O LUME NEBUNĂ  Prea săraci ca să se poată proteja şi de virus şi de foame

Situaţia devine dramatică în multe zone ale lumii. Veniturile multora dintre muncitorii zilieri au scăzut dramatic, iar aceştia nu îşi permit nicio metodă de protecţie împotriva virusului, puţinii bani câştigaţi (aproxmativ un dolar pe zi) fiind alocaţi exclusiv hranei, conform unui reportaj realizat de Thomson Reuters Foundation în câteva ţări din Asia de Sud pe fondul actualei crize sanitare. Situaţii similare se regăsesc şi în alte zone defavorizate ale lumii. Purtarea unei măşti este acum obligatorie în India, Pakistan şi Sri Lanka, iar în Afganistan şi Bangladesh este recomandată, iar atât cererea, cât şi preţurile, au crescut. Faptul că o mască de unică folosinţă costă acum 7 dolari în unele locuri a creat o nouă formă de inegalitate în oraşele în care sute de milioane de oameni trăiesc într-un mod aglomerat şi neigienic. Meenakshi Ganguly, directorul de la Human Rights Watch pentru Asia de Sud, a declarat că măsurile de izolare cu privire la coronavirus au afectat în mod disproporţionat comunităţile marginalizate. "Cu siguranţă, coronavirusul nu face distincţie între prinţ sau cerşetor, rasă sau religie", a spus Ganguly, care a adăugat: "Dar modul în care afectează indivizii diferă mult în funcţie de accesul lor la hrană, adăpost, servicii de sănătate şi alte nevoi de bază". În Sri Lanka, guvernul a plafonat preţurile la 15 rupii (opt cenţi) pentru o mască chirurgicală de unică folosinţă şi 150 de rupii pentru cele etanşe, numite măşti respiratorii. Cu toate acestea, localnicii au spus că este dificil să le găseşti la acele preţuri, având în vedere că farmaciile cresc preţurile. Nipuna Kumbalathara, purtător de cuvânt al Oxfam în Asia, a declarat că este necesară o investiţie publică mai mare: "În mod clar, persoanele cărora nu le este uşor să îşi cumpere mâncare nu pot plăti pentru trusele de protecţie, de testare sau de îngrijire". Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară că măştile trebuie să fie purtate doar de cei bolnavi şi care prezintă simptome şi de cei care au grijă de persoanele suspecte de boală. Multe guverne solicită utilizarea măştilor pentru a reduce răspândirea virusului, pe măsură ce reduc măsurile de izolare, altele au cerut publicului să nu le cumpere din moment ce există un deficit, pentru a asigura aprovizionarea adecvată pentru personalul medical. În India, guvernul a lansat un manual pentru măştile de faţă confecţionate acasă, inclusiv cele care folosesc bandă elastică. Mulţi sud-asiatici au găsit măsuri provizorii pentru acoperirea feţei - de la sariuri şi eşarfe, până la batiste şi prosoape - folosite înainte de focar pentru a proteja de soare, praf şi poluare. Între timp, echipe de poliţie, organizaţii de caritate şi grupuri de auto-ajutor ale femeilor au făcut milioane de măşti lavabile pe care le oferă comunităţilor sărace şi rurale gratuit sau la un preţ scăzut. Dar acestea sunt excepţii, majoritatea nu au de ales decât să cumpere la suprapreţ măşti de proastă calitate pe care rareori le pot spăla.

Tristă situaţie, iar ieşirea din ea nu se întrevede, nici cu mască şi nici fără.