OPINII Despre deştepţi şi alţi oameni

Pensiile speciale ale militarilor au fost supuse recalculării, revizuirii şi integrării în sistemul unic de pensii. Ca măsuri de austeritate, acestea ar fi trebuit să determine o reducere a cheltuielilor bugetare. Dar Ministrul Apărării a declarat anul trecut că nicio pensie militară mai mică de 3000 de lei nu se va reduce. Mai mult, o bună parte din pensiile mai mici de 3000 de lei şi chiar unele pensii mai mari decât această sumă obsedantă au crescut, ca urmare a măsurilor de "austeritate". În fapt, din 160 mii de pensii militare, doar 30% au scăzut (unele dintre ele cu procente care depăşesc două treimi din pensia iniţială, ceea ce, practic, afectează însăşi substanţa dreptului la pensie). Dacă marea majoritate a aces­tor pensii nu au scăzut, unele dintre ele, dimpotrivă, fiind chiar majorate, oare despre ce austeritate vorbim? De fapt, după unele calcule din "sistem", costul suplimentar al acestor măsuri de "austeritate" este în jur de 13% din totalul fondului de pensii speciale plătite până în 31 decembrie 2010 (estimat la 1,5 miliarde euro). Aşadar, austeritatea aceasta se traduce într-un cost suplimentar de 200 milioane euro.

Dar nu această faţetă a austerităţii este cea care ne-ar putea da frisoane. În definitiv, un ofiţer de intendenţă, ca şi Pristanda, ar putea să jus­tifice că 5 minus 3 izmene militare fac opt, şi nu doi, că 6 steaguri de luptă minus 3 fac nouă etc. Şi nici nu ar asuda spunând asta cu convingere la televizor ("aşea să ne ajute Dumnezeu"). O temperatură siberiană emană dinspre cealaltă faţetă a măsurilor de austeritate: incluzând pensiile speciale militare în sistemul unitar de pensii, militarilor actualmente activi li s-a impus o sarcină fiscală pe care nu o aveau până acum, respectiv o contribuţie totală de 47% la asigurările sociale (42% de la angajator, adică Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, SRI etc.; 5% de la angajat, sumă care provine dintr-o majorare de salariu "acordată" militarilor activi). Se presupune că militarii activi, în plată în acest moment, sunt cam 200 de mii. La un salariu anual mediu de 50 mii lei, rezultă un fond total de salarii de 10 mld lei (cam un 2,5 miliarde euro). Un cost suplimentar de 47% aplicat acestui fond de salarii înseamnă aproape 5 miliarde lei (cam 1,2 miliarde euro). De data aceasta nu mai pot fi acuzaţi de sclipitoare inteligenţă intendenţii de la Minister, ci foştii miniştrii cu nume diabolice de la Muncă şi Protecţie socială.

Şi acum, vă rog să faceţi un calcul: 200 milioane + 1,2 miliarde = 1,4 miliarde euro anual. Acesta este costul suplimentar anual al măsurilor de austeritate. Nu ştiu câte rectificări bugetare va mai face guvernul până la finele lui 2011, pentru că e clar că recenta rectificare nu este suficientă pentru acoperirea acestui cost. Şi, atenţie, este vorba de costul suplimentar financiar al eroicelor măsuri de austeritate, nu şi de costul social şi judiciar al acestora. Mulţi pensionari militari au ieşit şi vor ieşi în stradă pentru a protesta. Zeci de mii dintre ei au dat în judecată, într-unul sau mai multe procese, statul, casele de pensii, miniştrii actuali şi trecuţi, conducătorii organismelor implicate, preşedintele ţării etc., blocând, practic, accesul la justiţie, prin numărul enorm de dosare înregistrate la tribunale. Aceste costuri ne-financiare sunt incomensurabile şi re-acţiunile cauzate de măsurile de austeritate au consecinţe pur şi simplu imprevizibile.

PS: nu sunt un om al cifrelor (de aceea, cifrele vehiculate sunt doar ipotetice, iar calculele ar putea avea erori), dar sunt un cetăţean care, ca plătitor de taxe, ar putea accepta măsuri de austeritate care să poată corecta mecanismele greşite care au permis instalarea atât de severei crize economice în România. În schimb, stau şi mă minunez cât de multă cantitate de gândire eficientă şi inteligentă se concentrează sub autoritatea guvernului nostru. Ceilalţi oameni din CSAT şi din DIICOT nu ar putea să cerceteze dacă nu cumva aceşti incredibil de deştepţi, inteligenţi, isteţi etc. decidenţi au cam subminat şi subminează economia naţională? Că în acest ritm ne îndreptăm voios către faliment. Unul mai grav decât în Grecia, Irlanda, Islanda sau Portugalia.