Pădurea amazoniană, la cotitură, intră pe un drum fără întoarcere

Problemele cu care se confruntă natura sunt tot mai mari. Schimbările se apropie de un punct critic. O mare parte din pădurea tropicală amazoniană, un regulator climatic crucial şi o rezervă preţioasă de biodiversitate, ar putea depăşi "un punct de ruptură" până în 2050 din cauza secetei, a incendiilor şi a defrişărilor, avertizează un studiu. "Între 10% şi 47%" din suprafaţa Amazoniei va fi expusă unor perturbări cumulate susceptibile să declanşeze tranziţii neaşteptate ale ecosistemelor şi să agraveze schimbările climatice regionale", estimează studiul publicat în revista Nature de un grup internaţional de aproximativ 20 de cercetători. Sub presiunea "temperaturilor mai calde", "secetelor extreme", "defrişărilor" şi "eroziunii", aproape jumătate din Amazonia ar atinge astfel "un punct de ruptură" sau "un punct de basculare", antrenând pădurile într-un cerc vicios ce ar fi sinonim cu un potenţial colaps al ecosistemelor. Pentru a ajunge la această concluzie, Bernardo Flores şi colegii lui au analizat cinci factori critici: încălzirea climei, precipitaţiile anuale, intensitatea sezonalităţii precipitaţiilor, durata sezonului uscat şi defrişările. Amazonia găzduieşte "10% din biodiversitatea planetei", stochează "o cantitate de carbon echivalentă cu 15-20 de ani de emisii" ale omenirii şi produce un efect de "răcire netă care contribuie la stabilizarea climei planetei noastre", au reamintit autorii studiului. Studiul a identificat trei traiectorii ale evoluţiei permanente a pădurii amazoniene: ea ar putea deveni, pe alocuri, o pădure degradată - cu mai puţine specii, mai multe liane şi mai mult bambus -, o pădure deschisă - cu arbori mai mici înconjuraţi de ierburi invadatoare - sau o formă de savană. De la statutul ei de deţinătoare de "puţuri de carbon", Amazonia riscă să devină astfel "o sursă emiţătoare", se tem oamenii de ştiinţă. "Ne aflăm poate mai aproape de acest punct de ruptură decât am crezut în trecut", a declarat autorul principal al studiului, Bernardo Flores, de la Universitatea Santa Catarina din oraşul brazilian Florianopolis. Studiul a evidenţiat trei posibile soluţii: reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră, oprirea defrişărilor şi restaurarea teritoriilor degradate. Cercetătorii s-au bazat pe arhive paleontologice (acoperind o perioadă de aproximativ 65 de milioane de ani), modele climatologice şi date de observare obţinute începând din anii 1980, precum observaţii din satelit privind răspândirea incendiilor de pădure, suprafaţa acoperită de arbori şi defrişările. Concluziile lor vin în completarea celor formulate de reţeaua World Weather Attribution, care a estimat în ianuarie 2024 că schimbările climatice au făcut ca seceta devastatoare care a lovit Amazonia în 2023 să devină de 30 de ori mai probabilă.