Opinii: O viaţă sănătoasă începe din copilărie

Obiceiurile sănătoase învăţate încă din copilărie joacă un rol crucial în menţinerea sănătăţii pe termen lung şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii. Potrivit specialiştilor, copiii deprind încă din primii ani de viaţă obiceiuri care le pot asigura un parcurs bun şi o viaţă mai sănătoasă atât din punct de vedere fizic, dar şi emoţional. Mai mult, o bună parte dintre aceste rutine sunt în directă legătură una cu cealaltă, astfel că igiena, mişcarea, vizitele la medic sau nutriţia şi starea emoţională nu pot funcţiona una fără cealaltă.

Înţelegerea importanţei sănătăţii încă din copilărie şi promovarea unor obiceiuri sănătoase în această etapă crucială a vieţii este esenţială pentru buna dezvoltare a copilului. Şapte specialişti din cadrul clinicii Medikali vorbesc despre deprinderile pe care cei mici ar trebui să le deprindă cu ajutorul părinţilor şi de ce sunt acestea importante.

Prevenţia medicală. "Cum meseria de părinte nu se predă, ci se deprinde pe parcurs, este de cele mai multe ori util ca medicul de familie să vină în sprijinul părinţilor şi să îi ghideze pe parcursul creşterii unui copil cum să îl obişnuiască pe cel mic de timpuriu cu deprinderi sănătoase. Prin acestea înţelegem deprineri precum alimentaţia echilibrată, o hidratare corespunzătoare, somn suficient, igiena personală, mişcare regulată în aer liber şi socializare, dar, nu în ultimul rand, copilul trebuie obişnuit cu vizitele regulate la medicul de familie astfel încât să îi fie familiar faptul că medicul este cel care îl poate sprijini să îşi păstreze starea de bine şi sănătatea, dar şi că îl poate ajuta atunci când nu se simte bine. Copilul trebuie să ştie că merge la medic nu numai în cazurile când acesta trece printr-un episod de suferinţă fizică, ci şi la vizitele periodice de evaluare generală şi cele pentru administrarea de vaccinuri. De partea cealaltă, medicului este cel care trebuie să asigure un ambient plăcut şi să aibă o atitudine pe măsură încât să creeze o experienţă plăcută şi nu una stresantă pentru copil şi părinte deopotrivă", explică Dr. Georgiana Cosneanu, medic primar Medicină de Familie.

Spălatul mâinilor. "Încă din primii ani de viaţă, ar fi bine să le explicăm copiilor despre bacterii şi virusuri şi care sunt momentele în care este indicat să ne spălăm pe mâini pentru a evita anumite boli, spre exemplu: înainte de a mânca, atunci când ne întoarcem de la şcoală sau din parc, după ce am suflat nasul în şerveţel sau după ce am strănutat şi după folosirea toaletei. Copiii învaţă prin imitaţie, aşa că le putem arăta cei cinci paşi simpli de urmat: Udăm mâinile cu apă şi aplicam săpun; întindem săpunul printre degete şi în palme; frecăm palmele aproximativ 20 de secunde; ţinem mâinile sub jetul de apă cu degetele ridicate; ştergem mâinile cu un prosop uscat", ne învaţă Dr. Daniela Bitoleanu, medic specialist Pediatrie în cadrul Medikali.

Igiena personală. "Unul dintre primele lucruri pe care copiii ar trebui să le înveţe de mici este importanţa igienei personale, care ţine la distanţă microorganismele patogene (bacterii, virusuri, paraziţi). Igiena corpului este necesară încă din primele zile de viaţă, începând cu băiţa nou-născutului, apoi a sugarului, ca rutină zilnică de îngrijire, cu produse de spălare blânde, potrivite fiecărui tip de piele. O atenţie deosebită trebuie acordată igienei mâinilor, în special când se întorc de la joaca de afară, înainte de masă sau după ce merg la toaletă. Trebuie învăţată tehnica corectă de curăţare a mâinilor, cu apă şi săpun, timp de cel puţin 20 de secunde, având grijă să se cureţe bine între degete şi sub unghii. De asemenea, este bine să le repetaţi copiilor regula de a nu-şi atinge faţa, în special gura, nasul şi ochii cu mâinile nespălate, pentru a preveni răspândirea germenilor. Igiena intimă trebuie menţinută cu foarte mare atenţie, în primul rând după folosirea toaletei, evitarea atingerii toaletelor comune fără dezinfectare prealabilă şi, bineînţeles, copilul trebuie învăţat de mic să-şi schimbe lenjeria intimă zilnic sau ori de câte ori este necesar", arată Dr. Mirela Romascu, medic specialist Pediatrie, Medikali.

"Mâncatul sănătos se învaţă, iar părinţii sunt primii care influenţează comportamentul alimentar al copiilor, iar modul în care ei se raportează la mâncare contribuie la relaţia copiilor cu aceasta. Copilul urmează un tipar văzut şi experimentat în familie şi, coroborat cu alţi factori precum sedentarismul, lipsa de opţiuni, programul încărcat şi chiar bani de buzunar la şcoală pentru a-şi putea cumpăra ce doreşte în pauză (în cazul copiilor mai mari), sfârşeşte prin a acumula kilograme în exces. Ar trebui ca părinţii să fie cei care se asigură ca mesele sunt luate împreună, că meniul zilnic cuprinde trei mese principale şi una sau două gustări sănătoase, iar dacă este înnebunit după pizza sau burger şi e un obicei ca el să le consume, nu ar trebui încercat să le eliminam total, ci să încercăm să îl obişnuim să mănânce burger-ul fără pâine şi/sau cartofi şi să aibă şi o mică salată lângă sau să aleagă o pizza cu cât mai puţine ingrediente", recomandă Alexandra Alexandru, Nutriţionist.

Protejarea ochilor. "Dacă vorbim de obiceiurile sănătoase care protejează vederea, ne referim în primul rând la timpul petrecut în faţa ecranelor. OMS nu le recomandă copiilor între 0 şi 2 ani o expunere la ecranele device-urilor. Între 2-5 ani, maximum o oră pe zi, iar de la 5 pana la 18 ani o expunere de 2 ore pe zi. În situaţia în care petrec mai mult timp în faţa acestor dispozitive, atenţia le este diminuată, se pot izola, creeându-şi o lume proprie. De asemenea, poate apărea oboseala vizuală şi, uneori, se poate dezvolta un viciu de refracţie, cum ar fi miopia. În plus, pentru că a început vacanţa de vară, trebuie menţionat că ochelarii de soare nu sunt un moft nici la copii. Ochii lor sunt mai afectaţi de expunerea la UV din cauza unor particularităţi anatomice: iris mai deschis la culoare, pupila mai mare decât la adult şi timp mai mult petrecut în aer liber. De aceea, protecţia ochilor faţă de radiaţiile UV trebuie începută de la vârste mici. Se recomandă acoperirea capului cu pălării sau şepci, dar şi folosirea ochelarilor de soare", explică Dr. Oana Budileanu, medic oftalmolog.

Obişnuinţa de a face mişcare. "Copiii sunt în general activi încă din primii ani de viaţă, însă ei învaţă de la noi, din tot ce facem şi spunem. Dacă îi încurajăm să alerge, vor alerga, dacă le spunem să aibă încredere în ei, vor avea, dar şi dacă le spunem să stea lângă noi, chiar dacă la vârstele mici nu ascultă, în timp vor face acest lucru şi se vor mişca tot mai puţin. Ar trebui să avem încredere în ei în ceea ce priveşte efortul pe care îl depun, mai ales că faţă de noi adulţii, care vrem să ne depăşim recordurile, copiii ştiu să se oprească dacă au obosit. Ei se manifestă de fiecare dată atunci când un efort îi depăşeşte, chiar dacă sunt părinţi care afirmă ca au copii leneşi, că nu vor să facă efort, deşi aceştia au atins pragul lor de toleranţă fizică sau, din contră, părinţi care le spun să facă pauză că obosesc, deşi copiii susţin efortul fără nicio dificultate. Oboseala care apare în urma efortului fizic este normală şi prin pauze şi odihnă, copilul se reface foarte repede. Cu cât face mai mult sport cu atât oboseala apare mai târziu şi astfel se îmbunătăţeşte şi performanţa intelectuală pentru că sângele circulă şi irigă creierul şi copilul poate susţine mai mult timp şi activităţi şcolare", declară Alice Munteanu, kinetoterapeut Medikali.

Bucuria de a petrece timp de calitate. "Un obicei pe cât de simplu, pe atât de sănătos şi cu implicaţii pe tot parcursul vieţii este petrecerea timpului cu familia, care are un impact profund asupra dezvoltării copilului. Aceasta îi oferă o bază solidă pentru dezvoltarea emoţională, socială şi cognitivă, contribuind la formarea unor relaţii sănătoase şi la construirea unei identităţi puternice. Astfel, timpul de calitate petrecut cu familia va ajuta la la construirea şi întărirea legăturilor emoţionale între membrii familiei şi, totodată, reprezintă o oportunitate excelentă pentru copii să-şi dezvolte abilităţile sociale şi relaţionale. Ei învaţă să comunice, să colaboreze şi să-şi împartă resursele cu ceilalţi membri ai familiei, dar asimilează şi valorile, tradiţiile, normele sociale şi abilităţile practice. Petrecerea timpului cu membrii familiei îi ajută să se simtă acceptaţi şi apreciaţi aşa cum sunt, ceea ce contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Prin interacţiunea cu familia, copiii primesc încurajare, sprijin emoţional şi validare a eforturilor lor, ceea ce le oferă încredere în abilităţile lor şi în explorarea lumii înconjurătoare", explică Steliana Lefter, psiholog.