PREŞEDINTELE FEDERAL RESERVE BANK OF NEW YORK A RECUNOSCUT Marile bănci, prea mari să falimenteze şi prea mari pentru lege

Banca centrală şi guvernul Statelor Unite au alocat trilioane de dolari pentru salvarea marilor bănci americane la apogeul crizei. Totul a fost justificat prin dimensiunea şi caracterul sistemic al acestora. Atunci erau "prea mari pentru a intra în faliment", deoarece exista riscul declanşării unei prăbuşiri în lanţ a sistemului financiar global.

Acum, băncile mari au devenit şi mai mari, fiind capabile, asemenea unor găuri negre gigantice, să distorsioneze nu spaţiul şi timpul, ci mediul economic, financiar şi chiar pe cel juridic.

Bloomberg scria recent că autorităţile de reglementare din SUA analizează posibila implicare a băncii Goldman Sachs în manipularea cursurilor valutare. GS se alătură unor alte nume mari, cum sunt JP Morgan, Citi, Barclays sau HSBC, pe lista băncilor investigate pentru manipularea pieţelor. "Nimeni nu a fost acuzat pentru săvârşirea unor fapte rele", mai scrie Bloomberg.

Cu toate că motivul "intangibilităţii" este de mult un "secret al lui Polichinelle", o declaraţie surpriză recentă poate avea efecte nebănuite în viitorul apropiat.

În cadrul conferinţei "Global Economic Policy Forum", William Dudley, preşedintele şi directorul executiv al Federal Reserve Bank of New York a vorbit despre "regimul inacceptabil" reprezentat de existenţa instituţiilor financiare "prea mari ca să falimenteze".

Înainte de a fi adus de către Timothy Geithner la Federal Reserve, Dudley a fost, timp de zece ani, economist-şef al băncii Goldman Sachs. Dar niciuna dintre acestea nu este o surpriză.

Deşi a amintit că problema "too big to fail" creează probleme concurenţiale între băncile mari şi cele mici sau medii, prin accesul mai uşor şi mai ieftin la finanţare, precum şi prin percepţia, la nivelul investitorilor, de existenţă a garanţiilor guvernamentale implicite, William Dudley s-a pronunţat împotriva "spargerii" marilor conglomerate financiare.

De ce? Pentru că existenţa acestora ar fi rezultatul economiei de scară aplicată la nivelul sistemului financiar, iar reţelele lor extinse permit oferirea unor servicii valoroase clienţilor globali. Ce uită să menţioneze şeful Fed-ului din New York este că multe dintre băncile globale ar fi căzut de mult pradă crizei, fără susţinerea lor de către marile bănci centrale.

Dar punctul important din discursul lui William Dudley nu este reformarea radicală a sistemului de reglementare bancară şi nici găsirea mijloacelor prin care să se rezolve problema "too big to fail".

"Unii ar putea spună că propunerile mele - cerinţe mai mari de capital şi găsirea unor motivaţii mai bune pentru reducerea probabilităţii de faliment - nu sunt suficiente. Poate că opinia este corectă. În fond, aceste îmbunătăţiri ale regimului actual s-ar putea să nu rezolve o altă problemă importantă, evidentă la nivelul unor mari instituţii financiare - lipsa aparentă de respect pentru lege, reglementări şi încrederea publicului", a declarat cel care este şi vice-preşedintele Federal Reserve, cu loc permanent în Comitetul de Politică Monetară.

Lipsă de respect pentru lege şi reglementări? Dar cine opreşte instanţele de judecată să aplice legea?

În opinia analistului Karl Denninger, de la Market Ticker, o organizaţie care dovedeşte lipsă de respect pentru lege nu este decât o "întreprindere criminală", iar pentru rezolvarea unor astfel de cazuri în Statele Unite există un act normativ intitulat "Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act".

Dicţionarul Cambridge defineşte noţiunea "racket" prin "activitate necinstită sau ilegală", de pe urma căreia se obţin sume mari de bani, iar Wikipedia prin "serviciu oferit în mod fraudulent pentru a rezolva o problemă care nu există".

Şi apoi, cine mai are nevoie de încrederea publicului, când acesta este oricum obligat să-şi desfăşoare tranzacţiile prin intermediul sistemului bancar, altfel fiind etichetat drept evazionist sau, şi mai rău, terorist, iar spatele este asigurat de Federal Reserve?

Deocamdată, instanţele din SUA au ajuns, de fiecare dată, la înţelegeri cu marile bănci acuzate de manipularea pieţelor sau înşelarea investitorilor. Acestea nu au recunoscut, dar nici nu au negat acuzaţiile care li s-au adus.

O astfel de atitudine nu ar trebui să mire pe nimeni, nici chiar pe conducătorii băncilor centrale, în condiţiile în care William Dudley a mai declarat că "există dovezi ale unor eşecuri majore, din punct de vedere al eticii şi culturii organizaţiei, la nivelul multor instituţii financiare majore", fiind "dificil de judecat dacă motivul este dat de dimensiunile şi complexitatea lor, motivaţii perverse sau alte elemente".

Noţiunile folosite de preşedintele Federal Reserve Bank of New York - lipsă de respect pentru lege şi reglementări, lipsă de etică - sunt definitorii şi pentru caracterizarea cartelurilor crimei organizate.

Şi atunci, mai crede cineva că înăsprirea reglementărilor mai poate îmbunătăţi situaţia unei pieţe financiare, care aproape că nu mai are nimic de-a face cu noţiunea de piaţă?

Pe fondul lipsei de interes a autorităţilor în aplicarea legii pentru marile instituţii financiare, singura speranţă pentru "cuminţirea" marilor instituţii financiare pare să fie scăparea de sub control a situaţiei de către băncile centrale.

Numai atunci se va întoarce "oceanul financiar global" la "sălbăticia" sa primordială, iar "dinozaurii" de astăzi nu se vor mai putea ascunde după curţile de judecată îngăduitoare pentru a scăpa de asaltul micilor prădători înfometaţi.