PLASAMENTE ALTERNATIVE "Sărutul" cu cutia în cap

Art Safari, ediţia în plină desfăşurare de acum, a avut ideea genială de a aduce la Bucureşti, de la Craiova, şi a expune celebrul "Sărut" al lui Brâncuşi. Este una dintre capodoperele lui Brâncuşi expuse la Muzeul de Artă - Palatul Jean Mihail de la Craiova, cel care a inaugurat, recent, un Centru Brâncuşi, o uimitoare realizare arhitectonică, un excepţional omagiu adus marelui sculptor chiar la el acasă. După Bucureşti, Craiova are cea mai tare expunere Brâncuşi din România. Nu discutăm, desigur, despre tezaurul Brâncuşi de la Târgu-Jiu.

La Craiova se află vreo opt lucrări de Brâncuşi: "Vitelius", "Orgoliu", "Cap de copil", "Sărutul", o "Domnişoară Pogany", un tors feminin, un "Ecorşeu" şi un scaun, un colţar, făcut de Brâncuşi la Şcoala de meserii din Craiova. "Sărutul" de la Craiova este considerat prima sculptură modernă şi este prima din seria "Sărutului". Este o temă fantastică, emblematică, Brâncuşi a început devreme să lucreze pe această temă, tăind direct cu dalta în piatră sau de-a dreptul zgâriind-o, ca un semn de tratare atavică, de început de lume. La Brâncuşi, "Sărutul" este începutul germinaţiei, dar şi trecerea vămilor spre lumea cealaltă. În îmbrăţişarea lor, bărbatul şi femeia sunt uşor de identificat, apoi devin două părţi ale seminţei dătătoare de viaţă. La Târgu Jiu, "Poarta sărutului" este un cenotaf, o poartă a Marii Treceri, în Sărutul de acolo nu mai ştii cine este El şi cine este Ea, şi se repetă la infinit, precum viaţa. "Sărutul" apare pe socluri de atelier, este "Piatra de hotar".

"Sărutul" de la Muzeul de Artă din Craiova, adus spre expunere de vedetă la Art Safari, a fost sculptat în piatră de Marna, în 1907, la Paris. Ca şi "Cuminţenia pământului", născută la Paris, vândută în România. "Sărutul" a venit prima dată la rampă în 1910, la expoziţia din noiembrie-decembrie, Salonul de Toamnă al Societăţii "Tinerimea Artistică". În 1913, un ghips pe această temă este luat în grabă la Armory Show, la New York. Se pare că era chiar o copie a sculpturii în piatră. La New York, în 1973, copia în ghips costa 270 de dolari iar varianta în piatră era cotată la dublu, 540 de dolari, la valoarea de atunci, desigur. Cam acesta era preţul la ghipsuri, şi mai toate lucrările artistului nostru erau ghipsuri. Organizatorii Armory Show, entuziaştii artişti americani, veniseră la atelierul artistului şi luaseră tot ce găsiseră disponibil. Era şi o singură marmură, un Tors, din 1912, ce nu era de vânzare, că provenea dintr-o colecţie.

Sculptura de la Craiova are 23 de kilograme şi este evaluată la 22 de milioane de euro. Deci, cam un milion kilogramul. Asta contează pentru asigurări, în cazuri de deplasare, cu pază jandarmică, că, dacă e să o poţi scoate la o licitaţie internaţională, nu ştii unde se opreşte.

Sculptura lui Brâncuşi, mai ales cea stabilită în România, nu a avut o soartă blândă. "Sărutul" de la Craiova, expus la Art Safari, a ajuns, de la "Tinerimea", la colecţionarul Victor N. Popp, craiovean, care nu era un necunoscut pentru sculptor. Dimpotrivă, erau prieteni, inclusiv la Paris, unde studentul în drept l-a ajutat mult pe artist. Ba, a câştigat o sculptură de Brâncuşi scoasă la o licitaţie de ajutorare a artistului de către studenţii români de la Paris. Ajunge să aibă mai multe sculpturi de Brâncuşi şi cam toate se regăsesc acum la muzeul-palat din Craiova.

Sarutul, Piatra de hotar

La Bucureşti, "Sărutul" ajunge după aproape 50 de ani, dar, între timp, a ajuns în străinătate. A fost expusă la un muzeu de afară, pe o prestigioasă simeză, dar când s-a întors, cântărea mai puţin, că îi lipsea o bucăţică, picată la transportul necorespunzător aplicat sculpturii de 22 de kile. A fost un scandal, s-au plătit daune. În 2008, la o altă ieşire din ţară, "Sărutul" a fost asigurat la o valoare de 20 de milioane de euro.

Există şi legenda, se pare că reală, că "Sărutul" de la Craiova a fost găsit pe post de greutate într-un butoi cu varză. Când ai pus varza la acrit, se produc transformări chimice care umflă povestea, ce tinde să iasă din uriaşul butoi. Atunci pui o greutate, pe un sistem de scândurele, care turteşte pornirea exogenă. Fapta se petrecea la un conac rural al colecţionarului, după venirea comuniştilor. Academicianul C. S. Nicolăescu-Plopşor, foarte cunoscut şi apreciat la Craiova, a mers la conac să preia sculpturile lui Brâncuşi, temându-se de "aprecierea" de care putea beneficia din partea localnicilor, şi ar fi scos "Sărutul" din butoiul de varză.

Am râs, desigur, de comportamentul stupid al românilor rurali în vremurile crunte de instalare a comunismului. Dar, în zilele noastre, chiar acum, un "Sărut" de Brâncuşi este expus public cu ditamai cutia din lemn în cap. Nu un butoi de varză, ci o cutie de lemn, făcută special ca publicul să nu mai poată vedea sculptura. La sfârşitul anilor ʼ40 din secolul trecut, ţăranii români nu ştiau cine este Brâncuşi şi nici nu îi înţelegeau arta. Mai mult, bolşevismul în plin avânt le spunea că tot ce vine de la moşierii exploatatori este cîh! Aşa că să zicem merçi că nu s-au pus cu barosul pe friabila piatră, cum a făcut stupidul cela din Gorj, care povestea cu încântare, după 1989, cum a vrut el să dea jos coloana de la Târgu Jiu, cu tractorul. Francezii momentului sunt, însă, perfect cunoscători de valoarea lui Brâncuşi, de istoria universală a artei pe care acesta a scris-o. Ştiu francezii foarte bine, ştie şi omenirea ce capodoperă este "Sărutul" pus de Brâncuşi în cimitirul Montpanasse, în 1910, că despre această capodoperă este vorba. După un secol în care a vorbit lumii despre iubire, geniala sculptură este ascunsă sub o cutie din carton, o mizerie ce aminteşte fie de un horn improvizat, o afumătoare sau o casă pentru păsările cerului, că are o gaură rotundă ce numai la asta te duce cu gândul. Cineva vrea să împiedice oamenii să vadă sculptura de pe mormânt, suflete chinuite care vor să tragă foloase din această poveste tristă. Măcar să fi pus un acoperământ mai elegant, nu o improvizaţie care, dacă ar fi apărut în altă parte, ar fi vorbit despre înapoierea localnicilor în relaţie cu spiritualitatea artistică.

Povestea este cunoscută, în ambele faze, cea de la începutul carierei lui Brâncuşi, şi cea juridică de acum. În 1908, o tânără rusoaică, aflată la Paris, face o pasiune teribilă pentru profesorul ei de franceză, medicul român Solomon Marbais, şi marchează momentul cu o sinucidere reuşită. Tot irezistibilul profesor îi comandă lui Brâncuşi un monument funerar iar acesta îi dă capodopera sa, "Sărutul". Este însă o tratare specială, nu este forma aceea aproape cubică, ci una alungită, creată special pentru micul mormânt. A fost pusă pe o stelă de piatră, probabil tot de Marna, că seamănă în porozitate. Pe acest dreptunghi, placă pusă în picioare, o scriere în chirilice, cu caligrafie veche, vorbeşte despre cea care odihneşte acolo, nefericita Taniuşa Rajevskaia. Piatra nu este şlefuită şi scrisul se vede din ce în ce mai greu.

Sculptura a fost realizată în 1908 şi în 1910 a fost instalată la căpătâiul Taniuşei. Este al treilea "Sărut" şi primul cu picioare, având o formă alungită, de mare subtilitate. După aproape un secol, are loc o invazie rusească, un grup de cetăţeni-rude din fundul Rusiei, adunate de un comerciant de artă din Paris care ştie cu legile şi justiţia. Oamenii se declară moştenitori, adică "ayant droit", după cum le place francezilor să spună. Statul îi şi recunoaşte ca atare şi din tot ce a rămas de la rudele lor, ei vor statuia. Şi statul francez vrea să le-o dea. Statuia. Mai ales că nu se îngrijise să o protejeze cu vreun statut public, de monument sau altă încadrare specială, pentru o sculptură specială. O face de abia în 2010, la un secol de la montarea ei, realizând şi Franţa că o operă de Brâncuşi se află în libertate, prin cimitir. Finalul nu este deloc romantic, la iniţiativa comerciantului francez, sculptura a fost băgată la cutie, un alt fel de butoi de varză, şi pus invers. În 2021, justiţia franceză a decis că mormântul este un imobil şi sculptura nu poate fi luată de acolo pentru a fi vândută ca atare, pe multe milioane.

Până în prezent, Putin nu a declanşat vreo "operaţiune specială" de recuperare a "Sărutului" lui Brâncuşi, cel din cimitirul parizian Montparnasse.

Un Sarut printre capodopere