OPINII La vremuri noi, BNR face greşeli vechi

După audierea prim-viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu, la comisia economică din Senat, am avut revelaţia că BNR nu a înţeles din păcate nimic din criză. Sau dacă a înţeles totuşi ceva, e mai preocupată să menajeze interesele sectorului financiar în dauna clientelei bancare. Iată ce declara de pildă oficialul BNR în legătură cu reglementarea activităţii IFN-urilor. "Noi am avut opţiunea să intervenim fie prin plafonarea dobânzilor fie, din respect faţă de piaţa care reglează nivelul cererii şi ofertei, am căutat o metodă indirectă prin care, dacă vor să dea credite cu asemenea dobânzi, să-şi rişte banii lor nu pe cei ai creditorilor".

Georgescu se referă la faptul că BNR vrea printr-un nou regulament destinat IFN-urilor să le ceară capital suplimentar, de câteva ori peste cel din prezent, în cazul în care creditele nou acordate de acestea au DAE de peste 100% până în punctul în care la 100 de lei acordaţi drept împrumut ar fi nevoie de 67 de lei capital proaspăt adus de IFN-uri. Acum, dacă aţi avea ocazia să daţi împrumuturi cu DAE de 200% să zicem, ar merita să blocaţi 67 de lei din cei 100 pe care îi daţi amărâtului care vă bate la uşă? Cum creditele care se acordă de aceste IFN-uri sunt pe termene foarte scurte şi banii pot fi rulaţi accelerat, poate că ar merita. Dar dacă IFN-urile se adună şi se înţeleg să acorde toate credite cu DAE puţin sub pragul impus de BNR pentru cerinţele suplimentare de capital, e ok? Să ai împrumuturi foarte scumpe pe termene scurte în loc de unele exorbitant de scumpe pe termene scurte nu cred că îmbunătăţeşte prea mult lucrurile aşa cum ar face-o de pildă impunerea unui prag dincolo de care DAE nu poate urca. Să zicem un multiplu de Robor: 30, 50, 60 de exemplu.

Justificarea BNR îmi aduce aminte de perioada bulei creditului, când bursa şi piaţa imobiliară urcaseră la rândul lor la cer, iar BNR tocmai se gândise în 2007 să relaxeze normele de creditare, băncile având mână liberă să urce ponderea raportului rată/venituri peste 70%. Banca Centrală ne adormea îngrijorările atunci cu nivelul rezervelor minime obligatorii, faptul că acesta era de 40% la valută nedescurajând însă băncile să toarne bani cu găleata în capul viitorilor debitori din România, probabil liniştite cu perspectiva alinierii la un moment dat la nivelul RMO-urilor din UE (aproximativ 2%). Şi atunci ar fi fost la îndemână să se umble la normele de creditare limitând gradul de îndatorare pentru a tempera avansul creditului dar s-a considerat că ar fi o îngrădire a libertăţii individuale ("poate că unii au salarii de mii de euro şi se pot îndatora lejer şi la 80-90% din venituri că tot le rămâne de subzistenţă, de ce să le impunem ce procent să le rămână din salariu neafectat de rate?"). Ei bine, aceeaşi poveste şi cu IFN-urile. Decât să ţi se reproşeze că nu laşi piaţa să se autoregleze, mai bine ţinteşti doar pragul de sus al costurilor practicate, impunând IFN-urilor să tragă doar puţin mai jos dobânzile sub sancţiunea unor cerinţe suplimentare de capital, în loc să le arăţi clar că nu pot trece peste o anumită limită de bun simţ.

BNR îşi justifică inacţiunea de până acum prin faptul că abia în 2017 s-a atins şi depăşit pragul de 10% al ponderii creditelor acordate de IFN-uri în economie (26,4 miliarde lei ar însuma acestea). Totuşi, dinamica lor este îngrijorătoare, volumul împumuturilor acordate de IFN-uri în iunie 2017 fiind cu 26% peste cel din decembrie 2016. Dacă 10% vi se pare un procent modest observaţi că acestea sunt aproape exclusiv credite pentru persoane fizice, companiile nu se împrumută la asemenea costuri pentru că puţine au marje de profit din care să le acopere. Aşa că peste 10% din totalul creditului la nivel de economie ar putea însemna peste 20-30% din cel de retail. Interesant de remarcat, umflarea creditului IFN vine într-o perioadă de creştere economică, când cei excluşi în mod normal de la creditul bancar (din cauza unor venituri netransparente de pildă) vor cu orice preţ să se integreze în hora consumului în care s-a prins întreaga societate în ultimii ani. Deci nu într-o perioadă de recesiune când vrei să acoperi cheltuieli urgente şi neprevăzute ci într-una în care vrei să-ţi "împlineşti visurile". Aşa că e foarte probabil ca fixarea cerinţelor de capital suplimentar în zone cu DAE oricum foarte mare să nu descurajeze prea mult pe cei care contribuie la împlinirea visurilor tuturor celor excluşi de bănci aşa cum majorarea RMO-urilor nu i-a impresionat prea tare pe cei care dădeau credite cu buletinul acum 10 ani.