi publicate în ziare de profil financiar. Cum ştirile financiare sunt "gri", cred că aceste caricaturi reprezintă un mod de a le aduce culoare.

Reporter: Care sunt funcţiile caricaturii publicistice, în opinia dumneavoastră?

Rui Paulo da Cruz: Caricatura publicistică este o specialitate în ziar care oferă nu doar culoare şi luminozitate, ci, de asemenea, permite o abordare specială, care nu este posibilă prin cuvinte, prin text. Putem spune că o caricatură jurnalistică este ca un editorial, ca un articol de opinie, dar nu scris, ci exprimat în imagini, în chipuri, în linii, in culori, în umbre. Şi astfel, caricaturistul este un jurnalist, care îşi exprimă opiniile prin imagini.

Cele mai multe desene nu au cuvinte, nu au nici măcar titlu. Privitorul are libertatea să înţeleagă şi să facă interpretarea desenului. Deci, caricatura este într-adevăr universală.

Chiar dacă culturile sunt diferite, un număr mare de probleme sunt comune şi cred că desenul este unul dintre cele mai potrivite metode de cooperare. Consider că organizaţiile de caricaturişti ar trebui să promoveze schimbul internaţional de astfel de lucrări şi să le publice.

Ideea de cooperare ar aduce mai multe caricaturi în ziare şi cred că este spaţiu pentru ca acest gen de umor să crească.

Reporter: Care este răspunsul dumneavoastră în cazul în care o imagine satirică, publicată în presă, este acuzată de ofensă?

Rui Paulo da Cruz: Desigur că atunci când publicăm o imagine satirică, trebuie să fim atenţi la cultura ţării în care este publicat desenul. Ceva care este ofensator pentru un musulman nu este ofensator pentru un creştin şi vice-versa. Un chinez, un indian american, un european... au diferite sensibilităţi, dar, bineînţeles, trebuie să fim conştienţi şi de faptul că nu putem accepta cenzura. Nu trebuie să avem nicio îndoială cu privire la acest aspect pentru că, uneori, sub pretextul că un desen este ofensator, ceea ce se doreşte cu adevărat este cenzurarea opiniei, lucru pe care, un jurnalist sau un caricaturist nu-l pot accepta. În România, ca şi în Portugalia, dictatura a domnit mult timp şi desigur, autorităţile de la momentul acela credeau că tot ceea ce era împotriva ideilor lor, era ofensă. Prin urmare, trebuie să fim conştienţi de sensibilitatea publicului când publicăm, dar în acelaşi timp, să nu acordăm acestei sensibilităţi puterea să devină cenzură.

Reporter: Dacă ar fi să enumeraţi temele de predilecţie pentru caricatura publicistică a momentului, ce aţi trece în listă?

Rui Paulo da Cruz: De obicei, temele de predilecţie pentru caricatura publicistică sunt cele specifice momentului. Expoziţia noastră anuală compusă din 300-400 caricaturi de presă este ca o retrospectivă şi puteţi vedea în aceste lucrări care au fost principalele subiecte ale anului.

De exemplu, caricaturi care ilustrează oameni: Nelson Mandela - Grand Prix -ul anului 2014 a fost acordat unei caricaturi cu Mandela- Obama, Putin, Merkel, Berlusconni; jucători de fotbal, actori, fenomene economice, politice (Ucraina în criză, criza europeană, criza Greciei).

Pe de altă parte, în caricaturi sunt abordate probleme cu caracter permanent: încălzirea globală, problemele de familie, grija pentru mediul înconjurător, ecologia. Este o lucrare cu acest nume, a unui artist român, pe care am premiat-o în anul 2012. În caricatură se află reprezentanţii naţiunilor care stau în jurul unei mese rotunde, formate din scoarţa pământului secat de apă. Interesant este că participanţii la masă nu sunt oameni, sunt mutanţi, ceea ce arată ce se va întâmpla cu omenirea dacă nu ne îngrijim de mediu.

Reporter: Care sunt ingredientele unei caricaturi bune?

Rui Paulo da Cruz: Cred că este foarte important să ţinem cont de mai multe "straturi" atunci când citim şi înţelegem. O caricatură trebuie să fie atrăgătoare la prima vedere, prin calitatea lucrării dar şi prin idee, care trebuie să fie originală. Ziarele sunt făcute din elemente noi şi, prin urmare, caricaturile de presă trebuie să prezinte o abordare nouă, chiar dacă tema este veche.

Când spun "straturi" mă refer la faptul că atunci când priveşti o caricatură, trebuie să "stai pe loc" un moment. Spre deosebire de un articol, pe care îl citeşti şi apoi închizi ziarul, o caricatură are nevoie de mai mult timp pentru a fi înţeleasă: poate la o a doua privire vezi ceva diferit de ceea ce ai văzut prima oară, poate la a treia privire vezi ceva şi mai diferit.

Dacă ne uităm la lucrarea domnului Constantin Pavel, numită "Ecologia", care a obţinut premiul I la competiţia "World Press Cartoon 2014", putem observa modul în care lumea va deveni dacă nu ne pasă de mediul înconjurător: oamenii vor deveni mutanţi. Prin urmare, o caricatură are de asemena această capacitate de a proiecta viitorul.

Reporter: Deci am putea adăuga această putere de proiecţie în viitor, la funcţiile caricaturii?

Rui Paulo da Cruz: Da. Astăzi, totul are loc "imediat". Radioul transmite ce se întâmplă pe moment.Televizorul ne arată ce se întâmplă prin imaginile filmate cu camera. Cele două, radioul şi televizorul, se aseamănă prin capacitatea tehnică de transmitere "live". Acest lucru nu este valabil şi pentru ziare. În presa tradiţională, ştirile ajung la cititor cu o întârziere de 24 de ore, poate 36 de ore, poate o săptămână. Ceea ce este important pentru un ziar este nu numai să înregistreze ce s-a întâmplat, ci mai ales, să proiecteze viitorul, să le arate cititorilor ce se poate întâmpla cu societatea, atunci când faptele sunt puse la un loc. În acest context, caricatura jurnalistică este o parte foarte importantă din presă.

Reporter: Am putea spune că o caricatură jurnalistică trăieşte mai mult decât un articol?

Rui Paulo da Cruz: Bineînţeles. Articolele sunt importante. Rămân în muzee, iar istoricii vor folosi ziarele pentru informaţie. Dar caricaturile sunt opere de artă. Astăzi studiem caricaturiştii faimoşi ai secolului al XIX-lea, şi creaţiile lor nu sunt doar opere de artă, cât mai ales oferă o retrospectivă a societăţilor de la acea vreme: reacţiile, problemele care traversează secolele sunt prezente în astfel de caricaturi.

Reporter: Poate o caricatură să stimuleze reacţii ale autorităţilor, în subiect?

Rui Paulo da Cruz: Nu există libertate fără democraţie şi nu există democraţie fără presă liberă. Atunci când autorităţile acţionează împotriva oamenilor care publică, nu vorbim de o societate democratică. Într-o societate democratică, nu trebuie să fim nici împotriva creaţiei, nici împotriva creatorului.

Reporter: Vă simţiţi solidar cu problemele de breaslă ale jurnaliştilor, de pildă, cea a libertăţii presei?

Rui Paulo da Cruz: Da, aceasta este una dintre principalele noastre îngrijorări. Şi am creat evenimentul nostru şi cu scopul să protejăm libertatea presei pentru unele ţări unde presa nu este atât de liberă. De exemplu, un caricaturist iranian a fost mult timp în închisoare pentru o lucrare publicată. Prin urmare, în Iran există o persecuţie pentru caricaturişti. Pentru noi este foarte important să protejăm libertatea presei în întreaga lume.

Deseori, prima acţiune împotriva libertăţii presei nu este împotriva jurnalistului, ci împotriva instituţiei de presă de care aparţine jurnalistul. De exemplu, în Portugalia, dacă este publicat un articol care poate dăuna imaginii unei bănci, această bancă nu mai publică reclame în acel ziar. Este o metodă de cenzură, un şantaj prin privarea de reclame. Trebuie să existe un cod de conduită al agenţiilor de publicitate, al agenţiilor guvernamentale, al guvernului, al jurnaliştilor care să susţină ideea că presa trebuie să fie liberă. Pentru că fără presă liberă, nu există lume liberă, nu există democraţie.

Reporter: Caricaturiştii sunt mai liberi decât jurnaliştii?

Rui Paulo da Cruz: Da. În primul rând, pentru că sunt singuri. Ca jurnalist, eşti parte a unui sistem care produce ştiri, articole.

Caricaturistul este mai liber. Are într-adevăr de respectat o cerinţă, dar poate face ceea ce înţelege, îşi alege unghiul, perspectiva, nu există cuvinte, ceea ce conferă lucrării o anumită ambiguitate.

Reporter: Vă mulţumesc!