Pedagogia este constant faultată în fotbalul autohton. Când acest lucru este făcut de anonimi de insucces, explicaţiile vin mai uşor, când este vorba de foşti sau actuali fotbalişti foarte buni, cu cariere serioase, înclusiv în fotbalul vestic, scuzele sunt mai anevoioase. Fostul internaţional Dorinel Munteanu reuşeşte să-şi dea cu stângul în dreptul cu o nonşalanţă incredibilă în calitate de antrenor de succes. Cariera lui fotbalistică (jucător-antrenor) este în afara oricărei discuţii. Calităţile sale diplomatico-pedagogice sunt însă discutabile. În ultimele zile se discută aprins despre modul în care antrenorul Oţelului Galaţi şi-a atenţionat un jucător (l-a prins de guler şi a început să-l bruscheze). Firesc, au apărut oameni care i-au atras atenţia pentru modul grobian de abordare, nefiresc s-au ivit şi susţinătorii metodelor sale, care au clasicul argument "aşa se făcea şi pe vremea noastră". La începutul anului, acelaşi Dorinel Munteanu a avut un derapaj rasist la adresa suporterilor echipei Rapid Bucureşti, iar modul în care şi-a explicat declaraţiile a arătat că are o problemă reală în a înţelege actualele sensibilităţi ale societăţii. A venit cu explicaţii şi acum şi este evident că Dorinel Munteanu trăieşte într-o lume paralelă, încremenit pe la finalul anilor 70 ai secolului trecut. Nici pe departe să-şi regrete ieşirea, are argumente în favoarea ei, în plus a găsit să-şi pună la zid un fost coleg de naţională (antrenorul Florin Bratu) pentru că se remarcă prin modul îngrijit în care apare în emisiunile TV.
Citeşte Onoare muncii
Iubitorii de sport din ţara noastră ştiu foarte bine că succesul nu justifică orice acţiune, iar povestea glorioasă a gimnasticii româneşti este plină de întâmplări triste, cu sportive educate/antrenate cu o doză foarte mare de violenţă. De ce metode pe care le considerăm incalificabile în învăţământ sunt încă acceptabile în sport? Câţi oameni ar accepta să fie scuturaţi de guler de către şefi la locul de muncă? Dorinel Munteanu (nu este singurul) are mare nevoie de ajutor ca să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte pentru a-şi putea continua decent cariera de antrenor de fotbal. Altfel, mai devreme sau mai târziu, va ajunge definitiv pe tuşă.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.09.2024, 08:05)
Dorinel este din alta epocă. În anii 60-70, cand injuratura si corectia fizica erau la moda, era in mediul lui.
2.
(mesaj trimis de anonim în data de 24.09.2024, 14:05)
Dorinel nu e din anii '60- 70 ci din anii ' 80- 90 când la nationala erau oameni rafinați și educați: Enei, Lucescu, Iordănescu, Dinu etc.Unul și unu! Iar Dorinel însuși era un băiat grozav! Necazurile,falimentul in afaceri, divorțul,băutura l-au schimbat! Ăsta-i adevărul! Acum nu mai bea dar e nervos!
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.09.2024, 17:31)
Poate de aia e nervos?