Profesorul de referendum

În orice meserie e necesar să ai o calificare. Nu poţi deveni, bunăoară, taximetrist dacă nu ai carnet de conducere. Nu poţi face injecţii în spital dacă nu ai o diplomă de medic sau de asistent. Doar meseria de "analist politic", din câte se pare, nu e reglementată de nimic. Fiecare poate să spună ce doreşte.

Zilele trecute, o analistă de televiziune afirma indignată: "Unde s-au mai văzut două întrebări la acelaşi referendum?". Ar fi putut afla foarte simplu. În Italia, spre exemplu, anul acesta, în iunie, când au fost trei întrebări. Cu patru ani mai înainte au fost patru întrebări la acelaşi referendum. Recordul pe care îl cunosc este al referendumului italian din anul 2000, când au fost supuse atenţiei publicului nu mai puţin de 7 (şapte) întrebări.

"Unde s-a mai văzut referendum organizat în ziua alegerilor?" - au strigat alţi "analişti". Şi ei ar fi putut afla, foarte simplu. Ultimul a fost acum un an, în Lituania (referendum asupra energiei nucleare în aceeaşi zi cu alegerile generale). În Irlanda, în 2004, s-au organizat în aceeaşi zi două alegeri (europene şi locale), precum şi un referendum de modificare a Constituţiei (adoptarea amendamentului 27).

Miza profundă a referendumului din 22 noiembrie nu e trecerea la unicameralism. În privinţa aceasta, peste trei sferturi din români (inclusiv subsemnatul) sunt convinşi că nu avem nevoie decât de o Cameră cu atribuţii legislative. Nici reducerea numărului de parlamentari. La acest capitol, majoritatea e şi mai solidă: peste patru români din cinci, conform majorităţii sondajelor.

Ceea ce este în joc aici este dreptul poporului de a se pronunţa prin referendum. Un drept negat sau nesocotit de majoritatea actualilor politicieni. Unii dintre aceştia au formulat chiar un argument de un cinism total: "Referendumul e inutil, pentru că nu va schimba nimic!". Dar de ce nu s-ar schimba nimic? Pentru că nu vor Domniile-Lor să facă nimic...

Despre valoarea referendumului eu am întrebat un om calificat. Acum aproape doi ani am avut plăcerea, împreună cu un coleg de la Facultatea de Ştiinţe Politice, să îi iau un interviu lui Wolf Linder, până de curând director al Institutului de Ştiinţe Politice din Berna, consultant în diferite programe de democratizare şi unul din specialiştii cei mai buni în subiectul democraţiei directe.

E competent publicul să se pronunţe? Răspunsul profesorului elveţian merită citat: "Trebuie să comparăm cu modul în care se iau deciziile în Parlament. Este oare elita parlamentară mai competentă? Dacă îl întrebaţi pe un parlamentar cum votează în legătură cu 20 de subiecte, veţi vedea că în legătură cu un subiect e expert; în legătură cu 3 sau 4 e destul de competent; în legătură cu celelalte nu ştie absolut nimic. El votează cum îi spun colegii lui. Exact cum fac şi alegătorii simpli. Toţi au, în cele din urmă, o cunoaştere limitată".

Interesantă e şi opinia profesorului cu privire la pragul de 50% impus de legislaţia românească: "Nu e neobişnuit, cazul clasic fiind Italia. Dar ceva nu e în regulă cu această cerinţă (care, trebuie amintit, nu există în Elveţia şi în Statele Unite). În primul rând, pentru că ea dă oponenţilor o şansă mult mai bună. Ei nu trebuie să aducă nici măcar un argument valid, ci trebuie doar să îi facă pe oameni să stea acasă. În al doilea rând, pentru că desconsideră chiar instrumentul folosit, semnalând că neparticiparea va atârna şi ea în balanţă".

Dar în ce priveşte dreptul poporului de a decide chestiuni de stat? "Un parlamentar elveţian care ar îndrăzni să spună că poporul greşeşte ar comite o sinucidere politică" - ne-a asigurat, zâmbind, profesorul.

Banii contează în campanie? - am fost curios să aflu. "Există subiecte asupra cărora suntem indecişi, aici propaganda poate avea o influenţă. Dar sunt altele, precum avortul, în legătură cu care avem propriile opinii, şi niciun fel de propagandă, oricât de bine plătită, nu va putea schimba ceva".

O altă observaţie a profesorului de la Berna: referendumul a fost deja folosit, cu succes, în Europa de Est, pentru consolidarea noilor regimuri democratice. Iată de ce, cred eu, este cu atât mai incoerentă poziţia celor care acum încearcă să nege sau să limiteze dreptul publicului de a-şi spune direct cuvântul. Oare ce era valabil în anii "90 dintr-odată nu mai este valabil? Asta după 20 de ani de asumat progres al democraţiei? Alegătorul din România era bun în 1991 să legitimeze, printr-un plebiscit, o Constituţie făcută de majoritatea absolută a Frontului Salvării Naţionale (aleasă într-o campanie în care Opoziţia nu avea acces la singura televiziune, de stat), dar acum, în anul 2009, devine brusc incompetent?

Când se anunţă rezultatul unui referendum naţional, în Elveţia, se foloseşte formula "Suveranul a decis". Aici e adevărata miză. Dacă noi, cetăţenii, suntem cei care decid. Sau dacă decid alţii pentru noi. Constituţia, chiar aşa imperfectă cum e acum, ne recunoaşte acest drept. E timpul ca şi politicienii să îl recunoască.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.

Opinia Cititorului ( 7 )

1. Viziunea feroviară
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 27.10.2009, 08:22)
Orice dispecer de trafic ştie că, atunci cînd automatizarea cade (se întîmplă chiar şi în Japonia) se poate continua prin comandă manuală. Plebiscitul chiar asta e: comanda manuală. Macazul acţionat manual. Semaforul acţionat manual.

Puţini politicieni mai înţeleg azi de unde li se trage puterea. Au uitat că au un suveran, iar acela este cetăţeanul. Constituţia e doar aparatul de automatizare a voinţei Suveranului. Cu alte cuvinte, acolo unde se cere o schimbare în arhitectura aparatului de automatizare a voinţei Suveranului, este necesară consultarea cu Suveranul. Există şi linii neautomatizate instituţional. De pildă, reconfirmarea judecătorilor de la Curtea Supremă se face numai prin plebiscit. Privit niţel "feroviar", plebiscitul nu poate fi demonizat de către politicieni, fără oarecari riscuri de pierdere a legitimităţii.
1. 1.1. Chiar în luna august a fost un referendum (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 27.10.2009, 10:34)
  Pe 29 august au fost alegerile generale pentru camera inferioară a Dietei. Ca de obicei, referendumul de revalidare a judecătorilor la Curtea Supremă a fost lipit de ele. Nu am auzit niciun protest pe tema asta. Singurul discomfort este că cetăţeanul nu prea ştie cine e şi ce face judecătorul pus pe listă. Dar, ţinînd seama că referendumul este negativ, dacă ar fi fost vreun motiv temeinic ca unul din judecători să zboare, să fiţi siguri că poporul ar fi aflat. Însă , referendumul propus pentru 22 noiembrie, fiind unul pozitiv, conţinutul său, precum şi discuţia axiologică TREBUIE să aibă loc. Aşadar, minimalizarea, ignorarea sau atacarea formală a referendumului este antidemocratică. Cine atacă? Puteţi constata şi singuri.
2. Legitimaţia de Suveran
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 27.10.2009, 09:41)
Şicana administrativă a majorităţii nominale nu e singura nemernicie antidemocratică. Chiar legea partidelor violează grav dreptul de asociere. 25,000 de membri e de-a dreptul antidemocratic. Spre comparaţie, asocierea în orice scop începe, şi este recunoscută începînd cu cifra 2. Dacă cetăţeanului, adică Suveranului, i-a expirat buletinul, nu poate vota. Acum poate înţelege oricine de ce este degradant ca Suveranului să i se ceară buletinul la secţia de votare. Acum poate înţelege oricine de ce există naţiuni întregi fără buletin de identitate. Pentru că acele naţiuni sunt suverane în fapt. Nu numai în hîrţoagă.
3. Eterna minciuna prin omisiune
(mesaj trimis de Natafletz în data de 27.10.2009, 10:24)
Practic, daca faci un referendum in care intrebi "Doriti desfiintarea parlamentului?" ai toate sansele sa obtii un vot majoritar cu DA. Asta nu inseamna ca trebuie sa desfiintezi parlamentul pt ca asa a hotarat "suveranul" popor. De ce nu l'o fi intrebat dl Avramescu pe dom profesor si cum trebuie pregatit un referendum si de ce nu ne spune nimic despre conceptul de "cunostinta de cauza" in abordarea unui referendum? De ce nu ne spune cat timp au fost in dezbatere intrebarile alea multe de pe buletinele italiene? A fost informat "poporul suveran" cu privire la argumentele bicameralismului sau monocameralismului? S'au facut dezbateri tv in afara de aparitziile superstarului Avramescu care se crede singurul specialist? De ce nu ne spune dl Avramescu, CARE A CITIT TOATE SISTEMELE EUROPENE, despre faptul ca in Frantza, de exemplu, exista un principiu al "neamestecarii" temelor supuse plebiscitului? Ca nu cate intrebari se pun la referendum e problema, CI FAPTUL CA UNUL DINTRE CANDIDATI IMPUNE O TEMA, AVAND O PARGHIE IN PLUS, creandu'si astfel un AVANTAJ ELECTORAL INCORECT!!!
1. 3.1.  Referendumul nu are nimic executiv (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 27.10.2009, 10:47)
  Nu există nicio sinergie între tema referendumului şi persoana candidatului. Şi chiar dacă ar exista una, ea ar fi neutră în raport cu rezultatul alegerilor. Cifrele o vor arăta. Aşa cum există susţinători ai Preşedintelui, tot aşa există şi adversari. Cine îi împiedică să voteze (cu totul) altfel decît doreşte iniţiatorul referendumului?
  
  Acreditarea bazaconiei cu abolirea Parlamentului, pe mine, ca votant, mă jigneşte. Simt că cineva îşi bate joc de timpul şi de resursele mele intelectuale.
  3.2.  Nicio sinergie (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 27.10.2009, 11:31)
  cum zici... Doar ca afisele ELECTORALE cu poza lui BASESCU scrise cu PORTOCALIU vorbesc despre tema referendumului...In rest niciuna. Inainte de a te simtzi jignit vezi sa nu jignesti dumneata BUNUL SIMTZ... si parafrazandu'te, ca sa nu'tzi irosesti timpul si resursele intelectuale potzi sa nu raspunzi...
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 27.10.2009, 17:09)
  Sensibilitate intelectuala ; sa nu cumva sa razbata in strada ca nu da bine.
  Accepta dle o parere si atat; cum crezi ca ,(prin absurd) s-ar putea ajunge la desfiintarea Parlamentului ?