OPINII Griji şi speranţe ale SIF-urilor legate de BCR

Listarea BCR a devenit o prioritate a SIF-urilor manifestată public după ce vicepreşedintele SIF 2 Moldova a ieşit public să ceară ERSTE să-i respecte angajamentele asumate la privatizare. Precum se ştie deja, termenul prevăzut în contract a fost depăşit. Listarea BCR trebuia să aibă loc în toamna lui 2009, dar condiţiile de piaţă nu erau tocmai favorabile şi cele cinci SIF-uri au admis amânarea cu circa doi ani. Cu alte cuvinte, în maxim 6-8 luni, aceasta ar trebui să se producă, dar ERSTE nu prea se arată dis­pusă la asta şi deja a afirmat acest lucru prin declaraţiile domnului Dominic Bruynseels, preşedintele BCR. De fapt acţionarul majoritar este deranjat teribil de prevederile statutului şi ale contractului de privatizare. În primul rând nu-i convine ca statutul să impună acordarea de dividende minim 40% din profitul net şi al doilea nu-i convine să listeze BCR. De ce nu-i convine, este mai greu de demonstrat. Afirmaţia că piaţa nu ar fi pregătită nu stă în picioare. Piaţa românească de capital dispune de resurse. A arătat listarea FP, unde, în prima zi, s-au tranzacţionat peste 330 milioane acţiuni la un preţ mediu de 0,65 lei, adică peste 50 milioane euro. Chiar dacă volumul, dar şi preţul au mai scăzut, totuşi lichiditatea BVB este la un nivel satisfăcător, comparativ cu anul 2009.

Nici la nivel mondial lucrurile nu au revenit în rai, dar un nivel al indicilor globali mondiali de 81% din maximul istoric este deja acceptabil. Trebuie să recunoaştem că pe vremea boom-ului economic nu numai bursele trăiau într-un marasm, ci toată economia mondială. Dovadă că a trebuit să se lovească de pragul de jos ca să nu mai trebuiască să dea cu capul de sus. Asta o ştie şi ERSTE, ale cărei acţiuni au fost la un moment cotate la circa 56 - 58 lei, faţă de 164 - 165 lei în prezent. De fapt nişte preţuri mai scăzute sunt convenabile întotdeauna pentru cumpărători, dar nu sunt chiar obligatorii şi pentru majoritatea vânzătorilor, căci aceştia au posibilitatea să nu vândă dacă nu le convine preţul. Şi, de fapt, cam aşa s-a şi întâmplat. Când acţiunile BRD au fost cotate la 5,8 lei, nu am auzit ca vreun SIF să vândă vreo acţiune. Când preţul este peste 14 lei, acest fapt se întâmplă. Asta înseamnă că, între a păstra şi a vinde, au socotit că este bine să şi vândă câte ceva. Însă niciunul nu a vândut şi probabil nu va vinde tot BRD-ul. La fel se va întâmpla şi cu BCR. Vor vinde numai atunci şi la preţul care le va conveni şi cât vor considera că este bine să o facă. După câte se aude, sunt vehiculate mai multe scenarii. Ba că ERSTE ar intenţiona să impulsioneze ridicarea pragului la SIF-uri pentru a putea acapara unul dintre ele şi a decide votarea schimbării statutului BCR, ba că SIF-urile s-ar fi dus la ERSTE cu propunerea ca aceasta să le cumpere de la fiecare câte 1% şi astfel ca ERSTE să poată schimba singură statutul, iar ultima găselniţă ar fi ca între SIF-uri şi ERSTE să aibă loc un schimb de acţiuni, BCR contra acţiuni EBS. Nu ştiu cât de reală este informaţia, dar este demn de amintit că, după privatizare, când salariaţii BCR au avut posibilitatea de a vinde acţiunile lor, ERSTE a făcut o ofertă, în cea mai mare parte acceptată, de a ceda 6 acţiuni BCR pentru o acţiune ERSTE (EBS). Pentru acţionarii astfel racolaţi s-a produs şi listarea acţiunilor EBS şi la Bucureşti, alături de Viena şi Praga.

BCR, ca o divizie regională a ERSTE, este dintre cele mai profitabile filiale ale băncii mamă. Dacă atunci raportul era de 1/6 se poate imagina şi acum un astfel de raport, în urma unei evaluări la zi, şi probabil că nu va fi foarte mult diferit. Ştirea din subteran despre o astfel de posibilă tranzacţie a trezit controverse şi îngrijorare dacă nu la toate, cel puţin la unele dintre SIF-uri. Prin acest schimb ipotetic, s-ar asigura posibilitatea lichidizării BCR, cel mai important activ din portofoliul SIF-urilor, care de ani buni este o avere imensă, dar, cum se spune, pe jumătate moartă. Dacă în ani buni a fost unul dintre cei mai mari furnizori de dividende pentru SIF-uri, acestea sunt pe cale să sece. Se ştie că anul trecut acestea au fost înlocuite cu o majorare de capital, dar care nu a adus niciun venit palpabil în afara unei creşteri de activ net. În acest an perspectivele sunt de asemenea foarte proaste, căci profitul este mult diminuat faţă de anii precedenţi şi deja se flutură perspectiva ca nici în acest an să nu se acorde dividende.

Trebuie să ne mai amintim ceva. Anul trecut, între SIF-uri şi Erste a fost o controversă legată de sistemul de contabilitate folosit la stabilirea profitului. În momentul privatizării, folosirea sistemului de contabilitate european IFRS era mai convenabil pentru ERSTE şi în statutul care impune alocarea a 40 % din profitul net pentru dividende, este prevăzut ca acesta să fie calculat conform IFRS. Anul trecut, pentru prima dată, în sistemul IFRS profitul a fost mai mare decât cel calculat conform RAS (sistemul român de contabilitate), diferenţa a fost mai mult decât semnificativă de la peste 700 milioane lei, conform IFRS, la puţin peste 200 milioane conform RAS. Deoarece a fost acceptată în final ideea capitalizării profitului în locul acordării de dividende, SIF-urile au semnat că sunt de acord să fie aplicat sistemul RAS în anul fiscal 2009. Astfel că s-a mărit capitalul social cu 30% prin majorarea valorii nominale a acţiunii de la 1 leu la 1,3 lei. Anul acesta, situaţia se repetă. Conform RAS, profitul net la BCR este de circa 100 milioane lei, în timp ce, conform IFRS, acesta ar trebui să fie de circa 580 milioane lei. ERSTE ar vrea ca în cazul acordării de dividende să se acorde în limita celor 100 milioane, nu din 580 milioane, aşa cum este trecut în statut. Asta în timp ce acţionarii ERSTE au primit în 2010 acelaşi dividend ca şi în 2009, de 0,65 euro pe acţiune, la profitul global calculat conform IFRS. De fapt apartenenţa României la UE prevede printre altele ca sistemul de contabilitate IFRS să fie aplicat la bănci, chiar dacă la alte societăţi comerciale se mai aplică RAS. Dar şi acolo situaţia nu poate merge la infinit şi dacă vrem UE, atunci să fie UE peste tot. Diferenţa substanţială este aceea că RAS permite diminuarea impozitului datorat statului printr-un sistem de provizioane excesiv, fapt care evident dăunează şi bugetului de stat. Nu exclud ca acesta să fie şi un instrument de presiune pe SIF-uri pentru a face cedări în privinţa statutului. Perspectiva unui schimb BCR contra EBS a născut însă şi alte controverse. Cum se va înregistra acest schimb din punct de vedere contabil şi cum se va mai obţine profit din vânzarea acţiunilor EBS? Se cunosc cel puţin două astfel de tranzacţii de schimb de acţiuni la SIF-uri. Una este schimbul SNO contra COCOR între SIF 4 şi SIF 3 şi altul acţiuni Biofarm contra acţiuni Vidraru SA între SIF 5 şi un investitor privat. Acele schimburi s-au făcut însă în piaţă, prin tranzacţii deal la valoare echivalentă astfel ca să nu se producă diferenţe de numerar, dar aceste tranzacţii, fiind de piaţă, fiecare operaţie a fost consemnată contabil ca vânzare sau cumpărare. La vânzare a rezultat un profit impozabil iar la cumpărare pachetul dobândit a fost înregistrat la valoarea de cost efectiv, urmând ca în cazul unei tranzacţii viitoare să se înregistreze fie profit, fie pierdere. În cazul de faţă este vorba despre alt­ceva. Se pune problema cum se contabilizează operaţia. Dacă este vorba despre două operaţii, în care apare factorul preţ, la SIF-uri, probabil că va rezulta un profit care trebuie impozitat, raportat şi plătit în momentul în care se face tranzacţia, iar acţiunile ERSTE luate în contrapartidă vor trebui să fie înregistrate la valoarea de tranzacţie care ar trebui să fie în jurul valorii de piaţă pe una din bursele pe care se tranzacţionează. Această operaţiune va însemna însă o mare pierdere de numerar la SIF-uri, echivalentă cu 16% din diferenţa între preţul de tranzacţionare şi valoarea contabilă de înregistrare. Această valoare este de 1,3 lei, valoarea nominală a acţiunii, nu valoarea de activ net contabil a acţiunii BCR în bilanţul propriu, care este avută în vedere la stabilirea activului SIF-urilor, probabil în jur de 5-6 lei, diferenţă care la SIF-uri este înregistrată acum în rezerve. Rezervele însă nu înseamnă profit şi din ele nu se pot da dividende acţionarilor SIF. Desigur, acţiunile EBS se vor putea oricând tranzacţiona şi transforma în lichidităţi, dar profitul va apărea numai în cazul în care viitoarele vânzări s-ar face atunci când preţul pe bursă al acţiunii EBS ar creşte. În cazul când aces­ta scade şi totuşi SIF-urile ar trebui să vândă ele, ar înregistra pierderi şi, deşi ar avea bani lichizi, nu ar putea distribui dividende decât în cazul în care ar face alte profituri care să compenseze total pierderile din vânzarea EBS şi ar rămâne ceva pe deasupra. La o adică, cum contabilitatea permite, în cazul vânzării in integrum a acţiunilor BCR, profitul imens care s-ar realiza să fie declarat profit nerepartizat în anul în care se încheie bilanţul şi să fie sursă de dividende în anii următori. Nu cred însă că o astfel de soluţie ar conveni cuiva. Cel mai corect este ca actualele consilii de administraţie să se ţină tari pe poziţie, să capete sprijin de la guvern pentru a forţa listarea BCR la bursă, sub ameninţarea unor amenzi drastice pentru nerespectarea condiţiilor contractului de privatizare. Această dispută între SIF-uri şi ERSTE legată de statut şi mai ales de listarea pe bursă a BCR îngrijorează în şi mai mare măsură acţionarii SIF-urilor. Mulţi dintre ei au mizat pe această listare, care va conduce la o creştere substanţială a VUAN, creştere care ar antrena şi o majorare a preţului acţiunilor SIF. Cu toate că acum preţul lor este mult sub VUAN, nelistarea şi perspectiva micşorării încasărilor din dividende de la BCR vor duce la o şi mai mare scădere a preţurilor, acum când profitul SIF-urilor şi aşa a scăzut foarte mult. Unele mai fac profit doar din vânzarea BRD, dar câte 1% pe an şi această sursă va seca. Cum numai 5% din voturi este suficient ERSTE să modifice statutul, situaţia este de-a dreptul îngrijorătoare. Veriga slabă ar putea fi SIF 3 Transilvania, deoarece domnul Mihai Fercală, participant cu PAS-ul la privatizarea BCR, este după ERSTE şi SIF-uri cel mai mare acţionar cu circa 600.000 acţiuni şi este singurul dintre cei care au făcut parte din CA la momentul privatizării care nu şi-a vândut, nici nu a schimbat acţiunile BCR cu EBS. La oferta către salariaţi, să ne amintim că aceştia au primit fie 6,5 euro pe o acţiune, fie o acţiune EBS pentru 6 acţiuni BCR. Văzând că a greşit atunci ar putea să accepte acum, mai ales dacă i se promite un loc pe viaţă în comisia de supraveghere a BCR. Sunt tare curios cum vor evolua lucrurile.