"Piaţa recuperării creanţelor ar putea creşte pe zona corporate"

Reporter: Cum a evoluat piaţa recuperării de creanţe, în ultima perioadă?

Emil Brezan: În ultimii ani, piaţa recuperării de creanţe a înregistrat o creştere constantă, bazată atât pe diversificarea serviciilor oferite, cât şi pe creşterea numărului de societăţi care oferă astfel de servicii. Ca exemplu, statisticile vorbesc de o creştere de peste 20% în anul 2014, comparativ cu 2013. Dacă iniţial principalul serviciu oferit era cel de recuperare a creanţelor externalizate (creditorul rămânând proprietarul debitului pe perioada externalizării), în prezent zona achiziţiei de creanţe pare a fi cea care imprimă dinamica acestei pieţe. De asemenea, sunt tot mai multe societăţi care au dezvoltat oferte de servicii conexe (cum ar fi gestionarea procesului de executare silită etc.), asigurând astfel o acoperire extinsă a procesului de recuperare.

Reporter: Care este explicaţia pentru care băncile vând credite neperformante cu discounturi şi de peste 90%?

Emil Brezan: Nu aş folosi discountul de 90% ca standard al pieţei, nu îl consider real. Preţul unei tranzacţii este dictat de cererea şi oferta existente în piaţă pentru creanţele respective. Ca factori determinanţi ai preţului, aş aminti întârzierea la plată exprimată în număr zile de restanţă înregistrată de portofoliile supuse tranzacţionării (evident, cu cât întârzierea este mai mare cu atât preţul este posibil să fie mai mic), tipul de creanţe (dacă sunt garantate sau nu), stadiul în care se află portofoliul din punct de vedere al procesului de recuperare, calitatea şi cantitatea informaţiilor oferite de creditor pentru evaluarea creanţelor pe parcursul etapei de due dilligence sau chiar profilul creditorului. Nu în ultimul rând, concurenţa dintre posibilii cumpărători poate determina nivelul preţului plătit.

Reporter: De ce agenţiile de colectare solicită toată suma datorată dacă preţul la care cumpără creanţa este de 10%?

Emil Brezan: Încă o dată, preţul de 10% nu consider că poate fi considerat unul standard. Revenind la subiectul întrebării: cesiunea presupune în cele mai multe cazuri trasmiterea către cumpărător a întregii creanţe existente. Este decizia cumpărătorului, bazată pe un plan economic, cum alege să gestioneze recuperarea sumelor şi care este aşteptarea sa cu privire la datoriile pe care le-a achizitionat. Legal, cumpăratorul are aceleaşi drepturi ca fostul creditor şi este îndreptăţit la recuperarea integrală a datoriei achiziţionate.

Reporter: Cum va fi afectată piaţa recuperării de creanţe de Legea falimentului personal, după ce aceasta va fi aplicată (pot fi oprite procedurile de executare silită)? Dar de Legea dării în plată, în cazul în care va fi promulgată?

Emil Brezan: Referitor la impactul acestor legi asupra pieţei de recuperare creanţe, cred că determinant va fi apetitul debitorilor pentru a utiliza prevederile acestor acte normative. Iar acest apetit trebuie să fie unul format în cunoştintă de cauză, după înţelegerea mecanismelor de funcţionare şi aplicare a normelor în discuţie. Pe lângă beneficiile posibile, debitorul trebuie să se informeze şi să înţeleagă exact şi clar şi constrângerile pe care le aduc aceste legi, lucrurile pe care trebuie să şi le asume şi respecte (de exemplu că administratorul procedurii de insolvenţă este cel care îi va gestiona cheltuielile şi veniturile pe parcursul planului de rambursare).

Reporter: Cum comentaţi plângerile făcute de unii debitori care spun că sunt hărţuiţi de către agenţii de colectare, cu telefoane noaptea, la birou sau la vecini şi cu ameninţări adresate chiar copiilor?

Emil Brezan: Consider că multe dintre reclamaţiile sau plângerile de acest fel pornesc de la o comunicare precară şi de la poziţii prestabilite (şi nu întotdeauna corecte) ale celor două părţi. Cred că dacă debitorul şi creditorul sunt deschişi şi flexibili şi urmăresc un dialog eficient şi real, de cele mai multe ori lucrurile se pot rezolva în mod benefic pentru ambii. În principial, un colector nu are nimic de câştigat dintr-o abordare de tip "hărţuire", recuperarea, respectiv achitarea datoriei au mult mai multe şanse să apară pe fondul unei relaţii amiabile şi nu al uneia conflictuale.

În plus, creditorii au responsabilitatea să se asigure că cei pe care îi mandatează pentru a efectua acţiuni de recuperare (agenţiile externe) respectă bunele practici în domeniu şi nu expun creditorii, prin conduita în relaţia cu clienţii cu debite, la un risc reputaţional.

Reporter: Care ar trebui să fie pregătirea minimă a agenţilor de colectare? Se pune accent pe anumite competenţe?

Emil Brezan: Piaţa de colectare cred că poate fi privită deja ca o piaţă matură. În anii ce au urmat perioadei 2008-2009, procesul de recuperare a fost "în lumina reflectoarelor", rezultatele aşteptate, cerute, fiind mari. Ca urmare, şi investiţiile în această zonă au fost considerabile, inclusiv cele în pregătirea oamenilor. Aşadar, experienţa acumulată de-a lungul timpului, atât cea a managerilor care gestionează procesul de recuperare, cât şi a operatorilor care interacţionează direct cu clienţii, este una relevantă. Dacă ar fi să aleg competenţa - cheie a unui profesionist în colectare, cea pe care să se pună cel mai puternic accent -, cred că aceasta trebuie să fie atitudinea faţă de debitor, în sensul de a înţelege că, în general, nu reaua voinţă este motivul neplăţii, ci problemele financiare. Eliminarea etichetelor de tipul "bad client" sau "delinquent client" şi înlocuirea lor cu procese sau abordări potrivite situaţiei reale (cum a fost, de exemplu, extinderea oferirii soluţiilor de reeşalonare a datoriilor) vor produce efecte pozitive.

Reporter: Există un ghid de bune practici ale agenţiilor de colectare şi cum se asigură respectarea acestora?

Emil Brezan: Da, există un astfel de document. Asociaţia de Management a Creanţelor Comerciale, entitate membră a Federaţiei Europene a Asociaţiilor Naţionale de Colectare şi care reuneşte principalii jucători ai pieţei, a revizuit şi publicat în 2015 Codul de Conduită ce reglementează activitatea de management al creanţelor. Acest Cod conţine recomandările deontologice ce trebuie urmate de membrii AMCC în exercitarea activităţii de recuperare creanţe (de exemplu, canalele recomandate de comunicare cu debitorii, frecvenţa acţiunilor de contactare, modul de tratare a reclamaţiilor/sugestiilor debitorilor, principii de protejare a datelor personale, practici interzise).

Reporter: Care sunt estimările referitoare la această piaţă?

Emil Brezan: Pe termen scurt, nu întrevăd schimbări substanţiale în dinamica şi structura pieţei de recuperare creanţe. Consider că va rămâne o piaţă dinamică şi competitivă, a cărei evoluţie va fi direct dependentă de apetitul creditorilor de a externaliza sau cesiona creanţele comerciale pe care le deţin. În funcţie de tipologia clienţilor, este posibil să vedem o menţinere sau o uşoară diminuare a volumelor cesionate în zona retail şi o tendinţă crescătoare în zona corporate. De asemenea, este posibil să apară influenţe generate de posibile modificări ale cadrului legislativ.

Reporter: Mulţumesc!