Petrodolarii cumpără fotbalul european

Fotbalul european este cumpărat, la bucată, de miliardarii din zona Arabiei. În plină criză bogătaşii din Orientul Mijlociu reprezintă colacul de salvare pentru multe echipe cu nume mare unde fotbaliştii sunt plătiţi regeşte. Există cazuri în care echipele au fost cumpărate cu totul, iar unde nu a fost posibil acest lucru firmele din Golf sponsorizează sau achiziţionează numele arenelor pe care se joacă. Două din cele mai mari cluburi ale continentului, imposibil de cumpărat în acest moment, sunt sponsorizate de companii din Orient, FC Barcelona - Qatar Fundation şi AC Milan - Fly Emirates. De altfel, cele două formaţii s-au întâlnit în urmă cu două zile în sferturile de finală ale Ligii Campionilor.

Miliarde de dolari au fost pompate în ultimii 5 ani în fotbalul european şi alte miliarde au fost canalizate pe dezvoltarea competiţiilor din Golf. De altfel, în 2022, Campionatul Mondial de Fotbal va fi găzduit de Qatar, ţară care investeşte masiv în infrastructura sportivă. Miliardarii din Rusia sau SUA, care au achiziţionat echipe în special în Anglia, par să nu mai poată ţine trena cu afaceriştii arabi. Un lucru este evident, investiţiile masive care se fac la anumite echipe, le obligă şi pe celelalte să facă eforturi pentru a ţine ritmul. Cel puţin pentru următorii 50 de ani urmaşii actualilor şeici nu au motive de îngrijorare, aşa că îşi pot satisface toate capriciile în materie de sport. Real Madrid, Barcelona, AC Milan şi Manchester United sunt patru din ţintele principale ale deţinătorilor de petrodolari, care deocamdată lucrează febril la achiziţionarea de cluburi din eşalonul doi. Un exemplu este clubul Getafe, fosta echipă la care au evoluat Gică Craioveanu şi Cosmin Contra. Royal Emirates Group, companie prezidată de un membru al familiei regale Al-Maktoum, Butti Bin Suhail, are planuri mari pentru această formaţie. Profitând de datoriile mari acumulate de multe din cluburi, arabii reuşesc să cumpere acţiuni la preţuri cu până la 50% mai mici decât în urmă cu trei ani.

De altfel, Spania a devenit ţinta preferată a miliardarilor care doresc să se implice în fotbal. În 2010, Malaga a fost preluată de şeicul Abdullah Bin Nasser al Thani din Qatar, care pentru 40 de milioane de euro, din care 14 au constituit achitarea datoriilor, a devenit proprietarul unui club care în ultimii ani s-a confruntat cu nenumărate probleme financiare. Indian la origine, dar cu domiciliul în Bahrein, Ahsan Ali Syed, a plătit mai puţin, 36 de milioane de euro pentru clubul la care a evoluat şi românul Sepsi, Racing Santander . Un grup financiar cu sediul în Dubai şi-a propus să cumpere cunoscuta formaţie Atletico Madrid şi în cazul în care afacerea nu se realizează, următoarea pe listă este Hercules Alicante.Cum achiziţionarea lui Real Madrid pare o misiune imposibilă, conducătorul grupului Emirates şi-a propus o ţintă mai accesibilă, dar extrem de scumpă: numele stadionului Realului. Propunerea este tentantă, 100 de milioane de euro, dar e puţin probabil ca spaniolii să accepte să renunţe la titulatura de "Santiago Bernabeu". Pentru Real Madrid a existat o ofertă concretă de un miliard de euro, dar preşedintele clubului a refuzat orice discuţie pe această temă. În cazul Barcelonei lucrurile sunt şi mai complicate, catalanii susţinând că "mândria" lor nu poate avea preţ, chiar dacă sumele avansate au fost exorbitante, ajungându-se chiar la 1,5 miliarde de euro. În ceea ce priveşte grupul Emirates, menţionat mai sus, ambiţiile sunt multiple şi se desfăşoară pe mai multe planuri. Ideea e simplă, intrarea se face cu o sponsorizare pe termen lung, după care vine ofertă de preluare a pachetului majoritar de acţiuni. Stadionul lui Arsenal se numeşte... "Emirates", compania a suportat mare parte din cheltuielile de construcţie ale arenei iar planurile pe termen lung sunt deja uşor de anticipat. Aceeaşi firmă este sponsorul principal al cunoscutului club Hamburg, din Germania. În Anglia, ambiţiile şeicului Mansour bin Zayed Al Nahyan, care a cumpărat acum trei ani pe Manchester City cu 250 de milioane de euro, au fost în mare măsură înşelate. Sutele de milioane de euro investite în transferuri nu au produs mult aşteptatele rezultate, echipa nu a reuşit să se impună nici în competiţia internă şi nici în cupele europene. O şansă în ceea ce priveşte campionatul există în acest sezon. Mai norocos pe plan internaţional a fost egipteanul Mohamed Al Fayed, echipa acestuia, Fulham, reuşind în urmă cu doi ani să evolueze în finala Europa League, pe care a pierdut-o în faţa celor de la Atletico Madrid. Omul de afaceri egiptean a cumpărat acest club la finele lui 1997, când a plătit aproximativ 70 de milioane de dolari. Vara trecută, Qatar Investment Authority a plătit 40 de milioane de euro pentru a prelua pachetul majoritar la PSG, echipă în care se inves-teşte masiv, mai ales în transferurile de jucători. Mai conservatori, italienii s-au limitat doar la sponsorizări sporadice. Încercarea de a dezvolta un campionat puternic în zona Golfului necesită investiţii foarte mari. Dacă antrenorii fără angajament acceptă destul de uşor să preia o echipă, în special din Arabia Saudită, fotbaliştii o fac mai greu. În general, la echipele din zonă ajung jucători aflaţi la final de carieră, excepţiile fiind des-tul de puţine. Luiz Felipe Scolari, Tele Santana, Aad De Mos, Leo Beenhakker, Carlos Alberto Pareira, Artur Jorje, Francisco Maturana, Mario Zagallo, Sebastiao Lazaroni, Osvaldo Ardiles, Henri Michel, Jean Fernandez sunt doar câţiva din tehnicienii celebri care au acceptat să antreneze în Arabia. Şi ţara noas-tră a fost bine reprezentată, Ilie Balaci, Cosmin Olăroiu, Ladis-lau Boloni, Ioan Andone, Ion Marin, Gheorghe Mulţescu sunt antrenorii români care au pregătit echipe din Arabia.