PLASAMENTE ALTERNATIVE S-a închis sezonul la licitaţii de artă

Gata, a venit vacanţa, s-au tras obloanele, ca peste tot iulie a fost o lună de plină activitate, iar august va fi de concediu, deconectare, plecare chiar şi doar până acasă, de scoatere din priză. S-au încheiat şi licitaţiile de artă din această prima parte a anului în curs, s-a luat vacanţă.

Artmark a ţinut banchetul de sfârşit de sezon la Mamaia, aşa cum s-a încetăţenit în ultimul timp. A început cu "orientala" şi s-a ajuns la un schimb cu "marina" ce se ţinea la Bucureşti. În acest an s-a adăugat şi "eleganţa", că tot era vorba de un eveniment complet, cu monden şi modă, într-un loc potrivit. Pictura şi obiectele, în special bijuterii, şi-au cedat locul pe rând, depăşindu-se în cote şi preferinţe. De altfel, eleganţa a fost mai preţuită în obiecte decât în pictură. Licitaţia de duminică, de la Mamaia, a început cu un obiect ce îţi dă fiori - baston de damă, cu stilet. Faptul că este decorat cu o sculptură în fildeş de Auguste Poitevin sau că organizatorii i-au pus, din catalog, drăgălaşul adjectiv elegant care de obicei se pronunţă doar în timpul licitaţiei, nu ne atenuează fiorul primului contact cu eleganţa şi rafinamentul, prin intermediul damei cu baston care este de fapt un stilet. S-a vândut cu 450 de euro. A urmat o cravaşă, cu 350 de euro, şi un alt baston, mai bărbătesc, mai Art Nouveau, cu 400. Trecerea la o diafană umbrelă feminină de promenadă, numită "cochetă", scade ritmul la 50 de euro. Ceasurile sunt, însă, cele care aduc preţurile cele mari, chiar de la prima vânzare, care a adus 4 mii de euro pentru un ceas din aur, cu valoare, dar şi cu poveste. Ceasul Patek Philippe, de mână bărbătească, are cutia originală şi a aparţinut lui Ion, şi nu Ioan, Stănescu, demnitarul comunist pe care Revoluţia din decembrie 1989 l-a prins ca ministru al turismului, dar după stagii semnificative de şef al Securităţii şi ministru de interne. Bineînţeles, după Revoluţia anticomunistă nu a avut nicio problemă, a continuat chiar să facă politică şi şi-a primit pensia uriaşă până când l-a lovit trenul, pe la Periş, acum 3 ani. Faptul că un ceas i-a aparţinut devine un atu pentru vânzarea la licitaţia de eleganţă a respectivei piese. Aşteptăm cizmele lui Vîşinschi şi pumnii lui Vişinescu, ultimul fiind cotat, în viu, la 1,5 mii de euro, lunar, din fondul naţional de pensii. Asocierea cu Casa Regala a Irakului a ceasului are o problemă, având în vedere că, după ceva agonie, monarhia a fost abolită în Irak în 1958. Mai mult, la o atentă observaţie se constată că "vulturul lui Saladin" de pe ecran, simbol larg folosit de ţările arabe, are o bandă pe care scrie "Republica Irak". Este de fapt stema adoptată în 1965 de Irakul lui Saddam în creştere de formă. Tricolorul irakian care apare pe pieptul vulturului este vertical, cum era pe atunci, cu 3 steluţe verzi. În 2008, drapelul republican irakian a fost modificat prin punerea pe orizontală a tricolorului, iar steluţele au fost înlocuite cu textul kufic Takbir. A rămas banda verde ce apare şi pe ceas şi care vorbeşte, direct şi simplu, despre Irak ca republică.

Eleganţa picturii a fost apreciată diferit. A contat mai puţin semnătura şi s-au dat banii direct pe subiect. Astfel, nudul obţine preţuri mari iar portretul nu are nicio şansă. Un nud feminin cucereşte mereu prin tot felul de mistere sau lubricităţi, în schimb un portret de care nu suntem legaţi nu ne spune nimic, nu ne interesează, nu poate fi expus spre impresionarea vizitatorilor şi nici revândut nu prea are şanse să fie. Desigur, nu este un semn bun pentru principiile pieţei, dar alte semne nu prea avem. Un nud ce domină un budoar în care mai apare un nud şi o îmbrăcată, pictură de altfel bună, sub semnătura redutabilă a lui Ipolit Strâmbu, a plecat la 8 mii de euro, dar această sumă minimală nu a fost plătită pentru un portret de excepţie realizat de Iorgulescu-Yor, portretul Margareta, care nu este o oarecare Margareta, ci soţia criticului de artă Ionel Jianu. Portretul doamnei Jianu este prima piesă din colecţia regretatului colecţionar de artă Ionel Constantinescu care apare în licitaţii după dispariţia Profesorului. Nu s-a dat nici Parizianca lui Mutzner, dar al doilea preţ de pictură al licitaţiei de duminică, de 5 mii de euro, a fost primit tot de o scenă cu două nuduri pe malul unei ape, scenă în care vom juca cu toţii dacă mai ţin mult aceste călduri. Pictura lui Nicolae Vermont este localizată la Paris, datată în 1895 şi subiectivizată cu Sânziene.

Licitaţia de marine din aceeaşi seară de weekend trecut a avut numai picturi şi, desigur, un nivel mai ridicat de adjudecări şi chiar preţuri mai mari. O Coastă în Bretania de Pallady a pus maximul şedinţei la 18 mii de euro. Petraşcu a câştigat bine cu Balcicul, 12 mii cu o stradă ce coboară în mare, probabil chiar în centrul vechi al oraşului de dinainte de 1940, şi 10 mii cu golful Coastei de Argint, de la nivelul privitorului, de pe acolo unde acum sunt betoane şi construcţii moderne.

Casa Goldart încheie un sezon în care a pus maximul istoric al pieţei româneşti de artă la 300 de mii de euro, cu o piesă şi într-o şedinţă de excepţie, omagiu lui Luchian. Ultima vânzare din acest sezon a avut rezultate modeste, şi ca înălţime şi ca întindere, în ciuda unei oferte demne de tot respectul. Casa Goldart continuă să propună opere contemporane, lucrări ale minunaţilor artişti din zilele noastre, şi plăteşte un oarecare tribut acestui efort. O imagine bună, pe căldură, a făcut, şi la Goldart, nudul feminin. O spectaculoasă, de-a dreptul cinematografică, pictură de aproape deloc cunoscutul Ioan Stănescu, reprezentând, desigur un trup feminin ce ar umple de invidie groasă trei sferturi din showbâzul nostru, a fost adjudecat cu 2 mii de euro.

Surpriza Goldart şi preţurile cele mari au fost aduse de un artist despre care se mai poate discuta, Ioan Gheorghe Vrăneanţu. Două peisaje din 1996, cu 10 ani înainte de dispariţia artistului, au fost vândute cu 3 şi, respectiv, 2,8 mii de euro. Cu mia de euro a maeştrilor, preţ ajuns să fie mare, au plecat o lucrare de Rodica Maniu, una de Vasile Grigore şi chiar de Ştefan Virgil Mironescu. Multe piese bune au rămas nevândute şi, cu siguranţă, pe multe dintre ele le vom revedea în licitaţii, într-un sezon viitor ce va păstra preţurile bune şi oferta excelentă. La toamnă.

Între timp, un tânăr pictor sighişorean care a adus în peisajul simezelor bucureştene faţa bine bărbierită şi zâmbetul luminos, ne anunţă că a vândut o pictură la o casă de licitaţii cu activitate spontanee dar cu un trecut remarcabil, ea fiind a doua apărută pe scena licitaţiilor româneşti de artă, generând practic concurenţa în această zonă. Veneţia lui Rareş Kerekeş a fost vândută pe la mijlocul lunii cu 1,6 mii de lei. Nu este un preţ de cotă, dar repede putem observa că la 3-400 de euro pe care le reprezintă cele 16 milioane s-au vândut la licitaţiile din această lună picturi cu autori de care Rareş Kerekeş a auzit la şcoală sau la muzeu.