OPINIA SPECIALISTULUI JURIDIC Valoarea cumulată a investiţiilor franceze în România a atins 4,3 Miliarde Euro în 2015

Legăturile dintre cele două ţări au la bază o bogată istorie comună care generează, în mod firesc, o mare aşteptare din partea românilor faţă de Franţa, dar şi o deschidere a francezilor faţă de România. În ultimii 25 de ani pe care i-am petrecut în mijlocul comunităţii franceze din ţară am asistat şi îndrăznesc să spun că am şi contribuit puţin la relansarea «filierei francofone» în numeroase domenii - cultural-educativ, socio-economic, politic -, filieră care a avut o contribuţie însemnată la consolidarea parteneriatului dintre cele două ţări.

Franţa este astăzi un partener strategic al României în Europa şi unul dintre primii cinci parteneri comerciali. Valoarea cumulată a investiţiilor franceze în România a atins 4,3 Miliarde Euro în 2015, iar investiţiile franceze au o contribuţie importantă la PIB-ul ţării, dacă ne gândim doar la Grupul Dacia Renault care este şi în top trei angajatori din România. Dar cine nu se întâlneşte zilnic cu branduri respectabile franceze: Orange, Carrefour, Decathlon, BRD - Societe Generale, Groupama...

Se putea face mai mult în relaţiile franco - române ? Mai bine ? Cert este că ne aflăm, acum, într-un stadiu al relaţiilor care crează premise pentru o nouă relansare mai susţinută a acestora. Depinde doar de cât de bine vor reuşi guvernanţii să armonizeze interesele celor două ţări şi să proiecteze o viziune comună pe termen lung a acestor relaţii. Mediul de afaceri este extrem de sensibil la semnalele venite dinspre aceştia şi ştim cu toţii că la baza celei mai trainice prietenii se află încrederea. Aceasta se construieşte greu şi se distruge foarte uşor.

Pentru ca aţi evocat cuvântul încredere, cum privesc investitorii francezi evoluţiile recente din România?

Înainte de a exprima o opinie cu privire la reacţia investitorilor străini în general, nu doar a francezilor, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că investiţiile străine sunt un barometru al atractivităţii mediului de afaceri. Ele reflectă, pe cale de consecinţă, modul în care străinii percep evoluţiile dintr-o ţară. Or, volumul investiţiilor atrase de România îl cunoaştem, cifrele au fost publicate. Nu ne putem lăuda în regiune cu atragerea de investiţii străine, în pofida creşterii record a economiei româneşti. Conform FIC, Romania a avut în 2015 al doilea cel mai mic stoc de Investiţii Străine Directe (ISD) din regiune, fiind devansată de Polonia, Ungaria şi Cehia. Doar Bulgaria s-a plasat în urma României în această privinţă. Cu toate astea, stocul ISD a crescut de 12 ori în România în intervalul 1999 - 2015. Aceste date arată, deci, că percepţia investitorilor faţă de România s-a îmbunătăţit per ansamblu, după criza economică, dar nu pe măsura potenţialului ţării.

Or, pentru ca investitorii străini sa privească cu mai multă încredere spre România, ei trebuie să fie convinşi că promisiunile de stabilitate, predictibilitate şi transparenţă sunt puse în practică. Altfel, aceste trei deziderate riscă să devină un fel de Fata Morgana, aşa cum se întâmplă din păcate deja cu infrastructura românească ...

Nicio companie serioasă nu mai este dispusă să investească într-o ţară care cultivă un mesaj agresiv cu privire la interesele "ascunse" ale investitorilor străini sau în care legislaţia este încercată cu tot felul de experimente fiscale.

Indiferent de naţionalitate, investitorii îşi doresc un tratament egal în faţa legii şi sunt din ce în ce mai atenţi la modul în care sunt trataţi de autorităţi. Ei cer garanţii că îşi vor putea recupera investiţia într-un termen rezonabil, care poate fi de 3-5-7 ani.

În aceste condiţii, nu mai este niciun secret că am fost cu toţii surprinşi de felul în care au fost anunţate peste noapte noi măsuri fiscale, fără nicio consultare prealabilă, fără un studiu de impact. Într-un interval scurt de timp s-au rostogolit în piaţă, informaţii contradictorii cu privire la reintroducerea impozitului progresiv, apoi cu privire la amânarea reducerii cotei de TVA, şi cel mai îngrijorător - introducerea impozitului pe cifra de afaceri.

Să aplici un astfel de impozit pe cifra de afaceri la nivel global este nu doar contrar reglementarilor europene, ci şi foarte periculos din punct de vedere economic. Ce se întâmplă apoi cu toate tratatele semnate de România pentru evitarea dublei impuneri? Ce se întâmplă cu programul de investiţii al companiilor în România? Iar şirul întrebărilor poate continua... Ceea ce se va întâmpla pe termen scurt la nivel legislativ, va determina cursul investiţiilor pe termen lung de aici.

Ce soluţii vedeţi pe termen scurt pentru atragerea investiţiilor ?

În primul rând, trebuie să se renunţe la baloanele de încercare aruncate în piaţă şi care urmăresc strict o creştere - discutabilă, de altfel, - a veniturilor la bugetul statului. Pentru asta există multe alte măsuri ce pot fi aplicate.

În actualul context, cea mai urgentă măsură ce trebuie luată este întărirea stabilităţii şi predictibilităţii legislative, singura care dă curaj firmelor să investească pe termen lung. Când vorbesc de stabilitate şi predictibilitate nu înseamnă că refuz ideea unor reforme când acestea sunt justificate. Reforme au loc în permanenţă, inclusiv în economii mult mai dezvoltate. Mă refer la modul în care sunt pregătite şi fundamentate aceste reforme. Dincolo de nivelul scăzut al taxelor, un factor determinant pentru atragerea investiţiilor îl reprezintă stabilitatea şi predictibilitatea legislativă.

Apoi, pentru atragerea investiţiilor este nevoie ca statul să iasă cu proiecte concrete de investiţii, să vină cu strategii care să ia în calcul aspecte precum infrastructura, pregătirea forţei de muncă, educaţia şi inovarea.

Nu în ultimul rând este nevoie de întărirea capacităţii administrative, complet decredibilizate prin tolerarea unor persoane slab pregătite la conducerea unor instituţii cheie.

Un mare înţelept spunea că pentru a muta un munte, este nevoie să se înceapă prin a se îndepărta pietrele mici. Pentru a deveni o destinaţie mai atractivă pentru investiţii, România nu trebuie să mute munţii din loc, ci să cureţe corupţia endemică, să aplice corect legile pe care le are, să vină cu proiecte, să ştie unde doreşte să ajungă pe termen lung şi care îi sunt interesele.

Poate fi Franţa un model de dezvoltare pentru România ?

Amprenta influenţei istorice franceze se regăseşte în multe domenii, în cultură, în arhitectură, în literatură, în administraţie, dar şi în domeniul dreptului ... Desigur, această influenţă nu a fost singura care s-a manifestat de-a lungul timpului, dar a fost în multe privinţe cea mai puternică. Franţa a însemnat pentru români inclusiv o cale de urmat, un model de reuşită. Această cale de urmat încă există şi ea trebuie arătată contemporanilor noştri.

În actualul context, nu este lipsit de interes să aducem în atenţie exemplul guvernanţilor francezi care sunt la fel de interesaţi să atragă investiţii în Hexagon pentru a da un suflu nou economiei. Soluţiile pe care le-au anunţat sunt: adoptarea de măsuri pro-business de reducere a poverii fiscale pentru companii, măsuri ce vor fi implementate in următorii doi ani, măsuri de reducere a cheltuielilor în sectorul public şi un plan clar de investiţii de 50 de Miliarde de euro în domenii identificate ca strategice pentru Franţa.

Dumneavoastră ce le spuneţi investitorilor francezi despre România ?

Ce le spun tuturor investitorilor care ne caută pentru a le oferi servicii de asistenţă juridică sau pe care îi întâlnesc la Camera de comerţ franceză din România în activitatea căreia sunt implicata de 20 de ani... că România este în continuare un bazin de oportunităţi de afaceri. Faptul că aici, comparativ cu Polonia, de exemplu, unele sectoare s-au dezvoltat mai lent, reprezintă acum un atu pentru investiţii.

Le mai spun că nu trebuie deloc să îi subestimeze pe români, care au o mare capacitate de adaptare şi dau dovadă de o mare putere de muncă atunci când sunt trataţi corect.

Eu personal văd că există în continuare deschidere pentru investiţii franceze, doar că mediul economic este mai complicat acum în general în toată Europa. Să nu uităm că vorbim de o economie globalizată şi doar factorii interni dintr-o ţară nu mai sunt suficienţi pentru a atrage investiţiile. Recent am participat la câteva întâlniri de afaceri organizate de Business France şi am avut ocazia să constat că multe firme franceze din sectorul auto, energetic sau din agricultură, care lucrează deja de câţiva ani cu parteneri locali, se gândesc să îşi creeze propriile puncte de lucru aici în România.

Actualul cadru legislativ permite dezvoltarea investiţiilor?

Este loc pentru mai bine, însă nu putem să nu recunoaştem progresele făcute în ultimii ani. Am în vedere mai ales îmbunătăţirea legislaţiei privitoare la achiziţiile publice şi intrarea în vigoare a noii legi a PPP - mai aşteptăm şi Normele de aplicare, pentru ca ea să fie funcţională - , care ar trebui să conducă, cel puţin teoretic, la o deblocare a marilor proiecte de investiţii.

Aş evoca, totodată, şi seria de facilităţii fiscale sub forma ajutoarelor de stat care au potenţialul de a impulsiona investiţiile în anumite sectoare şi regiuni ale ţării, precum şi facilităţile oferite, după o îndelungată aşteptare, firmelor care desfăşoară activităţi în domeniul cercetării-dezvoltării. Mă refer la scutirea de impozit pe salariile angajaţilor din acest sector, deducerea fiscală suplimentară de 50% din valoarea cheltuielilor de cercetare dezvoltare şi scutirea de impozit pe profit pentru o perioadă de 10 ani pentru centrele de inovare, respectiv companiile care desfăşoară exclusiv astfel de activităţi.

Facilităţile fiscale oferite firmelor care activează în domeniul IT, aplicate deja de câţiva ani cu rezultate notabile, contribuie în continuare la dinamizarea industriei, chiar dacă o lovitură sub centură a fost aplicată de Stat la începutul acestui an prin eliminarea plafonului de plată a CAS şi CASS de cinci ori salariul mediu brut. Această măsură loveşte, se ştie, în special salariaţii cu venituri mari.

In final, ce semnificaţie are pentru dumneavoastră ziua de 14 iulie?

Este o zi emoţionantă, pe care o trăiesc cu aceeaşi intensitate ca toţi compatrioţii mei francezii. Este Sărbătoarea Naţională a ţării care m-a primit cu braţele deschise copil fiind, oferindu-mi şansa de a deveni ceea ce sunt astăzi şi care mi-a oferit cele mai înalte distincţii pentru activitatea mea profesională de până acum.

Această zi este în acelaşi timp un simbol al unităţii şi al podurilor pe care încerc prin tot ceea ce fac să le construiesc între Franţa şi România.