În articolul intitulat "Creşte bugetul. Să ne bucurăm?", publicat în ediţia din 17 octombrie a.c. a ziarului "Evenimentul Zilei", domnul Sorin Ioniţă scrie, negru pe alb: "Ei, uite că am ajuns şi aici: la 4000 de euro pe cap de locuitor ca PIB în 2007 ..., intrăm şi noi în categoria ţărilor mediu dezvoltate, parcurgând, astfel în doar un deceniu şi ceva un drum pe care multe ţări din America Latină l-au făcut într-un secol". Şi, mai departe: "PIB-ul în euro va fi de două ori mai mare decât în 2002-2003 şi triplu faţă de anii 1997-99, când începeau şi la noi reformele adevărate şi grele".
Domnul Sorin Ioniţă este director în Societatea Academică din România (SAR), o organizaţie nonguvernamentală care-şi propune, printre altele, "să contribuie la reconstrucţia socială, economică şi politică a României, după 50 de ani de comunism". L-am urmărit pe domnul "academician" participând la mai multe dezbateri televizate ca şi în multe intervenţii în presa scrisă. Domnul Ioniţă se lasă prezentat şi se auto-prezintă ca un "formator de opinie", cu alte cuvinte ca un profesionist de înaltă calificare, care ştie multe, care a pătruns, adânc, în tainele ştiinţei, care înţelege legităţile acesteia şi poate, apoi, să le coboare, cu un limbaj adecvat, la nivelul de înţelegere al semenilor săi, mai puţin dotaţi, mai puţin informaţi.
Este dreptul domnului Ioniţă, ca şi al tuturor colegilor săi, să vadă... dublu, sau chiar triplu. Dar dacă are acest drept, atunci are şi obligaţia să ţină numai pentru sine viziunile sale multiplicatoare. Livrate către semeni, aceste viziuni se transformă în instrumente de manipulare, care nu au permis de intrare, nici de şedere, în nici o instituţie care se vrea cât de cât serioasă, cu atât mai mult "academică".
Îl invit pe domnul Ioniţă, ca şi pe cei dispuşi să-l mai citească, sau să-l vadă pe sticla televizoarelor, să-şi facă timp şi să intre în sala de lectură a Academiei Române. Să parcurgă, cu puţină răbdare, datele înscrise în Anuarele Statistice ale României, ca şi în cele ale Uniunii Europene.
Cei care îmi vor urma sfatul vor vedea cu ochii lor, negru pe alb, că, în anul 2003, PIB-ul României în echivalent euro actual era egal cu suma de 84,3 miliarde, în timp ce PIB-ul la care se referă domnul Ioniţă pentru 2007 va fi egal cu suma de 108,3 miliarde euro. Ce matematică o fi folosit domnul "academician" ca să afle că 108,3 împărţit la 84,3 dă cifra 2? Bănuim că aceeaşi matematică "originală" pe care a folosit-o şi atunci când a calculat că PIB-ul României în anul 2007 va fi triplul celui realizat în 1997, egal cu echivalentul a 75,1 miliarde euro. Cu matematica utilizată de noi, muritorii de rând, 108,3 împărţit la 75,1 nu dă, în ruptul capului, cifra 3. Dă 1,4. Atât. Îmi permit să sesizez, pe această cale, Academia României, căreia îi propun să ia în discuţie "invenţia" matematică a domnului Sorin Ioniţă şi să analizeze dacă nu este cazul ca autorul acestei invenţii să fie promovat în rândurile "nemuritorilor".
Mai am, cel puţin, încă un argument în susţinerea propunerii mele. Domnul Ioniţă ne spune că, ajungând să producem 4000 de euro pe cap de locuitor "ca PIB", intrăm şi noi în categoria ţărilor mediu dezvoltate. O concluzie bazată pe aceeaşi ciudăţenie matematică. Ţările mediu dezvoltate produc în jur de 20.000 de euro pe cap de locuitor (Spania - 20.000; Italia - 23.000). Tot o matematică inaccesibilă nouă poate explica egalitatea dintre 4.000 şi 20.000.
Dincolo de cifrele şi expresiile triumfaliste ale domnului Ioniţă se ascunde adevărul că "reformele adevărate şi grele" adoptate în economia românească după 1989 nu ne-au apropiat, ci ne-au îndepărtat cu multe decenii de "ţările mediu dezvoltate". Noi producem acum, în 2006, aproape tot atât cât produceam în 1989, în timp ce "ţările mediu dezvoltate" produc, în multe cazuri, aproape dublu faţă de cât produceau în 1989. Pentru a relua şi a accelera procesul de reducere a decalajelor care ne despart de aceste ţări trebuie să renunţăm la "reformele grele" şi să aplicăm o politică economică serioasă, cu adevărat folositoare naţiunii române.