OPINII Cum să citim presa azi

Suntem în 2007. România este în UE, veniturile ne vor creşte pentru a reduce decalajele faţă de europeni, imobilele ni se vor scumpi pentru a reduce aceleaşi decalaje. Moneda ni se apreciază pentru că toată lumea vrea să investească aici, iar românii care muncesc afară, până ajung şi aici salariile de acolo, trimit miliarde de euro în ţară. Totul creşte şi nu poate fi decât lapte şi miere pentru următorii ani. Ziarele financiare abundă de articole entuziaste despre piaţa de capital (creşteri peste creşteri, tranzacţii de valori apreciabile, terenuri de miloane de sub afaceri minuscule de pe Rasdaq, SIF-urile sunt reţeta îmbogăţirii rapide, doar au acţiuni la bănci care nu mai prididesc cu creditele...), niciun nor pe cer.

Apoi ajungem în 2008, prin SUA începe deranjul pe imobiliare şi creditele subprime devin subiect la modă, dar premierul Tăriceanu ne învaţă că ar fi cazul să investim în casele americane, doar la noi nu poate fi vorba de criză, iar la ei tocmai s-au corectat preţurile. Ştim apoi ce a urmat, a venit criza, au venit şi la noi executările silite, dar abia prin 2011, că piaţa imobilară are un decalaj faţă de realitate spre deosebire de bursă, care anticipează căderea economiei.

Care era sentimetul dominant din 2009? Criza lovise cu putere, bursele cădeau şi economiile urmau să aibă contracţii puternice în anii viitori. Sufla cineva o vorbă despre oportunităţi? De la aproape 100.000 de puncte, indicele BET-FI aterizase sub 10.000, dar presa de specialitate nu abundă de analize care să arate că poate e cazul să vorbim în sfârşit de subevaluare. Depresia era nota dominantă şi aşa va rămâne până prin 2012, când lucrurile încep să îşi revină uşor-uşor.

Care este morala? În vremurile exuberante, încasările din publicitate cresc, iar cei care vor să se promoveze şi să vândă la preţuri umflate au bani de cheltuit cu presa, în timp ce în vremuri de criză media se concentrează pe dezastru, pentru că ştirile proaste fac mai multă audienţă, iar analiştii independenţi care să gândească împotriva curentului nu au bani şi nici chef să se promoveze.

Să ne uităm ce s-a întâmplat în pandemie. Un suspect cor apocaliptic a cuprins întreaga presă (dezastrul vinde bine), iar vocile critice au fost marginalizate sau etichetate ofensator (medievali, sosocari), în vreme ce publicitatea din partea sectorului pharma sau a statului care investea în informarea publică era la cote ameţitoare. Ce lovitură - să încasezi bani şi de la zona guvernamentală/corporate şi să vinzi şi catastrofe publicului!

Să ne uităm şi la presa de război, ajunsă iar în zona unanimităţii din pandemie. Acum nu mai avem câştigători mari din zona pharma dar producătorii de armament sunt la cer pe burse, statele plusează cu informarea ca în pandemie, dar pe partea geo-politică nu medicală, iar spiritul critic lipseşte din nou, contestatarii liniei oficiale fiind iar marginalizaţi şi etichetaţi (acum nu mai sunt medievali, sunt putinişti, chiar şi cei care nu susţin nicio parte, ci vor doar o pace cât mai rapidă).

Între interese comerciale şi comenzi politice care domină media occidentală, interesele reale ale publicului îşi fac loc mai greu, astfel încât cea mai sănătoasă atitudine când se instalează unanimitatea de opinii este să ne activăm spiritul critic şi să încercăm să demontăm narativul oficial. Dacă înghiţim totul pe nemestecate, putem ieşi în final în pierdere (finaciar, medical, la nivel de IQ etc).