OPINII Fiscalitatea progresivă

Este în afara oricărei îndoieli că nimeni nu are răspunsul cel mai potrivit în legătură cu adevăratele sau realele efecte ale fiscalităţii progresive. Dar, având în faţă istoria evoluţiei economiei, mai ales în ultimele două sute de ani, şi perspectivele spre care este îndreptată aceasta de marile acumulări de bani în conturile unei minorităţi infime care, practic, domină planeta şi o îndreaptă tot mai mult spre un mod de viaţă ce duce la fapte care seamănă tot mai mult cu cele descrise în Apocalipsa, credem că este cazul să se spună lucrurilor pe nume.

În domeniul fiscalităţii nu există alternativă mai corectă, mai justă, mai stimulativă, mai etică şi mai convenabilă majorităţii, deci societăţii, decât impozitarea progresivă. Încercările de a demonstra că aceasta ar omorî iniţiativa de a munci, de a înăbuşi libertatea indivizilor, de a discrimina o minoritate de către majoritate şi altele asemenea sunt, dacă nu pur şi simplu minciuni, manevre necinstite promovate în primul rând de cei care controlează resursele financiare mondiale şi naţionale, dar şi de cei care obţin venituri fără o legătură temeinică cu eforturile, capacităţile lor reale şi efective şi cu răspunderea lor în faţa societăţii. Marea Criză Financiară Mondială a demonstrat, ca şi alte crize financiare şi economice de aceleaşi proporţii sau de proporţii mai mici, că marile venituri salariale şi imensele bonusuri nu au nimic sau aproape nimic cu inteligenţa, cu munca, cu responsabilitatea socială sau alte responsabilităţi, ci pur şi simplu sunt mai degrabă rodul şmecheriilor, înşelătoriilor, încrengăturilor alambicate dintre indivizi ce acţionează la nivel planetar, lăcomiei fără sat şi a permisivităţii guvernelor nu numai în legiferarea strictă şi riguroasă a unor activităţi foarte profitabile pentru foarte puţini "norocoşi" şi riscante pentru în-treaga omenire, dar şi al fiscalităţii.

Iată de ce sugerăm că impozitarea progresivă este singura alternativă viabilă de construire a sistemelor fis-cale naţionale, deoarece numai ea, evident nu singură, se poate opune unui dezmăţ mondial al celor care au "la degetul mic" resursele şi poate corecta inegalităţile sociale, nu fără pericolul unor greşeli, ineficienţei sau eşecului administrării bune, în unele cazuri, a banilor publici.

Fiscalitatea progresivă trebuie înţeles că are menirea să corecteze inechităţile în privinţa vieţii în lume, nu numai să asigure mijloace de supravieţuire a "dezmoşteniţilor soartei", ci şi să permită accesul mai consistent la bunuri publice al celorlalţi cetăţeni "medii", bunuri finanţate în parte din "surplus" luat prin impozitul progresiv de la cei care sfidează normalitatea. Oricâtă inegalitate naturală ar exista între oameni, nimeni şi nimic nu poate să convingă omul normal, omul de bun-simţ, cinstit şi cu frica lui Dumnezeu că pe pământ sunt alţi oameni-dumnezei care au capacitatea să facă minuni care trebuie răsplătiţi prin venituri strigătoare la cer de mari; mai degrabă, dacă aceştia sunt, trebuie să fie consideraţi diavoli, pentru că Dumnezeu are alte planuri, mult mai înalte, legate de om decât acelea de a-l face "căpcăunul" banilor.

Iniţiativa noastră, în vederea amendării practicii actuale privitoare la fiscalitatea progresivă, propune luarea în considerare a stabilirii unei limite maxime, în cadrul fiecărui stat, pentru venitul anual de la care impozitarea să fie foarte progresivă, până la confiscătorie. Şi pentru ca să nu se dea posibilitatea "fugii" averilor dintr-o ţară în alta este strict necesar ca progresivitatea ridicată să fie îmbrăşişată de legislaţiile fiscale a majorităţii statelor cu potenţial de investire şi câştig, dacă nu de către toate. Ele trebuie să înţeleagă daunele majore aduse omenirii de câştigurile nefireşti de mari obţinute de unii fără nicio legătură cu raţionalitatea economică, cu posibilităţile umane fireşti, cu onestitatea, cu grija faţă de resursele naturale ale planetei, cu considerarea fiinţei umane ca o fiinţă în care este prezent Dumnezeu.