O INSTITUŢIE AL CĂRUI TERMEN DE GARANŢIE A FOST DEPĂŞIT DE MULT Dezastrul intervenţiei FMI pentru "salvarea" Greciei, Irlandei şi Portugaliei a ieşit la lumină

Acoperirea mediatică a testelor de stres bancare din Europa, mai ales în cursul săptămânii trecute, a pus în umbră publicarea unui raport cu implicaţii deosebit de grave pentru obiectivele Fondului Monetar Internaţional, modul de lucru şi asumarea responsabilităţii în cadrul instituţiei.

Raportul "FMI şi crizele din Grecia, Irlanda şi Portugalia", realizat de Biroul de Evaluare Independentă al FMI (IEO, Independent Evaluation Office), analizează implicarea instituţiei financiare internaţionale în "soluţionarea" crizelor din cele trei ţări, ca parte a Troicii din care au mai făcut parte Comisia Europeană şi BCE. Raportul integral poate fi consultat la adresa http://www.ieo-imf.org/ ieo/pages/CompletedEvaluation267.aspx.

IEO a fost înfiinţat în 2001 pentru "evaluarea independentă şi obiectivă a politicilor şi activităţilor Fondului", după cum se arată pe site-ul instituţiei.

Raportul arată că membrii de vârf ai instituţiei au făcut greşeli grave în evaluarea situaţiei din Grecia, s-au concentrat nejustificat asupra susţinerii monedei unice şi au ignorat semnalele premergătoare crizei.

Activitatea de "salvare" s-a desfăşurat, de multe ori, doar în cadrul unor grupuri de lucru ad-hoc, unde a lipsit "responsabilitatea şi transparenţa".

"Anumite documente referitoare la problemele delicate au fost elaborate în afara cadrului existent", iar auditorii IEO nu au avut acces la o serie de documente cheie şi nu au reuşit să stabilească cine a luat anumite decizii şi pe baza căror informaţii.

Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "cele trei bailout-uri ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei au fost fără precedent", în condiţiile în care "fiecărei ţări i s-a permis să împrumute peste 2.000% din cota alocată, adică de trei ori peste limita normală", iar cele trei programe de finanţare au reprezentat 80% din totalul finanţărilor acordate de FMI între 2011 şi 2014.

Înainte de declanşarea crizei globale, când însăşi raţiunea existenţei FMI a fost pusă, de multe ori, sub semnul întrebării, instituţia era dominată de "o cultură a automulţumirii", după cum se mai arată în raportul IEO, fenomen care a condus la "eşecul identificării vulnerabilităţilor şi incapacitatea anticipării crizelor".

Documentul Biroului de Evaluare Independentă mai urmăreşte şi "procesul şocant de dezintegrare a guvernanţei la nivelul instituţiei", conform articolului din The Telegraph, al cărui rezultat este "lipsa de claritate cu privire la cine conduce, cu adevărat, această puternică instituţie".

În raport mai este subliniată şi presiunea politică aplicată asupra angajaţilor FMI implicaţi în programele de bail-out. "O caracteristică neobişnuită a cadrului de lucru al Troicii a fost parteneriatul dintre FMI şi instituţiile europene la nivelul personalului implicat, ceea ce a făcut posibilă aplicarea presiunilor politice încă din primele etape", se arată în raport.

Răspunsul autorităţilor europene este relevant. "Este evident că programele au fost atât politice, cât şi tehnice", a declarat pentru Bloomberg un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

De asemenea, toate acţiunile FMI au avut ca scop susţinerea necondiţionată a monedei unice europene, pe fondul respingerii categorice a unor analize interne din perioada premergătoare crizei, unde se arăta că "structura euro este caracterizată de vicii fundamentale".

Astfel se explică şi presiunile enorme exercitate asupra celor trei ţări, care au fost "convinse" de necesitatea programelor de salvare şi au fost sacrificate pe "altarul" austerităţii, pentru a fi păstrată uniunea monetară şi a preveni ieşirea la suprafaţă a falimentului de-facto al unor mari bănci din ţările aflate în nucleul dur al zonei euro.

Efectele se văd cel mai bine mai ales în Grecia şi Portugalia, unde "programele susţinute de FMI au fost construite pe baza unor prognoze mult prea optimiste", care nu au ţinut cont de "dinamica datoriilor pentru ţări care fac parte dintr-o uniune monetară", dar nici de "cercul vicios amorsat între bănci şi statele suverane".

Diagnosticul IEO se încheie cu o serie de recomandări pentru FMI, între care se află "dezvoltarea unor proceduri care să minimizeze căile de intervenţie ale factorului politic" şi "reafirmarea angajamentului pentru responsabilitate şi transparenţă".

Reacţia directorului executiv al FMI, Christine Lagarde, la raportul IEO, a fost publicată pe site-ul instituţiei. În ceea ce priveşte prima recomandare, Lagarde precizează că "susţine principiul independenţei analizei tehnice a FMI", dar "nu acceptă premisele recomandării şi nu vede nevoia stabilirii unor noi proceduri". Directorul executiv al FMI scrie că susţine celelalte recomandări şi se vor lua măsuri pentru întărirea colaborării cu Biroul de Evaluare Independentă.

După publicarea raportului IEO, Yanis Varoufakis, fost ministru de finanţe al Greciei, a scris, pe contul său de Twitter, că "a venit timpul pentru a cere concedierea imediată a lui Poul Thomsen".

În plus, "este timpul demisiilor la FMI, BCE şi Comisia Europeană", mai arată Varoufakis şi într-un articol de pe site-ul său, unde cere membrilor Troicii să prezinte "scuze oficiale poporului grec" şi să treacă la "restaurarea completă a democraţiei în Grecia".

Deşi numele ţării noastre nu apare în raportul IEO, modul de lucru al FMI în cazul celor trei ţări din zona euro ridică numeroase semne de întrebare privind graba nejustificată a autorităţilor "noastre", de la nivel prezidenţial, guvernamental şi al BNR, de a contracta creditul de 20 de miliarde de euro în faza acută a crizei economice.

O investigaţie parlamentară şi a Curţii de Conturi este absolut necesară pentru clarificarea şi publicarea condiţiilor în care au acţionat autorităţile din acea perioadă, dar şi pentru stabilirea clară a responsabilităţilor.

Reacţiile internaţionale faţă de acest raport ne vor indica dacă, după atâţia ani de subminare gravă a instituţiilor democratice europene, vom putea spera că se va găsi timp şi pentru justiţie.