Poveste de iarnăTrei portocale

Aşteptam cadoul de Crăciun de la Moş Gerilă (să-mi fie scuzată, peste timp, confuzia dictată de mediul în care evoluam) cu un entuziasm greu de ascuns. Tot anul fusesem extrem de cuminte în absolut toate zilele în care nu făcusem prostii. Dar cum funcţionam doar pe principiul "cele rele să se spele", stăteam foarte bine la autoapreciere.

În acel decembrie ninsese mult, satul nostru era relativ izolat, dar speranţele rămâneau intactate, în fond Moş Gerilă circula şi prin Siberia, nu avea cum să se împiedice într-un viscol rătăcit prin Câmpia Română. După lungi zile de aşteptare, la poalele bradului (era molid, dar nu mai conta, aproape nimic nu era în conformitate cu numele) a apărut un pacheţel. Aveam o imaginaţie bogată încă de pe atunci, dar lucrarea era mult prea pipernicită pentru cuminţenia mea. Nu se compara cu absolut nimic din scurta mea istorie în materie de daruri primite. În dimineaţa indicată de părinţi, într-o duminică, (Crăciunul picase vinerea şi familia era la muncă, inclusiv eu, la şcoală) am desfăcut pecheţelul. Şoc şi dezamăgire grozavă, trei portocale (ulterior am aflat că erau mandarine, dar eu le-am primit de portocale) şi o maşinuţă din plastic, puţin mai mare decât o cutie de chibrituri, pe care o ştiam din vitrina magazinului sătesc. Nu îmi plăceau portocalele, martorii acelor vremuri ar spune că nu prea îmi plăcea nimic care putea fi mâncat. Coaptă la soarele care bătea în vitrină, maşinuţa a rămas fără roţi după primele minute de cercetare. Rămăsesem cu portocalele şi cu explicaţiile tatei, care îmi dădea asigurări că după ce se mai duce zăpada şi drumul spre oraş devine mai circulabil trebuie să mai vină ceva cadouri.

În momentul acela eram convins de veşnicia zăpezilor.

Mă uitam la portocale (ştiu mandarine, dar aşa mi-a rămas fixat în memorie) şi nu ştiam ce să fac cu ele.

Am desfăcut una şi le-am oferit-o părinţilor. Cred că nu era prea coaptă, parcă am văzut nişte lacrimi când o mâncau. A doua portocală a aterizat pe şifonier, să i-o dau fratelui meu când urma să vină în permisie din armată.

Serveam patria, care cum puteam.

Cu a treia am plecat afară, la partenerul meu de joacă, o căţeluşă neagră, Ţuchi, mare cât o franzelă, care nu ne păzea de nimeni, dar era foarte bună de "sonerie". I-am desfăcut portocala, dar nu s-a arătat prea încântată.

Dărnicia nu prea funcţionase în acel an, dar săniile zburau efectiv în sus şi în jos pe singura stradă din sat, care în stânga, în raport cu casa mea, ducea spre un oraş şi în dreapta...încă nu aflasem atunci unde se opreşte. Cu această ocazie am aflat, de la colegii de sanie, că Moş Gerilă nu prea circulase prin zonă şi că absolut toate jucăriile (total neatractive) de la magazinul lui "Nea' Ioniţă" fuseseră vândute.

În preajama Revelionului a apărut şi fratele din armată şi m-a sfătuit că ar fi cazul ca în viitor să mizez mai mult pe Moş Crăciun. Am reţinut, dar au mai trecut câţiva ani, câteva zăpezi, câţiva molizi până când s-a făcut schimb de Moşi.

Definitiv. Sper!

Opinia Cititorului ( 7 )

1. Foarte frumos !!
(mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 06:14)
Zambesc acum la ora 6 diineata
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 08:50)
... si eu am crescut la tara, primii 7 ani - crescut de bunici si strabunici ... nu prea imi lipseu jucariile - bunicu m-a invatat sa le fabric ... ma bucurau sarbatorile, se intregea familia si traiam abundenta (in ochi de copil) ... gospodaria era destul de bine intretinuta ... ce nu gaseam la magazin, gaseam in ograda ... privind retroactiv, pot spune ca ma bucurau sarbatorile, pentru ca se sarbatoreau! ... sarbatori fericite bursa!!! ...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 09:43)
Sa speram ca nu ne intoarcem la vremurile alea, dar din pacate, in Romania pare inevitabil.
Cand oamenii nervosi si frustrati ii depasesc pe cei fericiti, sau multumiti(cand spun multumiti, nu ma refer la bogati, de succes sau campioni mondiali , ci doar simplu multumiti), ajungi in situatii cum suntem acum, frustratii si nebunii iau voturi incep cu tipetele, cu ameninteriel vedem ce e si-n parlament,aur.sos.pot, il vedem pe georgescu, poltra , etc. Si altii ce simt la fel-frustrareeea se iau dupa ei.
Plecatul in diaspora e o greseala, asta e concluzia pe care am tras-o demult, si se confirma in ziua de azi, din orice punct de vedere o gandesti, in afara de bani. Si normal ca e o greseala sa iei decizii de viata bazandu-te numai pe un singur criteriu, banii. Apoi greseala e greu de recunoscut si corectat.
Toti avem neamuri pe afara, m-au chemat si pe mine unchii cu verisorii primari in canada, dupa terminarea facultatii. Ca ce bine e si hau hau. Am zis hai sa-mi dau un an doi in tara sa vad daca ma descurc, si dc e rau rau, ma duc, ce sa fac. Dar cum venise revolutia, n-aveam motive sa plec.
Peste 2 ani , in fiecare an matusa-mea hai in canada , ei peste 2 ani, m-am hotarat, raman in tara. Matusa, iar hai in canada, i-am spus uite m-am hotarat , nu vin. Atunci a inceput sa planga. Si mi-a spus, daca nu ne-ar fi rusine , ne-am intoarce si noi. Cee???
Aici in tara inainte de a pleca, aveau apartament, aveau deja o mica firma, ea era chimist, faceau cine tine minte suhaidele si cornetele cu ciocolata si napolitana domino ce se faceau imediat dupa revolutie(f bune). Dar s-au du in cautarea cailor cainilor cu colaci in coada. Azi nu mai pot veni acasa, ca au nepoti acolo, si uite asa. Nu voteaza extremisti ei, dar frustrarile se aduna la multi din cauza situatiilor in care se pun singuri, in tara si afara.
Stiu ca nu-i subiectul articolului, sarbatori fericite sa avem, alaturi de cei dragi si libere, pana mai putem.
1. 3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 10:13)
  Bravo că ai rezistat tentației de a pleca! Avem nevoie de astfel de oameni! Neamurile tale nu sunt utile. Decât dacă, eventual, vor investi vreodată în România.
  3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Pricinosu' în data de 23.12.2024, 14:11)
  Sper ca inca nu esti prea 'batran' pentru ca, daca iese Georgescu presedinte, sa te poti razgandi in privinta Canadei!
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 14:17)
Un povestitor rar! Abia aștept sărbătorile să citesc astfel de lucruri! Dacă e Crăciunul văd zăpadă, citesc povestea,simt mirosul de cârnați și cozonac
Dacă e Paștele văd coșulețul de iarbă și ouăle, citesc povestea,simt mirosul de cozonaci și de friptură de miel
Indispensabilă poveste,de sărbătoare!
Mulțumesc
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.12.2024, 15:46)
Paul Surugiu Presedinte