PLASAMENTE ALTERNATIVE Lövendal, nobilul pictor al ţăranilor

Casa Lydiei Lövendal şi a lui Radu Papae era un muzeu, poate mic, dar sigur serios, dedicat pictorului George Lövendal. Profan să fi fost în domeniu, erai imediat iniţiat în povestea vieţii şi creaţiei sale. Ea era chiar fiica pictorului, el era arhitect, împreună formau un indestructibil cuplu de cel mai emoţionant romantism. Şi-au dedicat viaţa făuririi acestei readunări a picturilor lui Lövendal, pe care Lydia, ba chiar şi soţul său, poet la fel de romantic, le văzuseră apărând pe lume. Împreună au reuşit să se înconjoare de o uriaşă comoară de picturi şi schiţe ale pictorului baron George Lövendal, documente şi amintiri despre momente importante şi oameni de excepţie. Casa lor a fost mereu deschisă celor care au vibrat la acest minunat exemplu de trăire sensibilă, casa lor a fost a picturii, a muzicii, a poeziei, a spiritului. Când au plecat din această lume au făcut-o aproape împreună, doar Lydia zăbovind câteva zile, parcă pentru a demonstra că nu se poate supravieţui cu doar jumătate din viaţă şi poate nici atât.

Majoritatea picturilor de Lövendal vândute de casa Artmark în cadrul unei şedinţe dedicate îmi sunt cunoscute de pe pereţii familiei Lydia Lövendal şi Radu Papae. Multe au fost răscumpărate la preţuri care au creat celor doi eterni îndrăgostiţi mari restricţii financiare. Acum, au fost adjudecate la preţuri deloc mari, 6 dintre ele au adunat 7.600 euro şi două au rămas neadjudecate. Toate 8 sunt portrete de ţărani, 7 bărbaţi, bucovineni, în ulei pe carton, şi o femeie din Prahova, acuarelă pe hârtie. Preţurile de adjudecare sunt de doar două feluri, 1.200 sau 1.400 euro. Este practic o galerie de onoare, o colecţie muzeală care, în caz că nu a luat-o deja Ministerul Culturii, pentru Muzeul Satului sau cel al Ţăranului, să punem rapid de o subscripţie publică, ca o mobilizare pe reţelele de socializare, acolo unde rezidă adevărul.

Bărbaţii, adică uleiurile pe carton, au în jur de 65 pe 45, în timp ce prahoveanca este cam la jumătate. Dar asta nu a afectat-o cu nimic, primind unul dintre preţurile mari, de 1,4 mii de euro. Portretele sunt de-a dreptul nobiliare, deşi toate reprezintă ţărani, într-un figurativ transfigurat artistic după specificul şi originalitatea pictorului. Senzaţia este puternică, de imersiune prin toate simţurile în preajma acestor oameni. Cum privirea este esenţială, avem în această galerie a ţăranului român, văzut de un baron patriot, expresii nominale, "imperialul" Ilie Iacoban, interogativul Toader Nicolaevici, discretul Ilie Budnic din Cernăuţi, sfătosul Nichifor Zariciuc, epitropul bisericii din Ostriţa, Mihai Dubeş, ca o idee de conte austriac, cu zâmbetul subtil şi straie ce ne duc visarea spre o uniformă de bal, coafura răzeşească a lui Iacob Boiciuc sau căutătura în sfârşit şăgalnică a Generalului, ţăranul bucovinean Gheorghe Neguţoiu. Mai mică şi pe hârtie, în acuarelă, ţăranca din Prahova a reuşit unul dintre preţurile mari, de 1,4 mii de euro. Atitudinea sa este de o naturaleţe vie, îşi odihneşte mâinile în poală şi priveşte cu atenţie undeva de unde vine dialogul, gata să dea replica. Dacă cei 7 ţărani au primit oferte în limita estimării, ea a dublat, practic, preţul de la care a pornit vânzarea. Toate au inconfundabilele iniţiale ale artistului, ce par uşor de imitat, dar nu sunt deloc astfel, dimpotrivă, aviz amatorilor, sunt mai sigure ca un sigiliu complicat.

Păstrând proporţiile şi specificul, vânzarea galeriei Lövendal de portrete de ţărani bucovineni îmi aminteşte de vânzarea colecţiei Manu. Este vorba de lucrări certe, de o puternică valoare istorică, naţională chiar, dar care nu pot atrage preţuri prea bune. În schimb, riscă să plece în toate colţurile lumii, deşi ar avea rezervat un loc de onoare în patrimoniul naţional. Construim, însă, tot mai greu marile temple ale naţiunii, şi nici nu mai realizăm când întâlnim marile ocazii cu care providenţa ne răsfaţă. Citeam recent de un mare sit arheologic roman, inedit şi doar acum dibuit, care a fost descoperit în curtea unei instituţii publice din Alba Iulia. Cu obidă, parcă, ni se transmitea că în noua clădire a Consiliului Judeţean de acolo vor fi incluse părţi din descoperirea arheologică. Aceasta este, de fapt, o metodă de distrugere prin exhibare neprofesionistă a unor comori istorice pe care nu ştim să le apreciem. În cazul acestor descoperiri excepţionale se impunea o construcţie specială, un proiect original, ceva deştept. Pentru marile achiziţii de pe piaţă, sunt suficiente instituţiile existente şi chiar banii de la buget, numai interes şi pricepere să fie.

Să revenim, totuşi, la Lövendal, pentru că, până la urmă, el este subiectul. Prenumele său la naştere, în 1897, la Sankt-Peterburg, viitor Leningrad, era Georg. Nu era rus, ba, mai mult, în venele sale curgea sânge din cel mai nobil, cu un arbore genealogic cu rădăcini monarhice daneze şi ramuri nobile în tot nordul european. Lydia Lövendal Papae este cea care a detaliat, cu ajutorul arhivelor, această saga încântătoare. La baza lanţului genealogic a fost plasat al treilea Frederic din multicentenara alternanţă cu regi numiţi Christian care domină istoria Danemarcei. În 1752, familia Lövendal a plecat din Suedia spre Rusia ţarilor. Peste mai bine de un secol, la Vladivostok, se năştea tatăl pictorului român, baronul Lorentius de Lövendal. Fiii acestuia au urmat cariere militare, doar George optând pentru ceva mult mai paşnic, creaţia plastică. De altfel, primele studii în domeniu le-a făcut în prestigioasa facultate de profil din Sankt-Peterburg-ul natal, o instituţie de renume şi astăzi. A învăţat în plin război, iar în 1917 a venit să profeseze în gubernia Basarabiei, evoluţie determinantă pentru întregul său destin. Revoluţia bolşevică din octombrie, petrecută pe 7 noiembrie, i-a ucis tatăl, ofiţer de marină aflat la comanda fortăreţei Kronstad, de la umbra Sankt-Peterburgului. Pictorul îşi continuă activitatea în România Mare, ca scenograf la Chişinău şi Cernăuţi unde, de altfel, şi fondează primul teatru de păpuşi de marionete din România. A lucrat ca scenograf toată viaţa, inclusiv la Craiova şi Bucureşti, dar pictura a fost meseria şi pasiunea sa definitorie. Nu mergem mai departe până nu remarcăm că pictorul ţăranilor bucovineni a fost un vizionar al scenografiei, a vorbit despre "roboţi" şi a creat "sateliţi" pentru scenele sale, a creat cortine impunătoare şi scene glisante. Amintirile despre artist ni-l arată transportând un uriaş şi foarte greu echipament de pictură, mergând la peisaj sau să facă portretul ţăranilor bucovineni.

După dispariţia Lydiei Lövendal şi a soţului ei, Radu Papae, sarcina de a se ocupa de memoria şi opera pictorului Lövendal a fost preluată de Ariadna Avram, nepoata pictorului din partea celei de a doua fiice, actriţa Irina Dall, care poartă numele bunicei sale, Ariadna Ambrozieva, iubita soţie a pictorului. Cu o viziune nouă, modernă şi dinamică, Ariadna Avram i-a asigurat artistului, inclusiv prin fundaţia care îi poartă numele, o posteritate cum puţini au avut.

În mai se împlinesc 120 de ani de la naşterea pictorului baron George Lövendal, iar februarie este luna în care a trecut la cele veşnice, în 1964. Există multe motive să ni-l amintim pe pictor şi arta sa, dar cu licitaţia de la Artmark se face un pas clar spre maturizarea pieţei de artă, când vorbim de colecţii de colecţionar, dar şi de autor.