Piaţa forex: Înapoi la noţiunile de bază

Pe piaţa de capital, există trei factori principali care influenţează evoluţia pieţei: lichiditatea oferită de băncile centrale, câştigurile şi percepţia riscului. Totuşi, în cazul pieţei valutare, situaţia este mai complexă, deoarece mulţi factori pot avea un impact, atât la nivel structural şi conjunctural, cât şi la nivel local şi global.

Unul dintre riscurile bine cunoscute în tranzacţionarea valutară este geopolitica, care poate genera vârfuri de volatilitate şi un exod de capital către monede considerate a fi refugii sigure. Un exemplu recent în acest sens este declanşarea războiului din Ucraina, care a avut un impact pozitiv asupra yenului şi a dus la o depreciere bruscă a monedelor din Europa Centrală şi de Est. Cu toate acestea, efectul riscului geopolitic este adesea de scurtă durată.

Pe lângă factorii conjuncturali, există şi factori structurali care pot juca un rol important în determinarea volatilităţii cursului de schimb. Un document de cercetare publicat de FMI în 2004, intitulat "Structural Factors Affecting Exchange Rate Volatility: A Cross-Section Study", subliniază câteva aspecte relevante. De exemplu, pieţele de tranzacţionare decentralizate, reglementările privind utilizarea monedei naţionale de către nerezidenţi şi acceptarea obligaţiilor prevăzute la articolul VIII (care se referă la neimpunerea de restricţii privind plăţile şi transferurile pentru tranzacţiile internaţionale curente) sunt asociate cu o volatilitate mai mică a cursului de schimb. Este important de menţionat că în 2004, băncile centrale mondiale nu aveau încă un rol atât de pronunţat pe pieţele financiare, cu excepţia Băncii Japoniei, care era obişnuită să intervină masiv pe pieţele de obligaţiuni, valutare şi de acţiuni.

În prezent, pe lângă factorii menţionaţi anterior, putem identifica şi alţi trei factori care pot influenţa cursurile de schimb valutar: intervenţiile băncilor centrale şi diferenţele de rate (cu referire la strategia de carry trade), lichiditatea şi preţurile materiilor prime.

Bunuri reale vs. tipărirea de bani

Principala schimbare faţă de 2004 şi faţă de perioada de dinainte de Covid este că, în prezent, creşterea este influenţată de disponibilitatea unor bunuri reale, cum ar fi motorina, electricitatea, gazele naturale, îngrăşămintele, cerealele, cuprul, nichelul sau litiul. Monedele corelate cu piaţa mărfurilor, precum dolarul australian şi dolarul canadian, au fost întotdeauna dependente de preţurile materiilor prime (aur, petrol etc.). Mai nou însă, mărfurile pot avea un impact pe piaţa globală asupra practic tuturor monedelor principale. Este ceea ce s-a întâmplat cu criza energetică europeană, când timp de aproape o jumătate de an preţurile la gaze şi toată drama geopolitică din jurul acestora au fost principalii factori care au condus euro şi monedele din Europa Centrală şi de Est.

Deşi este prea devreme pentru a şti dacă anul acesta se va repeta criza energetică din 2022, ceea ce este sigur este că ne aflăm într-un nou context, în care bunurile reale vor conduce pieţele globale, inclusiv piaţa FX. Acest lucru va fi o provocare pentru investitori şi companii, bineînţeles. În trecut şi chiar recent, creşterea era un derivat al lichidităţii băncilor centrale (unul dintre factorii menţionaţi anterior). În teorie, lichiditatea este infinită, deoarece băncile centrale pot tipări bani atât cât este necesar. În realitate, acest lucru este mai complex, deoarece un aflux mare de lichidităţi poate creşte preţul activelor - cum ar fi acţiunile - şi poate provoca indirect inflaţie. Pentru a contracara acest lucru, băncile centrale trebuie să crească ratele dobânzilor. Exact aici ne aflăm în ciclul actual. În anii de rate scăzute ale dobânzilor şi deflaţie, diferenţele dintre ratele dobânzilor au fost rareori un factor determinant major al cursurilor de schimb valutar. Acum, când majoritatea băncilor centrale au crescut ratele dobânzilor, în timp ce o parte dintre ele se încăpăţânează să menţină ratele scăzute, strategia de carry trade este din nou în joc. Aceasta constă în împrumutarea unei monede cu randament scăzut - să spunem JPY - pentru a cumpăra o monedă cu randament mai ridicat - să spunem EUR sau USD, ceea ce permite o apreciere mai rapidă a fondurilor decât dacă ar fi fost denotate în moneda cu randament scăzut.

Această căutare de randamente explică parţial revenirea puternică a HUF-ului în acest an - de la 1 ianuariest, forintul maghiar a crescut cu aproape 7% faţă de euro şi cu 10 % faţă de dolar. În opinia iBanFirst, este probabil ca acest trend să continue. Fluxul de lichidităţi este un alt factor structural care influenţează monedele FX, iar acest lucru se explică parţial prin căutarea de randamente şi prin percepţia riscului. De la începutul anului, Europa atrage fluxuri semnificative de capital din USA. Acest lucru se întâmplă atunci când apetitul pentru risc este ridicat. Acest proces de reciclare a capitalului explică parţial creşterea puternică a majorităţii pieţelor de acţiuni şi a monedelor europene. În opinia analiştilor iBanFirst, urmărirea îndeaproape a direcţiei spre care se îndreaptă fluxul de capital este cea mai bună modalitate de a înţelege tendinţele de bază ale pieţei şi de a şti cum vor evolua monedele. Acesta este un factor structural major subestimat care stă la baza evoluţiei cursurilor de schimb.

Factori specifici pentru monedele din Europa Centrală şi de Est

Pe lângă toţi aceşti factori globali, există, de asemenea, mai mulţi factori locali care pot juca un rol în evoluţia monedelor din ECE:

Percepţia riscului politic la nivel local. De exemplu, conflictul dintre Ungaria şi Uniunea Europeană cu privire la statul de drept a avut un efect negativ asupra HUF în 2022. Dar un astfel de efect este, de obicei, de scurtă durată. În pofida lipsei unui acord pe scară largă cu Uniunea Europeană, HUF a depăşit puternic performanţa euro în acest an.

Corelaţia cu politica fiscală şi datoria externă. Acest aspect este important pentru majoritatea monedelor din ECE. În România, de exemplu, observăm o corelaţie pe termen lung între datoria externă a ţării şi cursul de schimb al RON. Atunci când datoria externă creşte, moneda naţională tinde să scadă. Istoria ne arată că, pe termen lung, o ţară îndatorată trebuie să îşi deprecieze moneda pentru a stimula exporturile şi serviciile şi pentru a-şi reduce importurile. La aceasta se adaugă, desigur, politica fiscală. În cazul României, partea fiscală prezintă unele semne de slăbiciune, deoarece veniturile au fost sub aşteptări în primul trimestru al acestui an. Deşi acest lucru nu a avut încă un impact semnificativ asupra monedei, este cu siguranţă un aspect care trebuie monitorizat.

Situaţia lichidităţilor la nivel local. Deficitul/excedentul de lichiditate de pe piaţa interbancară este un alt factor important care determină evoluţia monedelor, în special pe pieţele în care banca centrală locală obişnuieşte să intervină. În cea mai mare parte a anului 2022, România s-a confruntat cu un deficit de lichiditate de aproximativ 10 miliarde de lei, ceea ce a reprezentat un rezultat net pozitiv pentru RON. De atunci, contextul lichidităţii s-a inversat complet. Piaţa interbancară se confruntă cu un excedent de lichiditate mai mare şi mai persistent ca niciodată. Acest lucru împinge ratele de piaţă mult sub rata cheie a băncii centrale şi teoretic ar trebui să inducă, de asemenea, o depreciere a RON în raport cu EUR. Aceasta nu s-a întâmplat încă, dar este cu siguranţă o chestiune de timp până când vom vedea presiuni semnificative de creştere asupra EUR/RON. În cazul în care se va întâmpla, iBanFirst se aşteaptă ca BNR să intervină pentru a absorbi lichiditatea prin intermediul operaţiunilor de piaţă deschisă pentru a stabiliza cursul de schimb RON.