PLASAMENTE ALTERNATIVE Binecuvântaţi animalele de companie şi artiştii

Nu am trăit un Mărţişor mai urât, mai sinistru, mai deprimant decât cel din acest an. Vremea a fost infectă, rece şi închisă, mohorâtă până la hâdă. Dacă tot a trebuit să ningă, măcar să ningă ca în poveşti, dar a fost o zloată teribil de neplăcută. Perfect să cauţi mărţişoare prin oraş! Ştiu că nu s-au mai făcut târguleţe de mărţişoare, ca pe vremuri, şi nici nu cred că se vor mai face.

Şi mai e pandemia, o acumulare grea, de doi ani de incertitudine care îndoaie orice optimism, mototoleşte viitorul şi te trimite la inevitabila expectativă, cu valuri după valuri şi termene mereu amânate.

Şi dacă nu ne urcam deja pe pereţi, mai avem şi parte de demonstraţia criminală de putere a unui kaghebist care a supravieţuit până în vremurile noastre. Şi nu oricum, ci în fruntea autoritar-dictatorială a celui mai mare stat din lume. A început să dea în Ucraina exact de Dragobete, astfel că de Mărţişor aveam deja o săptămână de "incredibil", de ruine fumegânde, de ştiri apocaliptice dar reale, de civili masacraţi, de speculaţii enervante, de uimiri, de şocuri, de incertitudini, speranţă cam de un genunchi de batracian, de eşecul de a înţelege ce vrea şi de ce ciudatul cu faţă ca o turtă de ceară, ne ceartă, ne ameninţă şi insistă să trăim cum vrea el, că, dacă nu, ne omoară.

Cel mai greu de văzut, că de privit nici nu încape vorba, sunt imensele drumuri ale plângerii, refugiaţi, plecaţi de acasă în mare grabă, femei şi copii, niciun bărbat, doar femei şi copii. Şi câini, mulţi câini, cuminţi şi tăcuţi şi ei, participând la drama în masă a unor oameni care nu-şi doresc decât să trăiască bine şi civilizat, în secolul XXI. Câinele este prietenul necondiţionat al omului iar omul civilizat nu-i abandonează pe ai lui. Oameni la casele lor, familii ca oricare altele dintr-o ţară care construieşte o democraţie occidentală cum şi noi ne doream, în câteva zile au ajuns teatru de război, soldaţi şi refugiaţi. Civilii, cum le zic militarii, au devenit noua ţintă a agresiunii. Trebuie pedepsiţi că, în loc de flori, i-au întâmpinat pe invadatori cu furie, mâini goale dar şi vreun lansator de grenade, de rachete, ce mai are omul prin bătătură. Strigătul lor de luptă îi trimite pe ruşi în organul masculin. Iar tineretul occidental învaţă limba rusă prin înjurături cu accent ucrainean.

O rază de lumină, uneori în doar două culori, vine din lume artei. Culorile drapelului ucrainean sunt cel mai simplu mesaj, penetrant, explicit la maxim. Le pui pe ziduri, pe tancurile ruseşti, pe casele din Vest, pe pânză. Cea mai tare pictură a fost realizată pe şevaletele din Sankt Petersburg, nişte pictori plini de pasiune de acolo au ieşit la peisaj în centrul oraşului, punând pe pânză doar cele două culori ale drapelului ucrainean. Au pictat clădirile şi peisajul urban cât se poate de serios, fiecare în stilul lui, dar numai în cele două culori. In Rusia nu ai dreptul la opinie, nu ai dreptul să protestezi, şi se pare că nu ai dreptul să ştii. Şi, iată că nişte pictori, mai ales femei, şi nu la prima vârstă, aia consumată în mare parte pe internet, au găsit o formă inteligentă şi curajoasă de a protesta sub nasul torţionarului, în oraşul natal al viitorului client al Tribunalului de la Haga. Un gest genial, de mare subtilitate şi eficienţă, de oraş care a contat în cultură şi artă, de ruşi adevăraţi, care nu mai acceptă ca, la 33 de ani de la căderea comunismului, destinul omenirii, şi mai ales al lor, să mai fie decis de un kaghebist, o fantomă a trecutului infam.

Arta face şi ea ce poate pentru a-i ajuta pe ucraineni: licitaţii internaţionale, rezidenţe sau ajutor de urgenţă. "The Art Newspaper" publică o listă zdravănă de iniţiative şi posibilităţi, "Funding, shelter and emergency resources for artists affected by war in Ukraine-and how you can support them". Nu pot traduce, că-mi dau lacrimile. Cea mai tare este oferta "Artists at Risk", o reţea serioasă, care se ocupă de artă şi drepturile omului. Susţinerea lor se adresează artiştilor, curatorilor şi oamenilor de cultură afectaţi de război. AR funcţionează din 2013 şi oferea sprijin concret-salvator pentru artiştii confruntaţi cu pericolul unor persecuţii sau chiar al aruncării în închisoare. Un posibil "Artists sans frontiPres". Organizaţia organizează şi implicare celor care vor să sprijine artiştii şi oameni de cultură. Pe onoranta listă se află şi o structură românească de oameni de acţiune - Asociaţia Galeriilor de Artă Contemporană din România, înfiinţată tot în 2013.

Nu găsim nici pe lista de mai sus, nici pe vreo alta pentru iniţiative în teribila criză vreuna rusească, nici măcar venită din Occident. Dimpotrivă, în Rusia oamenii merg la dubă că au spus public "Nu, războiului!" şi nu vor să se creadă că toată ţara doarme. Dar în Occident, marile vedete se dau rănite şi ne aruncă în faţă că restricţiile nu trebuie să afecteze cultura şi salariile lor prestigioase. Cine mai plânge de mila blocării sportivilor, să ia aminte la puţoiul semi-puber care a găsit de cuviinţă să-şi pună un Z pe tricou, când urma să primească o medalie la gimnastică. Curat spirit sportiv! N-a înţeles nimic, aşa mic şi putinist este convins că este de fapt un patriot rus. Sper să i se dea destul timp să crească şi să înţeleagă, deşi ruşii, ştim bine, mereu au umblat cu şmecherii pe la concursurile internaţionale. Vedeţi ce a spus Cristian Ţopescu la Olimpiada de la Moscova, în 1980, când ruşii au pus federaţia internaţională cu botul pe labe ca să o treacă pe Nadia pe locul doi. Imberbul idiot de la Doha, tot gimnast, o fi crezut că sunt aceleaşi reguli ca acum 42 de ani. Şi are dreptate, în gândirea sa simplă, de şanţ, în Rusia tot kaghebiştii sunt la putere. Doar că atunci erau şefii.

La Moscova, oamenii sunt călcaţi în picioare şi sunt bătuţi de poliţie, neştiuţi de lume, iar vedetele cu poziţie vizibilă şi bună, care trăiesc bine în Occident, au o problemă de conştiinţă când li se cere să se lepede de Satana. Deşi gestul lor ar fi de un impact mult mai mare. Iar supărarea lor subţire, că, prin ei, cultura rusă este stigmatizată, nu ţine. Nu reprezentaţi cultura rusă, nu aveţi cum. Voi trăiţi liniştiţi în Vest, nu aveţi nicio treabă cu Rusia. Ar fi trebui să ştiţi, nu se poate şi în Rai, şi fan Satana!

Cultura rusă este acolo unde a fost până acum pur şi simplu pentru că nu era putinizată. Deci, nicio problemă, îi iubim pe artiştii şi oamenii de cultură ruşi care înţeleg grozăvia ce se petrece acum în Ucraina. Şi îi vom iubi şi mai mult, când propria ţară îi va lăsa să fie liberi şi creatori, când nu vor mai fi bătuţi sau omorâţi că se opun preşedintelui liber ales, dar liber, şi nici nu vor fi apreciaţi că l-au pupat în posterior.