OPINII Cât de bine se descurcă România pe frontul pandemiei?

Auzim foarte des, aproape obsesiv, că "România se descurcă mai bine decât alte ţări pentru că a luat la timp măsuri hotărâte". Aşa să fie oare? Depinde ce înţelegem prin "alte ţări". Eu ne-am comparat în acest articol cu colegele de suferinţă din Sud-Estul Europei, cu Polonia, Bulgaria, Ungaria şi Cehia, membre UE ca şi noi. Am trecut deci în revistă situaţia numărului de teste la milionul de locuitori, a mortalităţii şi numărul de cazuri raportate. Concluzia? Nu mai stăm deloc bine.

La sfârşitul zilei de luni, România avea 2.131 teste/per milionul de locuitori. Bulgaria avea 2.288, Ungaria 2.307, Polonia 2.258, iar Cehia 7.900. Stăm, deci, cel mai prost la acest capitol ,raportându-ne la vecini, deşi nu mult mai prost, să recunoaştem. Testarea e importantă pentru că în acest mod se depistează şi pacienţii asimptomatici care pot reprezenta până la 40% din numărul de cazuri confirmate. Odată izolaţi, aceştia nu mai pot transmite virusul. Din păcate, protocolul din acest moment prevede testarea doar a pacienţilor cu simptome în România, aşa că sansele să-i izolăm din vreme pe cei care răspândesc virusul fără să fie ei înşIşi afectaţi vizibil sunt nule. Multă lume dă exemplul Coreii de Sud (9.000 teste/milion locuitori) dar nu ei testează cel mai mult. Islanda, de exemplu, are 81.700 teste. Aici e vorba de o extrapolare, pentru că toată popula?ia este de numai 364.000, dar observăm că în acest caz a fost testată deja peste 7% din populaţie. Or, aici avem un eşantion reprezentativ. Numărul cazurilor este foarte mare raportat la populaţie (1.560), dar sunt numai 6 morţi! Adică 0,4%. Cu cât creşte deci gradul de testare, scade spectaculos mortalitatea. Ţări care testează mult în acest moment sunt Norvegia (20.500), Luxemburg (38.800), Elveţia (18.700), Austria (12.300) etc. Este adevărat, cu cât ţara este mai mică ş mai bogată, poate testa mai mult, dar faptul că România stă cel mai rău dintre vecini este o realitate palpabilă şi în statisticile de mai jos.

Astfel, dacă privim la numărul de decese raportate la milionul de locuitori, România avea la sfârşitul zilei de 6 aprilie, 9 morţi faţă de numai 3 în Polonia, 4 în Ungaria, 7 Cehia şi 3 în Bulgaria. S-a murit, deci, de 2-3 ori mai mult ca în vecini, la noi, cu excepţia Cehiei, unde rezultatele sunt mai apropiate. Explicaţiile trebuie căutate, dincolo de numărul mai mare de locuitori din dispora întorşi acasă din zonele roşii ale Europei, în transformarea spitalelor în focare de infecţie în Romania. Asta pentru că medicii au fost aruncaţi în linia întâi fără echipamente de protecţie şi nu au existat la nivelul fiecărui judeţ spitale desemnate să se ocupe exclusiv de bolnavii de coronavirus. Vezi cazul Suceava, unde pacienţii s-au amestecat, iar medicii s-au contaminat în masă, astfel încât oraşul a trebuit izolat în final.

Să vedem acum şi statistica numărului de infectări la milionul de locuitori. România avea, luni, 211 cazuri faţă de 117 Polonia, 450 Cehia, 77 Ungaria şi 79 Bulgaria. Doar Cehia stă mai rău ca noi aici, dar trebuie avut în vedere că cehii au testat de 4 ori mai mult ca noi, deci au depistat şi mulţi asiptomatici. În concluzie, suntem pe ultimul loc la doi dintre indicatorii analizaţi şi pe penultimul la al treilea în regiune. Nu e deloc bine. Poate dacă am fi pornit achiziţiile în momentul în care am văzut ce se întâmpla în China şi nu ne-am fi preocupat mai mult de alegerile anticipate, ar fi fost altceva. Sau dacă am fi limitat accesul diasporei în ţară într-un anumit interval, să spunem două săptămâni din momentul în care autorităţile au început să intre cu adevărat în priză fără să lăsăm intrarea liberă în condiţiile în care spaţiile de carantină erau limitate (dovadă că în primele zile mulţi au trecut peste asta cu o declaraţie pe proprie răspundere).

Ce urmează mai departe? Italia a atins vârful şi acum scade destul de accelerat. Fa?ă de un maxim de 6500 de cazuri în 21 martie, luni se ajunsese la doar 3.600 de noi infectări; la fel în ceea ce priveşte numărul de morţi, de la un maximi de 900/zi se ajunsese la 600. Spania pare să urmeze o curbă similară, astfel încât este de aşteptat ca şi în România, peste 2-3 săptămâni, să avem o scădere a numărului de cazuri (nu cred că va mai da buzna diaspora în ţară de Paşte, cine era presat de lipsa de bani sau pierderea jobului s-a întors deja, iar perspectiva de a sta două săptămâni în izolare, petrecând inclusiv Paştele aşa, nu e prea grozavă). Aparent, pare că reducerea interacţiunii sociale ?i-a produs efectul. Dar a?a să fie oare? Cazul Suediei unde nu s-au impus restricţii majore şi s-a preferat informarea în locul izolării, este interesant. În Suedia, acum sunt 714 cazuri la milionul de lcuitori, cu 47 morţi la milionul de locuitori. În Norvegia şi Danemarca, unde restricţiile au fost mult mai dure, avem 1.080 cazuri cu 14 morţi, respectiv 808 cazuri cu 32 de morţi. Da, stau mai bine cele două ţări cu restricţii, dar totuşi nu mult mai bine. În final, când isteria se va dilua în întreaga lume, şi vom număra victimele colaterale - cele rezultate din tratarea preferenţială a bolnavilor de coronavirus, sinuciderile din cauza izolării, familiile destrămate de atâta apropiere, oamenii executaţi de bănci după pierderea joburilor, scăderea puterii de cumpărare în ţările unde s-a practicat carantina totală - sunt convins că diferenţele se vor estompa şi mai mult.