OPINII Când să alegi acţiunile Romgaz şi când titlurile de stat?

Am în vedere aici obţinerea unui raport optim între risc şi beneficii. Acţiunile Romgaz sunt de ceva vreme puşculiţa Guvernului. Dividendele generoase - anual compania distribuie 90% din profit sub formă de dividende, iar de la o vreme foloseşte şi o parte din rezerve în acest scop - dau o mână de ajutor deficitului bugetar, iar investitorii care pariază pe ele au un randament de cel puţin 10% asigurat doar din valoarea dividendelor. Sigur, resursele de gaze nu sunt inepuizabile, există riscul de reglementare (totuşi, mai puţin pronunţat decât la Transelectrica şi Transgaz unde ANRE poate umbla peste noapte la tarife), piaţa poate fluctua, iar uneori apar şi evenimente cu impact major (vezi ordonanţa "lăcomiei" sau exitul Fondului Proprietatea de la Romgaz ce prăbuşise la un moment dat cotaţiile până la 21 lei). Pe de altă parte, la un certificat de Trezorerie cu maturitatea la 5 ani, ai asigurat un randament de 5%, randament aflat peste inflaţia actuală şi neimpozabil; orice s-ar întâmpla valoarea principalului nu fluctuează (poate doar dacă o raportăm la euro), statul e un garant bun în caz de criză bancară etc.

Şi totuşi, unii preferă să stea pe acţiuni de dividend, iar alţii nu vor să audă de bursă şi caută doar plasamente cu siguranţă maximă şi un randament real pozitiv cât de mic. Şi nu e vorba doar de gusturi aici, temperamentul investiţional are mare legătură cu vârsta la care faci plasamentul în cauză. Am văzut în perioada de boom imobiliar şi bursier din 2005-2007 că cei care populau forumurile investitorilor la bursă erau preponderent în segmentul 25-35 de ani. La acea vârstă, bursa pare o scurtătură spre alte obiective specifice (o maşină mai frumoasă, bani suplimentari de cheltuit pentru investiţii etc.) şi mai puţin un vehicol de diversificare a averii personale. Cei care rămân peste 40 de ani în apropierea bursei o fac fie pentru a-şi plasa banii în mai multe coşuri şi a fi feriţi de cutremurele care afectează ciclic anumite sectoare ale economiei, fie pentru că au devenit gambleri incurabili (şi mulţi o păţesc în final urât - vezi cazul Cristian Sima). Peste 40-45 de ani, certificatele de trezorerie încep să fie preferate chiar dacă există o diferenţă de randament între acestea şi acţiuni. Nu randamentul este însă principala preocupare când ai intrat pe panta descendentă a vieţii (evident, când nu eşti jucător înrăit şi nu te-a acaparat total jocul bursei, al afacerilor, adrenalina pe care o furnizează riscul), ci nevoia de a conserva cât mai bine ce ai acumulat deja. Şi, în condiţiile legislaţiei bail-in la nivel european, când nu poţi fi absolut sigur că acţionarii şi deponenţii unei bănci (deci creditorii săi) nu vor fi obligaţi să suporte oalele sparte de management, unde poate fi mai nimerit să îţi plasezi banii în condiţii de siguranţă maximă, mai ales când ţi se oferă o dobândă superioară depozitelor la termen?

Aşa că răspunsul la întrebarea din titlu diferă în funcţie de vârsta celui ce întreabă şi de obiectivele sale. Când randamentul este principalul target nu ai de ce să ocoleşti acţiunile bune de dividend; chiar şi în caz de criză şi corecţii bursiere tot primeşte câte ceva în fiecare an, iar pieţele îşi revin de regulă după o vreme la cotaţiile anterioare crizei, ajungând în final să le depăşească. Dacă vrei să conservi în principal ce ai acumulat până atunci şi nu ţinteşti decât un mic profit, atunci ideal ar fi să mergi spre mixul de siguranţă şi randament pe care un titlu de stat îl oferă - mai sigur decât un depozit bancar şi cu un randament superior.