OPINII Reglementează cineva epidemia de împrumuturi rapide?

Dacă ai destul timp şi nervi de oţel încât să urmăreşti integral calupurile publicitare, vei remarca înmulţirea spoturilor care promovează creditele rapide, de câteva sute de lei, până la salariu.

Viva, Credius, Zaplo, Ferratum, Telecredit, etc, etc se perindă prin faţa noastră şi promit câte în lună şi în stele, de la acte minimale şi lipsa garanţiilor, la primul împrumut gratis. Se sare însă peste costuri sau acestea apar în josul ecranului, cu litere prea mici pentru a fi inteligibile. Mă amuza zilele trecute clipul făcut pentru o astfel de companie care arată două bunicuţe vorbind despre împrumuturile până la pensie. Prima se plângea că n-a primit credit, a doua recomanda o soluţie miraculoasă prin care obţinuse împrumutul mult visat şi nu doar ea, ci şi vecinii de palier şi de bloc. Nu-i aşa că orice referire la costuri, DAE, comisioane de penalizare aruncată în discuţia bunicuţelor ar fi arătat ca nuca bine plasată în perete? Şi totuşi, oamenii riscă executări silite de toată frumuseţea în urma unor dobânzi imense şi a unor comisioane de penalizare pe măsură, dacă nu reuşesc să plătească...

Nu se gândeşte nimeni să limiteze prin lege nivelul acestora, e normal ca furnizorii de împrumuturi rapide să urce costurile până la cer doar pe baza argumentului că se respectă principiul cererii şi ofertei din economia de piaţă şi, dacă tot există amatori de aşa ceva, de ce să reglementăm domeniul? Păi, în logica asta, şi amatori de împrumuturi de la cămătari ar exista...

Să privim de exemplu oferta Hora Credit. La 1.000 de lei luaţi ca împrumut, pentru 30 de zile, ai o dobândă de 20 de lei pe zi (2%), ceea ce corespunde unei dobânzi anuale de 730%. La 1.000 de lei, dai înapoi 1.600, după 30 de zile, ceea ce corespunde unei DAE de... 30.341%! Nu poţi achita la timp? Nu-i nimic, dobânda penalizatoare este egală cu dobânda uzuală, adică tot 2% pe zi. Mărinimos, creditorul s-a gândit să ofere şi o facilitate: "împrumutatul poate beneficia de extinderea automată a perioadei împrumutului pentru un termen maxim de 360 de zile, în baza unei plăţi minime aşa cum reiese din contractul de împrumut". Or, 20 de lei pe zi înmulţit cu 360 înseamnă 7.200 de lei, o sumă frumuşică având în vedere de unde s-a pornit (1.000 lei împrumutaţi pe 30 de zile). Evident că nu se mai poate vorbi de credite rapide, dacă scadenţa se lungeşte la un an, de altfel practica rostogolirii fiind destul de utilizată în rândul celor care oferă astfel de împrumuturi.

Vorbim însă de o populaţie fără educaţie financiară sau care nu are acces la împrumuturile bancare dintr-un motiv sau altul (un istoric negativ la Biroul de Credit, lipsa unor venituri evidenţiabile-lucrători la negru, grad redus de mobilitate-bătrâni, bolnavi, posesori de handicap locomotor, etc) şi care reprezintă un public vulnerabil pentru acest tip de finanţare.

Limitarea dobânzilor la un anumit nivel, plafonarea comisioanelor de penalizare şi interzicerea rostogolirii acestor tipuri de împrumuturi (eventual limitarea acestui proces la 1-2 perioade iniţiale de creditare) astfel încât costurile să nu se acumuleze într-un mod aberant ar fi paşi de luat în calcul pentru a descuraja epidemia de credite rapide cu care ne confruntăm în acest moment. Sau cel puţin pentru a-i limita efectele.