OPINII Prezent şi perspective pentru AdBlue

AdBlue este un produs aditiv pentru motoarele Diesel pentru camioane care reduce consumul de carburant cu 10%, dar, mai important, reduce substanţial poluarea. Produsul este urmarea unor studii ca-re au durat aproape 10 ani în Occident şi a devenit obligatoriu după ce asociaţia producătorilor de autocamioane din Europa, VDA, a decis obligativitatea trecerii la producerea motoa-relor EURO 5 pentru camioane. Problema poluării a devenit de interes mondial, atât pentru motoarele pe benzină cât şi pentru motorină, normele EURO fiind din ce în ce mai restrictive. Să ne amintim că, la început, nu erau astfel de norme şi de la motoare non EURO s-a trecut succesiv la EURO 1, 2, 3, 4 şi acum s-au generalizat normele EURO 5, iar în pregătire se lucrează la adoptarea normelor EURO 6, tot mai restrictive. Renunţarea la motoarele poluante şi trecerea la cele mai puţin poluante se fac treptat. Mai întâi s-a sistat producerea modelelor vechi, pentru care însă fabricanţii sunt obligaţi să mai producă piese încă cel puţin 10 ani de la încetarea fabricării modelului şi înlocuirea este stimulată prin două metode. La nivel guvernamental s-au adoptat stimulente şi penalizări pentru înlocuirea modelelor polu-ante, vezi programele anuale RABLA, prin care se subvenţionează procurarea de modele de ultimă generaţie dacă se casează maşini cu o vechime mai mare de 10 ani, concomitent cu taxarea suplimentară a deţinătorilor de modele poluante prin impozite şi taxe de înscriere în circulaţie pentru maşini vechi.

În plus şi constructorii favorizează renunţarea la maşini mai vechi de 10 ani, prin scumpirea pieselor de rezervă, după ieşirea din fabricaţie a modelului. În plus, avansul tehnologic a condus la consumuri de carburanţi şi lubrifianţi. Astfel încât costul utilizării unui model mai vechi poluant este tot mai greu de suportat. Dacă la benzină, care se foloseşte prioritar la autoturisme, problema scăderii poluării este mai evidentă şi într-un fel mai rapidă, la autocamioa-ne motorina tradiţională se lasă mai greu înlocuită. Totuşi, cel puţin în Europa, din 2008 nu se mai produc autocamioane care să nu folosească produsul adiţional AdBlue. Acesta este o soluţie lichidă de uree cu o concentraţie de circa 32%. Res-tricţiile se referă însă drastic la puritatea produsului care nu trebuie să conţină impurităţi mai mari de 0,01%. Produsele neconforme duc la degradarea prematură a motoarelor. De aceea, VDA acordă cu mare greutate licenţe pentru producerea şi comercializarea AdBlue, în Româ-nia, singurul producător autorizat fiind Amochin Internaţional SA, la care se adaugă un importator autorizat, anume Brenntag SRL Chiajna. Acesta din urmă este distribuitor unic al firmei Yara, Austria, producător autorizat VDA şi, pe lângă AdBlue, comercializează şi alte produse, în special lubrifianţi, acordând subvenţii indirecte pentru a acapara piaţa. Cu ceva timp în urmă, Brenntag a făcut o ofertă de preluare a întregii producţii a Amochim, cu condiţia ca acesta să renunţe la brandul propriu, adică să nu mai aibă eticheta Amochim, ci să poarte eticheta Brenntag. La vremea respectivă oferta a fost refuzată, dar pe lângă cei doi producători şi distribuitori autorizaţi, au apărut o serie de firme care produc şi comercializează aşa-zişi înlocuitori de AdBlue. Astfel a apărut AsEco, AdFed, HexBlue, probabil şi altele. Folosirea de produse neverificate şi nelicenţiate produce mari daune maşinilor, astfel că marii producători de camioane nu mai acordă garanţii cumpărătorilor care nu demonstrează că folosesc AdBlue de la o firmă licenţiată VDA şi certificată de către TUV - societatea europeană care face auditul instalaţiilor, laboratoarelor producătorilor şi a personalului conform ISO 9001/2008 - atestare care se reînnoieşte o dată la trei ani în mod obligatoriu. De aceea, unele firme (IVECO, Volvo, DAF, Mercedes etc), prin dealerii lor în România, aduc şi AdBlue de la producătorii autorizaţi şi licenţiaţi. Este de-a dreptul hilar însă că, pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, la o staţie de carburanţi, s-a găsit chiar şi apă chioară, cu 1,5% uree pe post de AdBlue, şi asta nu la un benzinar particular, ci la o staţie MOL. Aceas-ta este o companie de nivel european, dar nu are licenţă VDA şi TUV. Probabil de aceea, la ultima adunare generală extraordinară a Amochim Internaţional, un acţionar a cerut un mandat pentru a negocia vânzarea societăţii către MOL, la un preţ global minim, care, dacă se depăşeşte, i-ar aduce un comision substanţial. Acest mandat s-a acordat pe un termen de trei luni, cu posibilitatea prelungirii pentru un alt termen mai scurt.

Dacă aceste negocieri nu vor duce la un rezultat favorabil, există soluţia vinderii întregii producţii la capacitatea maximă către un distribuitor autorizat cu capacitate mai mare de distribuţie, care ar putea fi chiar Brenntag. Cert este un lucru, anume că produsul autentic AdBlue are un viitor asigurat, mai ales că deja se vorbeşte despre normele EURO 6, dar şi despre fabricarea motoarelor cu AdBlue pentru autoturisme. Dacă între distribuitori este o mare diferenţă de forţă financiară şi de afaceri, un producător unic este întotdeauna capabil de succes, dacă ţinem seama că totuşi preţul de cost primează, iar costul transportului din afară este foarte important. Cum spunea cineva, costă cam mult să imporţi apa care reprezintă totuşi 2/3 din greutatea produsului AdBlue.