PLASAMENTE ALTERNATIVE Bruxelles, la capăt de lume şi de secole

Paradoxal, atacurile teroriste de la Bruxelles au destul de puţin de a face cu instituţiile europene, cu valul de refugiaţi ce vin în Europa şi chiar cu islamul. Este o problemă destul de belgiană, deşi mulţi se chinuiesc să definească acest termen. Belgia nu a avut colonii în ţările arabe, a avut una şi bună, uriaşă chiar, zona numită, alternativ, Zair sau Congo. Vechile colonii ar putea explica existenţa, în unele ţări vest-europene, a unor populaţii de etnie îndepărtată. Azilul politic mai este o explicaţie, dar motivul economic se află cel mai intens la baza acestor realităţi. Criteriile economice sunt şi ele cât se poate de diverse, dar reţinem ideea mâinii de lucru ieftine, de care Vestul a avut nevoie în anumite momente de fantastică dezvoltare. Germanii au adus turci, belgienii-italieni şi marocani. Sunt 2-3 generaţii, de atunci, de oameni născuţi pe teritoriul statelor respective şi care, deşi au beneficiat de ajutor deplin din partea statelor care i-au primit, au ajuns să le urască. Londra şi Parisul se confruntă, periodic, cu revolta periferiilor, cu lupte de stradă între tineri revoltaţi cine îşi mai aminteşte de ce şi poliţia cel puţin neinspirată, cu tactici neschimbate de la Vercingetorix încoace. Zone din ce în ce mai mari din inima Europei ies de sub orice control al autorităţii şi rămân la mâna delincvenţei generalizate, zone unde legea nu are nicio putere. Islamismul a venit la fix, ca justificare. Majoritatea celor ce ucid astăzi în numele islamului, până mai ieri încălcau toate perceptele acestei religii. Părinţilor lor le crapă obrazul de ruşine şi inima de durere când îi văd, ei au venit în ţările Vestului ca să se salveze şi să se integreze, urmaşii lor sunt croiţi să dezintegreze creanga de sub propriile picioare, singura pe care au cunoscut-o toată viaţa. Cu siguranţă, părinţii arabi care au muncit cinstit în noua lor casă din Vestul Europei nu s-au gândit că trei fii ai lor se vor arunca în aer doar ca să omoare alţi semeni de-ai lor. Orice formă de terorism este o crimă, în esenţa sa, iar terorismul nediscriminatoriu anihilează orice invocare a unor principii înalte. Mă îndoiesc puternic că teroriştii au venit în Europa cu valurile de refugiaţi. Ei erau deja aici, trăind în condiţii mult mai bune decât în locurile de origine ale strămoşilor lor, fără să facă eforturi să le şi merite, în timp ce refugiaţii, în cea mai mare parte, pleacă din casa înaintaşilor ca să îşi salveze viaţa. Terenul de dezbatere este vast şi nu mai este loc de şabloane sau de timp pierdut.

Dincolo de ghetourile născătoare de terorism şi de templele birocraţiilor europene există un Bruxelles belgian, istoric, universal, al culturii, al Art Nouveau-lui, al benzilor desenate, al berii, al ciocolatei şi al comerţului de artă, sub multiple faţete. Pentru asta zburam până la Zaventem, de unde luam trenul-metrou până fix în Centru, peste drum de Grand Place-ul accesibil pe străduţele mici ce dirijau surpriza spre marele loc de întâlnire, iar acum sunt blocate cu camioane militare, cu un camuflaj nepotrivit pentru un peisaj lipsit de verdele natural, dar plin de griul vechi de piatră.

Pentru un iubitor de artă plastică, Bruxelles-ul este un loc esenţial. Sunt, în primul rând, muzeele, mari, puternice, regale. Unele sunt legate de personalităţi ale artei şi arhitecturii sau de mari evenimente şi curente petrecute la Bruxelles, altele sunt ample şi cuprinzătoare, copleşitoare. Au un fond şi o viaţă dintre cele mai dinamice şi bogate. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu dacă nu trec, de fiecare dată când drumurile mă duc prin capitala Belgiei, pe la Muzeele regale de artă, am senzaţia că Magritte nu îmi va mai răspunde la salut, ridicându-şi, ? l'ancienne, melonul. Şi eu cu asta nu mă joc. Apoi mă duc drept spre uriaşul Palat de Justiţie, dar dacă nu este rost de panoramă de acolo, dau deja un tur prin Sablon, cu biserica Notre-Dame de Sablon, o superbă doamnă veche, cu intrarea flancată de 2 "doamne" de pe la noi, care cerşesc gutural. Apoi apuc, direct şi cu nesaţ, pe rue des Minimes, cu galerii, desigur, o continuare a lui rue Lebeau, cu acelaşi aspect de continuă expunere de arhitectură Art Nouveau cu vitrine, specializate cu comerţ de antichităţi şi de artă. Când ajungi suficient de sub Palatul de Justiţie ca să îi vezi umbra, înseamnă că te apropii de Place de Jeu de Balle, cu brocante, magazine care de zeci de ani propun, cam ca la magazie, tot felul de minunăţii din întreaga lume. Piaţa perfect dreptunghiulară vinde, prin weekend mai ales, obiecte de colecţionat, la preţ mic, dar la manifestările organizate aici, mai ales de ziua naţională, din 21 iulie, vin regele şi regina.

La Bruxelles se află şi sediul central al casei de licitaţii Cornette de Saint Cyr, una dintre cele mai serioase ce acţionează pe această piaţă. Are 3 comisari de licitaţie, celebri commisaires-priseurs, şi toţi au ca nume de familie chiar numele firmei. Au vândut de toate, de-a lungul istoriei lor, inclusiv impresionism şi avangardă, dar şi multe loturi din cele pe care le alăturăm renumelui belgian: benzi desenate, desene de presă, caricatură, fotografie, modă, artă primitivă. Recent, a fost organizată o licitaţie şi o acţiune de strângere de fonduri pentru Muzeul fotografiei din Charleroi, unde se află şi al doilea aeroport mare al Bruxelles-ului. Cu plăcere amintim şi subliniem că Muzeul fotografiei, al Federaţiei Valonia-Bruxelles, a venit şi pe la noi cu expoziţii de excepţie la Muzeul Naţional de Artă al României, Palatul regal din Bucureşti. În numita licitaţie, Bay Bernard a oferit 3 fotografii de la mina Petrila, 2 erau portrete de miner, iar unul avea tricolorul la celebra lor cască de miner. La începutul lunii, a fost o vânzare Pierre Wolfcarius, care nu este artist, ci un om bolnav de "colecţionită", după cum spune chiar titlul vânzării muncii sale de 40 de ani.

În această parte a universului bruxellez se află şi muzeul Horta. Este de fapt casa celebrului arhitect Victor Horta, cel care a făcut clădiri în spiritul pur Art Nouveau, o altă caracteristică a oraşului lovit, din interior, de terorism. Spaţiul este cel al unei vieţuiri, şi de aceea orele de vizitare sunt scurte, la propriu. Dar sunt multe alte locuri în Bruxelles unde savurezi Art Nouveau de Horta sau de alţi glorioşi autori ai stilului, unul dintre ele fiind chiar această axis mundi care este Gare Centrale.

Muzee, galerii, case in delicioase stiluri arhitecturale, promenade, Grand Place, terase, caldarâmuri, ciocolată, bere, istorie, memorie, bun-gust, regalitate, măreţie, modă, high life, eurobirocraţie, Horta, Magritte, Mini-Europa, palate, parcuri, săli de concert, fin de siecle, début du siecle, XIX-XX dar şi XX-XXI. Ar fi trist să devină simple amintiri, şi pe banii noştri!