OPINII Cel mai mare "brad" din Europa

Imaginea mi-a fugit din faţa ochilor, mâna cu care ţineam aparatul foto a zburat prin aer, n-am înţeles nimic - eram în văzduh şi o secundă mai târziu mă izbeam cu tot corpul de bolovani.

La aproape şaizeci de ani, nu mai sunt aşa de sportiv. Mă durea.

Stăteam pe fundul unei gropi. Deasupra, jur-în-jur, era trotuarul.

Peste trotuar zăream Magazinul Unirea, blocurile din jur. Maşinile treceau către Universitate şi către Casa Poporului.

O schelărie metalică enormă închipuia un brad de Crăciun. Pentru el venisem, să-l fotografiez, să-l dau la ziar.

I se dusese vestea c-ar fi cel mai mare "brad" din Europa.

Era un kitsch. Poate că era cel mai mare kitsch din Europa (atenţie!, "kitsch" înseamnă "mic" în ungureşte - limba de origine a noţiunii). Dar, brad nu era.

O construcţie din profile metalice, întreţesută cu cabluri electrice, becuri şi beculeţe aranjate în forme ornamentale.

Depăşeşte de două-trei ori înălţimea oricărui bloc din Piaţa Unirii.

M-am adunat de pe fundul gropii, m-am scuturat, aparatul foto încă funcţiona.

Şchiopătând, am dat înconjurul "bradului" prin părculeţ.

Pe partea cealaltă, la intersecţia a două alei, un scripcar bătrân cânta "Barca pe valuri".

L-am fotografiat, cu "bradul" în spate.

"Ai soarele în faţă", mi-a zis moşul.

"Da, vreau să nu se vadă cât de urât e bradul", i-am răspuns.

A râs - "Da, tare-i urât!", continuând să-şi mişte arcuşul.

Doi poliţişti l-au gonit dincolo de parc.

Bătrânul a prins să protesteze, că de dincolo l-au trimis aici.

Poliţiştii, oameni cu suflet, i-au făcut hatârul - "Bine, rămâi în parc, dar du-te mai la margine, încolo..."

"Păi pierd intersecţia!", a exclamat scripcarul, "Aici îi iau şi pe ăştia şi pe ăia care trec perpendicular"...

Şi-a băgat vioara în cutie: "La mulţi ani! Sărbători fericite!", bombănea el în barbă.