Preşedintele U.R.S.S.

Vă propun un test. Întrebaţi în jur, prietenii şi cunoscuţii, dacă îşi amintesc numele vreunui preşedinte al Uniunii Sovietice. Atunci când încerc lucrul acesta - cu excepţia, evidentă, când mă adresez colegilor de la Ştiinţe Politice - numele cel mai des pomenit este acela al lui Stalin. Eventual Lenin, Brejnev şi Gorbaciov. Uneori celălalt se încurcă: "Uh... hm.... nu ştiu... aveau un Preşedinte?".

Răspunsul corect? Vorbind foarte strict, Gorbaciov. El a fost singurul Preşedinte al U.R.S.S., o funcţie instituită abia în 1990. Ea s-a desfiinţat însă anul următor, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice.

Dar dacă ne referim la şeful de stat al U.R.S.S., echivalentul unui preşedinte, indiferent de titulatura pe care o purta acesta? E clar: majoritatea îi vor indica pe Lenin, Stalin, Hruşciov. Răspuns greşit.

Numele Aleksander Cerviakov vă spune ceva? Nu? Atunci poate Gazanfar Musabekov? Nici acesta? Nariman Narimanov?... Mai facem o încercare: Grigori Petrovski.

Dacă numele de mai sus nu vă spun nimic, nu e cazul să vă îngrijoraţi. Adevăratul conducător al U.R.S.S. din acea vreme era un anume Iosif Visarionovici Stalin. Problema e că Stalin era doar şef de partid. Sigur, un partid ceva mai special decât partidele "burgheze". Şefia statului era colectivă, asumată din 1922 de un grup de patru persoane ca "preşedinţi ai Comitetului Central Executiv al U.R.S.S.". Singurul ceva mai cunoscut este Mihail Kalinin. De regulă, acesta e amintit ca fiind "preşedintele Rusiei sovietice". Un individ jalnic, la remorca şefului său de partid. După ce nevasta i-a fost arestată în epurările staliniste, el a continuat să cânte ode Tătucului.

Din 1938 s-a renunţat la principiul conducerii colective şi a fost instituit titlul de "Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.". Mai pe româneşte, şeful Parlamentului bicameral al U.R.S.S. devenea şi Preşedinte. Primul a fost acelaşi Kalinin, care a stat pe scaun până în 1946. Printre succesorii săi se numără Nicolai Svernik, Nicolai Podgorny şi Vasili Kuznetsov. Nu aţi auzit nici de aceştia? Nu-i nimic, pentru că oricum nu erau decât nişte marionete în mâna Secretarului General al Partidului şi a clicii acestuia.

De ce am început cu această digresiune istorică? Pentru că am auzit atâtea aberaţii în ultima vreme, de la prezentarea Raportului Stanomir, încât trebuie să lămurim o chestiune.

Sistemul prezidenţial nu e o formă de autoritarism. În datele sale elementare, el este perfect democratic. El presupune ca şeful Executivului să fie ales prin vot, nu desemnat de un Parlament. El îşi numeşte un Cabinet. În condiţiile enunţate de Constituţie, el răspunde în faţa legii. Sau chiar a Legislativului. Chiar zilele trecute, Guvernatorul statului Illinois a fost demis de către Legislativ, ca urmare a suspiciunilor că a încercat să vândă postul de senator lăsat liber prin plecarea lui Obama la Casa Albă.

Sistemele comuniste nu au fost sisteme prezidenţiale. Nici în forma lor şi nici în substanţa lor. Exemplele de sus ne arată asta foarte limpede. Şefii de stat ai U.R.S.S. au fost, de regulă, personaje de mucava, fără nicio putere reală. Nu "prezidenţialismul" a dus de râpă Uniunea Sovietică.

Eu n-am să plătesc cu aceeaşi monedă criticilor sistemului prezidenţial. Nu mă consider obligat să enunţ elucubraţii ca răspuns la aberaţiile lansate pe toate canalele de televiziune de politicieni frustraţi şi de analiştii lor de casă. N-am să spun, aşadar, că regimurile staliniste dovedesc eşecul parlamentarismului.

Interesant totuşi e să vedem că, dintre cele două forme "burgheze" de organizare a regimurilor moderne, "democraţiile populare" s-au apropiat cel mai mult de parlamentarism, nu de prezidenţialism. Nicolae Ceauşescu şi Fidel Castro au fost aleşi de "parlamentele" lor, unde ocupau locuri de "deputaţi".

E limpede că o parte a actualei clase politice are dificultăţi în a accepta un şef de stat ales direct, democratic şi cu atribuţii efective. La fel ca predecesorii lor comunişti.

Imediat după ce au preluat puterea, ei s-au confruntat cu problema instituirii unui şef de stat, distinct de şeful de partid. Asta însă în condiţiile în care credeau că formele "burgheze" de stat vor supravieţui doar un timp limitat. Aşa se face că la început au desemnat pe şeful (sau pe şefii) Legislativului (Sovietului). Spre exemplu România, Cuba şi Bulgaria au avut ca şefi de stat pe preşedinţii Prezidiului Adunării Naţionale (adică pe cineva în poziţia unui Nicolae Văcăroiu).

Deşi Raportul Comisiei Stanomir cuprinde şi multe alte teme, cred că discuţia cu privire la forma de regim e importantă. Unii vor ca regimul să devină parlamentar. Alţii doresc ca sistemul să rămână semi-prezidenţial, eventual "consolidat". Eu m-am declarat (cu mult timp înainte să lucrez în Administraţia Prezidenţială) un suporter al regimului republican american, bazat pe separaţia puterilor. Dezbaterea merită purtată. Dar cu o condiţie: argumentele să fie corecte istoric şi raţionale.

Sistemul prezidenţial nu e o formă de autoritarism. În datele sale elementare, el este perfect democratic. El presupune ca şeful Executivului să fie ales prin vot, nu desemnat de un Parlament. El îşi numeşte un Cabinet. În condiţiile enunţate de Constituţie, el răpunde în faţa legii. Sau chiar a Legislativului. Chiar zilele trecute, Guvernatorul statului Illinois a fost demis de către Legislativ, ca urmare a suspiciunilor că a încercat să vândă postul de senator lăsat liber prin plecarea lui Obama la Casa Albă.

Opinia Cititorului ( 6 )

1. Parlamentul nu va accepta
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 03.02.2009, 00:08)
D-le Avramescu, aveti dreptate, dar parlamentul nu va accepta sa dea drumul la craca. Ce e de facut acum daca tot ne-am pomenit cu ei pe cap? Revolutie? Am mai avut una si uite unde am ajuns. Cred ca schimbarea va veni dar pentru alte generatii.
2. La noi nu s-a dorit un sistem in care delimitarea
(mesaj trimis de Stefan A. Iordache în data de 03.02.2009, 10:17)
responsabilitatilor sa atraga consecintele firesti pentru cei, investiti chiar si prin votul popular, care nu-si indeplinesc indatoririle prevazute de lege.
3. Trucuri de doi lei
(mesaj trimis de Natafletz în data de 03.02.2009, 15:22)
Cica "eu n'am sa fac precum frustratii si analistii de casa ca sa dovedesc cu regimurile staliniste esecul parlamentarismului"...si doua randuri mai jos CHIAR ASTA FACI...imi spui ca Fidel Castro si Ceausescu au fost alesi de parlament... Exact cum mi'ai mai spus si in "n" articole precedente...mi'ai dat toate exemplele de dictatori alesi de parlament...si de tarisoare care vezi doamne, traiesc bine mersi fara parlament... E un truc ieftin Avramescule... Problema nu se pune in termenii exemplelor de dictatori alesi "democratic"... si un copil stie (nu'i mai invoca pe "colegii dumitale" de la stiinte politice, ca nu e de nasul dumitale, zau. Jignesti niste oameni) ca parlamentele alora erau niste adunaturi de aplaudaci. Daca o iei asa, MAN'ul lui ceausescu n'avea nicio treaba cu un parlament in intelesul clasic. Normal ca nu e exclus sa apara dictatori elucubrati de parlamente, dar asta, vorba dumitale, nu e DOVADA a esecului parlamentarismului...acele cazuri, au devenit dictatori EXACT CAND SI'AU INSUSIT MAI MULTE PUTERI, adica exact cand au INABUSIT parlamentarismul. Aici e manipularea nene avramescule, ca despre asta TACI MALC. Problema nu e parlamentarismul sau prezidentialismul ci "cui conferim mai multa putere, unui om sau unui parlament". De ce nu'mi dai exemplul Marii Britanii? al Germaniei? al Austriei? ...da cu argumente CORECTE istoric si RATIONALE... daca vrei un argument corect istoric si rational uite unul. N'as accepta sa am un regim prezidential tocmai pt ca in Romania a putut fi ales de popor un om care de cel putin 5 ori si'a contrazis propriile afirmatii si pareri...fapte pt care EXISTA DOVEZI TELEVIZATE!!! Pai daca dumneata esti capabil sa votezi pe unul care TE MINTE IN FATZA, normal ca ma tem de dictatura, mai ales cand dumneata esti si formator de opinie...Ce incredere pot sa am in unul care neaga rolul monarhiei numai pt ca un fost monarh nu i'a invitat stapanu sa joace cazacioc la un eveniment privat?
1. 3.1. n-am sa ma refer la faptul ca Mihai a tradat (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Stefan A. Iordache în data de 03.02.2009, 20:15)
  tara abdicand ca un las sau ca a dat lovitura de stat intr-un moment cum nu se poate mai prost, nici mai devreme ca sa fi avut vreun folos pentru tara si nici mai tarziu pentru a fructifica replierea pe linia Focsani-Namoloasa-Galati dar s-a comportat ca ultimul spertar intrand in posesia unor bunuri care unele dintre ele nici nu se stie precis ca i-ar fi apartinut in conditiile in care mama mea de pilda ca mostenitoare legala a parintilor ei n-a reusit nici acum sa intre in posesia a 2 ha de teren intravilan desi avem chiar si testamentul autentificat prin care strabunicul meu ii lasa averea bunicului meu.
  Toti primarii, ultimul din nefericire chiar PD-L-ist care s-au perindat in respectiva localitate constanteana au refuzat pur si simplu sa aplice legea.
  Stiind ca mafia conduce in Romanica regele daca avea demnitate trebuia sa accepte sa intre in posesie numai dupa ce ultimul cetatean indrituit si-ar fi recuperat bunurile si proprietatile furate de comunistii kominternisti.
  Care-i diferenta intre kamarila presedintilor de dupa '89, de dinainte si cea a regelui?
  Niciuna. Aceeasi lacomie ii calauzeste!
4. Jordache tot catzel de curte ai ramas
(mesaj trimis de Natafletz în data de 04.02.2009, 08:44)
Nu Jordache, chiar SA NU TE REFERI LA TRADARE, in conditiile in care exista un principiu fundamental in istorie care spune ca istoria nu se poate judeca cu "ce'ar fi fost daca..." Si asta e lege pentru OAMENI DE SPECIALITATE dapoimite pt semdocti care citesc revista "Pentru Patrie" si "Pavel Curutz" si au impresia ca poa sa'si dea cu parerea despre "momente oportune"...
Doi. faptul ca mamica ta nu si'a recuperat proprietatea este CUM SINGUR AI RECUNOSCUT, in buna parte datorat pedeleului pe care'l adori (aia cu "din pacate" arata cat potzi sa fii de manipulat, ca si cum "de la PDL nu te asteptai") Mi'e mila de tine, dar esti un catzel penibil care nici in fatza evidentzei PE CARE O VEZI, nu intelegi realitatea. Ce'i datora poporului roman regele pentru a astepta la varsta lui sa curetze Basescu tzara de mafiotzi ca sa se faca dreptate la tot poporul??? C'a luat un sut in dos dupa ce a scos Romania din rahatul in care intrase? De cand ceva CUVENIT si REDOBANDIT e imoral pt faptul ca altceva cuvenit n'a fost redobandit, dar din vina ALTCUIVA???
1. 4.1. Exact precum spui o astfel de atitudine demna l-ar (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Stefan A. Iordache în data de 05.02.2009, 10:15)
  fi asezat pe rege acolo unde i s-ar fi cuvenit sa stea in inimile romanilor onorandu-si statutul, pe cand asa n-a facut decat sa intre in hora mafiotilor jucand dupa faradelegile lor.
  Intre regele care s-a repezit sa-si recupereze halca de mostenire si orice alt ganster care umbla dupa insusirea drepturilor litigioase ale celor care n-au bani si timp sa astepte sa li se faca dreptate in tribunalele corupte nu-i nicio diferenta.
  PS Bunicul meu patern a facut parte prin anii '34-36 ca sublocotenent si locotenent din regimentul de garda al lui Carol al II-lea cantonat la Campina si ulterior abia a scapat cu viata din stepa Kalmuca in '43.