O lume neomedievală construită în jurul rivalităţii dintre SUA şi China?

Influenta organizaţie RAND Corporation, care a "proiectat" unele dintre cele mai importante strategii economice şi militare ale Statelor Unite şi ale NATO în perioada postbelică, a publicat recent o analiză a cadrului de desfăşurare a rivalităţii dintre Statele Unite şi China.

Confruntarea "ar putea evolua în condiţiile caracterizate de o îmbinare a unor aspecte ale vieţii moderne şi o atenuare sau un regres mult mai substanţial al altor aspecte, pe care noi le numim neomedievalism", arată autorii.

Una dintre caracteristicile principale ale confruntării dintre China şi SUA este "desfăşurarea sa în condiţii caracterizate de un grad ridicat de dezordine internaţională, de diminuarea legitimităţii şi capacităţii statului, de provocări interne omniprezente şi acute şi de constrîngeri severe impuse de factori economici şi sociali care sunt foarte diferite de cele cu care s-au confruntat statele naţionale industriale în secolele XIX şi XX".

Autorii mai susţin că "rivalitatea dintre SUA şi China este probabil să fie modelată mai profund de o atenuare sau regresie generală a aspectelor cheie ale vieţii moderne legate de politică, societate, economie şi securitate".

Pentru a atenua impactul brutal al afirmaţiilor privind regresul, în raport se mai arată că "aceste tendinţe nu implică o întoarcere completă la viaţa feudală", însă "impactul schimbărilor moderne şi postmoderne va păli probabil pe lângă traiectoria generală spre regres".

Raportul, cu titlul "Rivalitatea SUA - China într-o lume neomedievală: Securitatea într-o epocă de slăbire a statelor", a fost sponsorizat de Biroul Secretarului Apărării, Statul Major, Comandamentele Unificate de Luptă, Marina, Corpul Infanteriei Marine şi alte agenţii din domeniul apărării.

Epoca neomedievală este definită ca perioada istorică începută în jurul anului 2000 şi caracterizată prin slăbirea statelor, fragmentarea societăţilor, dezechilibre economice, ameninţări omniprezente şi informalizarea războiului.

"Condiţiile caracteristice ale neomedievalismului sunt deja evidente", se arată în prezentarea raportului de pe site-ul instituţiei.

Prima este "declinul accentuat al statului-naţiune centralizat", care a condus la apariţia crizelor politice în multe ţări, în condiţiile în care "nivelul relativ ridicat al solidarităţii sociale care a prevalat în statele-naţiune s-a atrofiat, iar competiţia dintre identităţile grupurilor sociale a devenit tot mai puternică".

Oare ce pricep idioţii din capitalele europene, care se cred atotputernici, despre "declinul accentuat al statului-naţiune centralizat"? Îl consideră o oportunitate pentru centralizarea puterii la Bruxelles, o capitală măcinată de lupte deschise între diferite "mafii" europene?

Din punct de vedere economic, "statele neomedievale se confruntă cu o creştere încetinită şi dezechilibrată de care beneficiază în primul rând o mică minoritate", după cum mai arată autorii, în condiţiile în care "slăbirea statelor se referă la degradarea legitimităţii politice a statelor din cauza scăderii capacităţii acestora de a-şi menţine legitimitatea, de a asigura securitatea internă şi de a furniza niveluri de bunuri, servicii şi oportunităţi satisfăcătoare pentru populaţie".

Definiţia pare să se potrivească perfect sau aproape perfect pentru majoritatea statelor din Europa, iar încercările disperate ale autorităţilor europene pentru "unificarea" şi "integrarea" forţată sub umbrela Uniunii Europene, prin încălcarea celor mai elementare principii democratice, nu va avea succes, dar are potenţialul de a provoca o mare suferinţă la nivel continental.

Din păcate, caracteristicile statelor neomedievale evidenţiate în studiul de la RAND Corporation par să se potrivească şi în cazul ţării noastre, care mai "beneficiază" şi de statutul de vasal în confruntările dintre marile puteri, pe fondul slugărniciei inadmisibile de care dau dovadă toate "autorităţile" statului.

În raportul de la RAND se mai pune accentul şi pe informalizarea războiului, care înseamnă "trecerea de la războiul purtat exclusiv de armate naţionale la forţe diverse, formate din trupe profesioniste, contractori sau mercenari şi grupuri armate simpatizante". Mai mult, asistăm şi la "renaşterea unor metode mai vechi de luptă, cum ar fi conflictele intrastatale, asediile şi conflictele neregulate".

În aceste condiţii, "conservarea resurselor militare şi evitarea unui război major vor deveni esenţiale pentru succesul naţional".

Dar mai sunt capabile "autorităţile" şi "elitele" actuale să urmeze o astfel de viziune, în loc să consume cantităţi uriaşe de energie în căutarea ţapilor ispăşitori, mai ales că ţapii ispăşitori s-ar putea dovedi complet inutili, atunci când mulţimile vor cere "capul lui Moţoc"?

Şi dacă autorităţile de la Beijing nu doresc să se implice în acest "joc" al regresului către neomedievalism, mai ales că avantajele de care dispun se amplifică?

Fostul bancher de investiţii David Goldman a scris recent în Asia Times că "pentru a-şi reduce deficitul comercial de 1 trilion de dolari, Statele Unite trebuie să investească în bunuri de capital", însă "acestea vor trebuie importate în mare parte", în condiţiile în care investiţiile din industria prelucrătoare s-au angajat pe o traiectorie descrescătoare în ultimii 20 de ani.

"China este unul dintre cei mai mari furnizori de bunuri de capital pentru America, care includ de la maşini industrial până la circuite electronice", subliniază fostul bancher de investiţii.

Concluzia lui Goldman este similară cu aceea a directorului executiv de la Raytheon, unul dintre cei mai mari producători americani de armament avansat: decuplarea de China nu este posibilă, cel puţin nu pe termen mediu.

"Compania noastră are câteva mii de furnizori în China, iar decuplarea este imposibilă", a declarat recent Greg Hayes, directorul executiv al gigantului Raytheon, pentru Financial Times.

Hayes a mai accentuat că "dacă ar fi să ne retragem din China, ne va lua mulţi ani pentru a restabili lanţurile de aprovizionare în economia internă sau în economiile altor ţări prietene".

"Avem nevoie de China pentru a lupta împotriva Chinei", este concluzia antreprenorului Arnaud Bertrand pe marginea articolului din FT.

Oare această ironie este bine înţeleasă la Washington şi în capitalele europene?

Ar fi bine să fie aşa, deoarece timpul este de partea Chinei, care poate are alte planuri decât întoarcerea la o lume medievală, indiferent cât de "nouă" ar putea fi aceasta.