OPINII Euro n-are motive să se aprecieze faţă de leu, momentan

Anunţarea inflaţiei în zona euro pentru martie 2022 a surprins pe multă lume: o rată de 7,5%, mult peste prognoza de 6,6% şi mult peste inflaţia anualizată raportată în februarie, de 5,9%. Creşterile din energie au depăşit toate estimările (rată de creştere de 44% în martie faţă de 32% în februarie), dar majorări importante au venit şi din zona mărfurilor alimentare, tutun şi alcool (+5%). Cu o asemenea inflaţie şi cu dobânzi minuscule pentru euro, parcă n-ar trebui să ne mai temem de deprecierea masivă a leului. Cel puţin nu pe termen scurt.

În România, inflaţia la nivelul lunii februarie a fost de 8,5% (mulţumită schemelor de plafonare, energia electrică, gazele şi încălzirea centrală au urcat cu numai 8,2% anualizat, iar combustibilii cu încă 8%) şi dobânzile de aici oferă, totuşi, un câştig de peste 4%.

Să ne gândim la românii care îşi păstrează economiile în euro. Dobânzile la bănci sunt de 0-0,5% pe an pentru depozitele la 12 luni, statul plăteşte până la 2% pentru plasamentele mai lungi în titluri de stat, în vreme ce dobânzile pentru economiile în lei pot ajunge la 4,5-4,75% la un an, fie că alegem cel mai bun depozit la termen, fie că mergem spre titlurile de stat.

În condiţiile în care sancţiunile asupra Rusiei se prelungesc, şansele reducerii preţurilor din energie sunt minime, iar inflaţia va muşca din economiile dezvoltate, cum o face şi din cele mai periferice. În plus, nu am văzut încă nimic legat de preţurile produselor alimentare după strânsul recoltelor din acest an. Vor mai fi destul ulei sau grâu în condiţiile în care războiul sau sancţiunile vor afecta masiv viitoarele recolte din Rusia, Belarus, Ucraina? Şi la ce preţ se vor găsi acestea?

România, de bine de rău, stă decent la resurse energetice şi la producţia agricolă. Nu ar trebui să facem frigul nici la iarnă (dacă nu ne apucăm să dăm gaz la toată Europa din solidaritate) şi nici foamea la toamnă (deşi multă din mâncarea noastră e procesată de alţii), astfel încât preţurile n-au motive să sară ca prin alte părţi, mai ales că schemele de plafonare în sectorul energiei electrice şi gazului sunt în vigoare până în martie 2023.

La începutul conflictului din Ucraina a fost o mare goană pentru schimbat leii în euro, ocazie cu care, în martie, rezervele BNR s-au subţiat cu 1,7 miliarde euro, iar unele case de schimb afişau cotaţii la cumpărare mai mari decât cele oficiale de la BNR. Acum lucrurile s-au calmat, oamenii au văzut că euro nu s-a mişcat, iar inflaţia uriaşă (pentru standardele europene) din UE este destul de apropiată de cea de aici.

Asistăm, însă, la distrugerea generalizată a puterii de cumpărare şi la volatilizarea banilor puşi de-o parte prin inflaţie indiferent de graniţele din UE şi asta va continua în 2022, astfel încât nu prea are rost acum să mai migrăm de pe o valută pe alta (exceptâd rublele, care au un frumos trend de creştere). Poate de pe o clasă de active (în special monetare) pe alta (lucruri mai palpabile).