Ombra mai fu

Un partid de anvergura electorală a PSD-ului ar trebui să fie un reper al spaţiului politic. Dacă nu din toate punctele de vedere, măcar din cele esenţiale: ideologie, programe politice, organizare şi funcţionare internă, relevanţă a acţiunilor sociale, lideri şi candidaţi pentru funcţii publice. Cu excepţia faptului că ocupă inerţial şi fără nici o justificare spaţiul mai degrabă difuz şi rău definit al "stîngii" din România, nici una dintre calităţile unui mare partid nu se regăseşte astăzi în viermuiala ascunsă în spatele siglei şi a uşii de la intrarea în sediul principal. Dacă, acum două decenii, pretenţia PSD-ului de apartenenţă la ideologia "socialistă" mai avea, cît de cît, o justificare, mică... da justificare..., astăzi, ea este ridicolă. Doar că ridicolul, la noi, nici măcar nu jenează, darămite să omoare pe cineva! Organizat încă de la origini ca un "partid de cadre", PSD-ul s-a transformat inevitabil într-o asociaţie, cînd laxă şi divergentă, cînd solidară şi convergentă, a grupurilor de interese, subsumate şi întruchipate de instituţia "baronilor locali". Era dominaţiei liderilor "de la centru" a apus definitiv. Unii au devenit pur şi simplu "istorici", alţii doar marfă de vitrină... buni de arătat ca mostre, împăiaţi şi inerţi pe rafturi, ori pe afişele electorale, doar ca să impresioneze electoratul fidel, în căutare de "valori" care să îl reprezinte. Geoană şi Ecaterina Andronescu, garantaţi de Vanghelie, rămîne ilustrarea istorică a noii ierarhii de valori cultivată de PSD. Nu că ar fi fost vreodată o activitate esenţială pentru partidele din România, dar, de bine de rău, programe politice au existat. Cîteva, în "copilăria" PSD-ului, astăzi, deloc. Ultimul datează de pe vremea mandatului Năstase şi ţintea "combaterea sărăciei". Cum stăm cu sărăcia ştim... cît despre activitatea de construcţie şi promovare a programelor politice ale PSD-ului, activitatea aceasta a fost cu totul extirpată, ca un apendice nefolositor şi irelevant. La capitolul organizare şi funcţionare internă, PSD-ul este condus nu de o echipă, nici măcar de un grup cît de cît coerent de reprezentanţi ai electoratului, ci de o adunătură de ţîfnoşi, care încearcă, cu tot mai puţin succes, să ţină spatele cohortelor înregimentate de DNA şi de alte instituţii de cercetare a corupţiei, provenite din rîndurile "cadrelor de bază" ale PSD. Cînd a văzut că nu mai poate, ba mai rău, se prenumeră el însuşi printre cei atinşi de justiţie, Dragnea a recurs la o tipică şmecherie cu mustaţă, s-a declarat nu victimă, ci erou al luptei anti-corupţie, cam tot aşa cum, pe vremuri, Bebe Ivanovici îi declara "eroi ai revoluţiei" pe toţi cei de care avea nevoie ca să-şi organizeze propria feudă politică. Organizaţiile locale sunt gestionate ca adevărate şi pure feude. Iar, faptul că M. Vanghelie este atît de sigur de ascultarea şerbilor lui, încît nu s-a dat în lături de la cheltuielile unei candidaturi susţinută de un partid creat de el şi pentru el, arată clar cum stau lucrurile. La fel de relevantă este şi postura lui V. Ponta care, deşi lider tipic de centru, şi-a făcut o feudă personală în Dolj, ca să mai poată rămîne în joc şi după consumarea ritualicei şi cezaricei împungeri cu cuţite din "Senat". Criteriile de integritate se aplică oricui, mai puţin celor care ajung să aibă vreo funcţie de conducere şi sigur, niciodată, celor care ajung în vîrful piramidei de partid. În sfîrşit, lista candidaţilor PSD la alegerile locale se suprapune mai mult de jumătate cu lista cercetaţilor în diferite cauze ale justiţiei pentru tot felul de activităţi edilice, aducătoare de bani albi, pentru buzunarele proprii şi pentru zilele ceva mai negre. Bomboana pe colivă este desigur, candidatura de la Bucureşti, unde doamna Firea are de a face cu politica şi cu PSD-ul, cam tot atît cît averile domniei sale cu "socialismul". Nici măcar "bună de gură" nu este, după cum s-a văzut cît a funcţionat ca purtător de vorbe; în schimb este ţîfnoasă, ceea ce o apropie de familia specială a celor care se învîrt actualmente prin conducerea PSD-ului. Ilustrarea cea mai convingătoare a acestei caracteristici este modul în care a fost rezolvată competiţia, la vîrf, Dragnea-Zgonea. Astăzi, Preşedinte executiv al PSD, mîine dat afară din partid cu unanimitate de voturi!!! Exact ca miliţienii noştri care stau degeaba prin intersecţiile în care funcţionează semafoarele şi se uită la ele ca să mai facă din cînd în cînd, a lehamite, din mînă. Ceea ce transmit "liderii PSD" este doar că sunt mai proşti ca stîlpul! Trebuie să se uite la el ca să ştie cînd să oprească, ori să dea drumul la circulaţie! Chiar şi cei care nu ştiu mare lucru despre funcţionarea partidului-stat, tot îşi dau seama că politica de cadre tip "eu te-am făcut om, eu te omor" este marca fostului PCR. Ţîfna lui Dragnea, atacat la onoarea lui de "politician" şi de "lider" de partid chiar de către mîna sa dreaptă, pe motiv că "nenică, dacă eşti condamnat trebuie să pleci" nu a mai putut fi potolită. Ori eu, ori el! Şi, a plecat el, ca ultima şi cea mai irelevantă piesă din mecanismul marelui partid!!! Atunci, ce este de fapt actualul PSD? O umbră. O umbră sub care se adăpostesc toţi cei care au făcut nu politică, ci bani şi putere, pe spinarea "voturilor stîngii", de mai bine de două decenii şi jumătate. Şi nu o umbră oarecare, ci una care încă mai poate cîştiga alegeri, primării şi majorităţi parlamentare, deschizătoare de noi oportunităţi pentru clicile de partid şi de stat.

Nu ştiu cît l-au frecventat pe Haendel corifeii PSD-ului, dar aria cu care se deschide opera Xerxes le vine ca o mănuşă: "Nicicînd umbra unei plante nu fu mai dulce, mai dragă şi mai demnă de iubit..."