PLASAMENTE ALTERNATIVE Chipul Regelui, pe un petec de hârtie

Este o concentrare cum nu are să mai fie, pentru că un rege cum a fost Mihai nu avem cum să mai găsim, la noi sau în altă parte. A avut o viaţă lungă, plină de furtuni, în mijlocul cărora a stat mereu drept. A avut un destin complicat dinainte de a se naşte, chiar. Părinţii săi s-au căsătorit la Atena, la 10 martie 1921. La 25 octombrie acelaşi an se năştea, prematur, Mihai, singurul fiu al prinţului moştenitor de atunci, viitorul rege Carol al II-lea, care l-a părăsit pe el, ţara şi tronul în 1925. Regele Ferdinand a murit în 1927, lăsând greutatea crizei dinastice pe umerii micului rege. I-a stat mereu alături mama sa, Elena a Greciei şi a Danemarcei, regina-mamă.

Un loc privilegiat unde îl aflăm pe regele Mihai este filatelia, lumea ideală a timbrelor. Când a urcat el pe tron prima dată, în 1927, cam trecuse moda efigiei regale, care dominase primele decenii ale existenţei timbrelor poştale. Chipul regelui era, însă, imaginea oficială şi pentru timbre. Regele Mihai apare pe timbre foarte repede, în 1928, într-o emisiune cu nouă timbre care redau din faţă chipul de copil al noului rege, în tot atâtea culori. Sunt timbre uzuale tipărite, mai întâi, pe hârtie fără filigran, pentru ca, la scurt timp, să fie imprimate şi pe hârtie cu filigran. Acest portret al regelui-copil, cu cravată, apare, alături de portretul regelui Carol l, şi pe un timbru din seria "50 de ani de la Unirea Dobrogei". În Lista de preţuri a mărcilor poştale, ediţia 2003, seria apare ca "15 ani de la unirea Dobrogei", ceea ce este greşit. În 1930, ultimul an al primei domnii a regelui Mihai, aceeaşi emisiune de timbre uzuale cu chipul micului rege este tipărită în format mic. La 8 iunie 1930, Carol vine în ţară, îşi înlătură fiul de la domnie şi urcă pe tron. Data de 8 iunie va fi supratipărită pe timbrele mici cu chipul lui Mihai ce tocmai fuseseră tipărite, marcând şi filatelic ciudata tranziţie din acel an, de la fiu la tată. În 1931 a fost pusă în circulaţie o emisiune filatelică dedicată împlinirii a 50 de ani de la proclamarea regatului. Pe unul dintre timbre apar trei regi, Carol l, Ferdinand şi Carol al II-lea, şi se face abstracţie de perioada de 3 ani când a domnit Mihai.

La 25 octombrie 1937, când Regele împlinea 16 ani, este pusă în circulaţie coliţa cu supratipar numită "Ridicarea în grad de sublocotenent a Măriei Sale Marelui Voevod Mihai". Nu îl vom găsi pe regele Mihai pe acest timbru, ci pe tatăl său, Carol al II-lea, în bloc de patru timbre de trei feluri. În septembrie 1940, Carol al II-lea renunţă din nou la tron şi ţară, Mihai, acum un tânăr de 19 ani, este chemat din nou să rezolve criza de succesiune. Până la sfârşitul anului a fost pusă în circulaţie seria numită "Mihai uzuale cu supratipar", formată din 14 timbre. În 1941 este lansată seria "Fundaţia Carol l", la 50 de ani de la fondarea prestigioasei instituţii. Pe unul dintre timbre apar, faţă în faţă, efigiile celor doi regi, Mihai şi Carol l. În scurt timp, după mersul vremurilor şi al războiului, pe aceste timbre se pune un supratipar: CERNĂUŢI 5 iulie 1941. Doi ani mai târziu, în 1943, Mihai apare pe unul din timbrele dedicate Centenarului artileriei, alături de Gheorghe Bibescu, domnitorul care a dat Porunca Domnească nr. 198 din 10 noiembrie 1843, care prevedea înfiinţarea primei baterii a Ţării Româneşti. În acelaşi an se împlineau, însă, trei ani din a doua domnie a Regelui, prilej ca Antonescu să se bage şi el în seamă şi în timbru, apărând alături de Rege, în două imagini separate de imaginea lui Mihai Viteazul, pe cal, şarjând.

În 1945, Mihai apare în seria dedicată Fundaţiei Carol l, alături de clădirea din Piaţa Palatului, în patru timbre identice, dar de culori diferite, în emisiunea sinistru numită "Frontul Plugarilor", două timbre care marcau trecerea unui an de la 23 August 1944. Pe timbrul care marca împlinirea unei jumătăţi de secol de la inaugurarea Podului de la Cernavodă, într-o dublă efigie apare Mihai alături de Carol l. Spre sfârşitul anului sunt lansate nu mai puţin de 50 de timbre uzuale cu portretul regelui, în două serii, una de 20 şi alta de 30 de timbre, cu culori şi preţuri diferite. Să subliniem şi un fapt uitat, pe timbrele "Crucea Roşie" din 1945 apare portretul reginei-mamă Elena iar istoria are multe şi minunate explicaţii pentru asta.

În 1946 nu zărim filatelic chipul Regelui dar vedem clar cum se instalează comunismul, cu tot cortegiul său ideologic. Refugiul este în timbrele fiscale sau în seria "Serviciul prizonierilor de război Scutit de taxă", de fapt un supratipar peste timbre cu portretul Regelui. În 1947, totuşi, este lansată o serie frumos realizată de timbre uzuale, cu portretul Regelui şi "Mihai uzuale vederi", timbre orizontale pe care apare efigia Regelui alături de 11 imagini, numitele vederi, care sunt scene de muncă pe câmp, în mine şi fabrici, în port şi pe câmpul petrolifer, dar şi Mănăstirea Curtea de Argeş, Fundaţia Carol l şi podul lui Saligny, chiar de două ori. Timbrul de 5 lei pe care apare mănăstirea necropolă regală a primit un supratipar: ARLUS 1-7 XI 1947, şi un plus de 5 lei la preţ, devenind ultimul timbru pe care apare chipul regelui Mihai, pe tron fiind. Portretul său a revenit greu în filatelia românească, mai greu decât s-a întors Regele însuşi în România. În 2013 a fost pusă în circulaţie seria "Coroanele regilor României", cu trei timbre dedicate coroanei reginei Elisabeta, coroanei reginei Maria şi coroanei de oţel a lui Carol l, cea care a fost depusă la catafalcul de la Peleş al regelui Mihai.

În 2014, Romfilatelia ne-a oferit o excepţională emisiune filatelică, "Istoria regalităţii - Mihai l", cu două timbre. Unul este portretul de maturitate al Regelui, alături de cifra regală a Domniei Sale, iar pe al doilea timbru descoperim un frumos portret de familie al Regelui şi reginei. Acesta, de fapt, este o coliţă pe care, alături de timbru, găsim o superbă înserare peste castelul Peleş şi trei timbre dintre cele mai sus amintite, din timpul celor două domnii ale regelui Mihai, copilul din 1927, tânărul în uniformă de pe "uzualele" din 1940 şi efigia din 1947.

Regele Mihai nu a fost un filatelist, spre deosebire de tatăl său, Carol al II-lea, care a lăsat urme adânci în licitaţiile de timbre celebre din Occidentul interbelic şi în istoria unora dintre aceste timbre foarte scumpe. La Palatul regal, într-o aripă bombardată în război şi demolată pentru a se face Sala Palatului, Carol al II-lea avea chiar o cameră pentru timbre. Şi era o cameră suficient de mare ca să îl găzduiască pentru o noapte, în deplin întuneric, pe mareşalul Antonescu, imediat ce a fost arestat, la 23 august 1944. Regele o defineşte ca fiind o "uriaşă casă de bani, blindată", în care nu mai era niciun timbru de vreo patru ani, de când Carol al II-lea plecase, zorit de Antonescu, luându-şi Lupeasca şi toate colecţiile. Printre ele, timbrele şi picturile, astfel că, dacă e să trecem în dreptul vreunui rege astfel de bagaje, acela este Carol al II-lea, şi nu Mihai.