PLASAMENTE ALTERNATIVE Regina Maria, recunoaştere şi recunoştinţă

Marie Alexandra Victoria de Edinburgh s-a născut prinţesă, la 29 octombrie 1875. Împărăteasa şi regina Victoria îi era bunică, prin tatăl Mariei, Albert de Edinburgh, al patrulea copil şi al doilea fiu al familiei Victoria şi Albert de Saxa-Coburg Gotha. Mama Mariei era mare ducesă a Rusiei, Maria Alexandrova după nume, pentru că era fiica ţarului Alexandru al II-lea. Acum, fratele marii ducese Maria şi unchiul prinţesei Maria de Edinburgh este ţarul Alexandru al III-lea, care dă numele unui pod din Paris, dar dacă ne ocupăm de toate aceste înrudiri, spectaculoase, pe de altă parte, nu mai terminăm, scoatem o nouă ediţie a Almanahului Gotha, cartea "de telefon" cu toate capetele regale sau înalt nobiliare ale Europei. De altfel, Maria era o Saxa-Coburg Gotha iar părinţii săi, Albert de Edinburgh şi Maria, fostă de Rusia, au urcat pe tronul strămoşilor ca duci de Saxa-Coburg Gotha, în 1893. Să nu uităm că numele dinas-tiei britanice era chiar acesta, Saxa-Coburgh Gotha, până la Primul Război Mondial când, bătându-se naţional şi internaţional cu nemţii, numele dinastiei nu a mai fost politically correct, şi nici de marketing nu prea mai era, şi a fost schimbat într-unul mai atractiv, Windsor, după cas-telul dinastiei, unde Albert, tatăl prinţesei Maria, se născuse, de altfel.

La 17 ani, în 1892, prinţesa britanică devine soţia lui Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul lui Leopold, care era fratele regelui Carol l al României. La data căsătoriei, Ferdinand, cu 10 ani mai mare ca Maria, era deja desemnat ca urmaş la tronul României, după refuzul tatălui şi al fratelui său de a-i urma unchiului Carol. Şi cu Ferdinand dăm o raită prin istoria regală a Europei. El era fiul infantei Antonia a Portugaliei, fiică la rândul ei a reginei Maria a II-a a Portugaliei şi a prinţului Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha. Dar nu ne întoarcem la stufoasa familie regală cu nume triplu, ci ne mulţumim să observăm că acest prinţ Ferdinand, care a fost un fel de rege consort al Portugaliei, ca Fernando al II-lea, avea la nume şi Kohary. Altfel spus, străbunica lui Ferdinand Întregitorul al României era din această foarte veche familie nobiliară maghiară, cu posesiuni ample în Slovacia de astăzi. Şi dacă tot am ajuns aici, îmi amintesc, aşa, în treacăt, de faza cu oferta nobililor unguri, ieşiţi grav afectaţi din Primul Război Mondial şi cu "dictatura proletariatului" pe cap, ca Ferdinand să fie şi regele Ungariei. Poate că alegerea se baza şi pe acest detaliu genealogic, nu numai pe măreţia opincii olteneşti înfipte în Parlamentul de la Budapesta.

În 1914, la scurt timp după declanşarea războiului în Europa, bătrânul rege Carol l moare, fără să încalce dorinţa poporului său. Ferdinand şi Maria urcă pe tron, fără ca dilema intrării în război să se fi risipit. În plus faţă de unchiul Carol, Ferdinand are şi origini maghiare, dar nu ezită să intre în război, în 1916, împotriva Puterilor Centrale. Mulţi au acuzat-o pe "Englezoaică" că l-a determinat pe capul familiei şi şeful statului să ia această decizie, dar adevărul este că, pe lângă noua regină, mai era şi voinţa poporului şi a excepţionalilor săi politicieni, desigur, cei de acum un secol.

După război urmează o perioadă extrem de complicată, cu negocieri de pace pe fond de război în Ungaria, împotriva pericolului comunist pe care toţi îl sesizau dar îl tratau ca pe o ciumă departe de casă, care nu le afectează occidentala bunăstare. Regina Maria, nepoata glorioasei regine Victoria, merge la Paris să vadă dacă îi poate refuza cineva recunoaşterea noii Românii, România Mare, unită.

La 15 octombrie 1922, Ferdinand şi Maria primesc coroanele Româ-niei Mari, în catedrala de la Alba Iulia. La 15 octombrie 2019, la Paris, nu în centrul, ci chiar în inima Oraşului-Lumină, a fost botezată şi inaugurată cu numele reginei Maria o promenadă, o parte din una dintre cele mai vestite alei de plimbare din lume. Astfel revine, la Paris, "ultima romantică", cum o numeşte Hannah Pakula, marea regină atât de devotată viitorului României.

Trecută la cele veşnice în 1938, regina Maria a României este înmormântată alături de Ferdinand, în catedrala de la Curtea de Argeş, vechea necropolă regală a regilor României. Nu departe a fost ridicată o nouă catedrală, destinată următorilor regi ai Româ-niei. Regina Anna este prima înmormântată aici, în 2017 i s-a alăturat regele Mihai. La 9 martie, acest an, regele Carol al II-lea a fost din nou reînhumat, de această dată în noua necropolă regală, alături de fiul său, regele Mihai. Mâine, tot aici, va fi adusă şi regina mamă Elena, soţia de care a divorţat Carol al II-lea încă înainte de a urca pe tron, pentru totdeauna mama regelui Mihai, de care a fost despărţită mult timp. Regina mamă Elena a fost înmormântată, în 1982, la Lausanne, acum revenind, alături de fiul său.

Printre multe alte fapte luminoase, de numele reginei Maria este legat fenomenul Balcic. Aici, prin strădania şi pasiunea reginei, a trăit un fascinant proiect romantic. Aici a fost ridicat un palat, de fapt o vilă după gândirea şi simţirea reginei care îşi trăise copilăria în mijlocul Mediteranei, în Malta. Oamenii de artă au venit la Balcic şi au fost împroprietăriţi cu terenuri tocmai bune de ridicat vile moderne, care fac din arhitectură o artă. Şi astăzi, numele reginei Maria este pomenit cu evlavie la Balcic, iar Cuibul său liniştit este un loc intens vizitat.

Pe piaţa de artă se găsesc multe lucrări din Balcicul reginei, toate descoperind cu nesaţ un spaţiu exotic, scăldat de o lumină puternică, o atmosferă ruptă de griji şi grabă, personaje interesante, venite, parcă, din alte lumi, de pe alte meleaguri. În 2012, Artmark a vândut "Piaţă la Balcic" de Şirato cu 38 de mii de euro. Este o pictură care s-a plimbat inclusiv prin SUA. A fost, mai întâi, la un avocat cunoscut al Bucureştiului, apoi la Mircea Şeptilici, actorul. Este o compoziţie care surprinde foarte bine lumina Balcicului, dar şi perspectivele complicate ale străzilor ce par a se căţăra pe râpele abrupte, pictorul părând că se află undeva în exoticul "cartier tătăresc" din Balcic.

Tonitza este un pictor care a pictat foarte mult la Balcic, şi nu numai peisajul de aici. În 2011 a fost vândută "Geamie la Balcic", cu 46 de mii de euro, într-o licitaţie Artmark în care "În iatac", tot de Tonitza, a primit 290 de mii de euro. Era o lucrare din colecţia Dona care părea destinată unei eternităţi în Muzeul de Artă al românilor, dar a fost retrocedată şi scoasă imediat pe piaţă.

Cele mai emoţionante, însă, sunt chiar creaţiile reginei Maria, acuarelele realizate de ea. Anul trecut, prin iunie, la licitaţia Artmark numită "România Regală - Centenarul Marii Uniri", "Regina nopţii", o acuarelă pe hârtie semnată de regina Maria, a fost cumpărată cu 7 mii de euro, pornind de la o evaluare de 2.000 - 3.500 de euro.

Peste câteva zile vor apărea în licitaţie nu mai puţin de patru acuarele cu flori şi text, irişi, maci, frezii, cu texte în germană, engleză şi franceză, realizate de regina Maria. De fapt, întreaga licitaţie îi este dedicată, iar aceste acuarele, care vorbesc despre pasiunea reginei pentru flori, sunt singurele creaţii ale sale prezente în licitaţie. Restul sunt fotografii şi memorabilia, demne de un muzeu al recunoştinţei şi al recunoaşterii rolului reginei Maria în istoria şi prezentul României.