Program de ţară: întrebări pentru Călin Georgescu şi susţinătorii săi

A intrat deja în faptul cotidian că nu numai copiii spun lucruri traznite, ci şi Călin Georgescu, candidatul la preşedinţie. Făcând haz de necaz, criticii săi se concentrează pe afirmaţii care mai de care mai ciudate, dând însă puţină atenţie unor aspecte mult mai importante, cum ar direcţiile de acţiune cuprinse în programul de ţară al acestuia. Este viabil programul? Respectă acesta Constituţia României? Va deveni România o ţară cobai, supusă unor experimente de laborator? Descreşterea economică ce va rezulta din aplicarea programului va putea fi gestionată fără generarea de puternice tensiuni sociale? Va distruge programul democraţia şi organizarea multipartid? Vom încerca în rândurile următoare să schiţăm un răspuns la aceste întrebări, cu accent pe aspecte economice.

• Propunerea domnului Georgescu: statul suveranist-distributist

În programul său, candidatul la preşedinţia României arată foarte clar ce doreşte: "Instaurarea statului suveranist-distributist şi a unei societăţi bazate pe democraţie participativă". În mod concret, Călin Georgescu propune: "Un nou model social, economic şi politic inovator şi unificator: suveranism-distributismul, menit să producă modificări structurale şi, în final, o schimbare de sistem, deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat".

În faţa unor astfel de afirmaţii, nu mai poate exista vreun dubiu. Poporului român i se propune schimbarea radicală a sistemului economic, social şi politic actual prin trecerea la un model distributist, pentru care nu există nicio experienţă istorică a implementării sale, la nivel statal, nicăieri în lume. Din punct de vedere teoretic, modelul ar reprezenta a treia cale între socialism şi capitalism. Pentru mulţi analişti însă, sistemul distributist ar fi, din start, o formă mai uşoară de socialism de stat ("socialism lite") ori, mai devreme sau mai târziu, datorită unei dinamici înăscute va ajunge aici.

• Originea şi esenţa doctrinei distributiste

Distributismul este o doctrină economică marginală creată la începutul secolului al XX-lea de câţiva scriitori englezi care aveau puţin de a face cu aspectele tehnice ale economiei aplicate, altfel spus cu posibilele efecte în viaţa reală ale teoriei lor. Propunerile acestora se inspiră din gândirea socială a Bisericii romano-catolice, în special enciclica Rerum Novarum (Despre lucrurile noi) a papei Leon al XIII-lea din 1891. Doctrina distributistă este un răspuns la inegalităţile economico-sociale produse de dezvoltarea capitalismului şi la proletarizarea în creştere a ample pături sociale urmare Primei şi Celei de a Doua Revoluţii Industriale, dar şi o reacţie la apariţia unui socialism autoritar de stat care nega proprietatea privată. Potrivit distributiştilor, justiţia economică şi socială se poate obţine numai printr-o amplă distribuţie a proprietăţii private productive. Prin urmare, aceştia promovează mica proprietate familială, în special în agricultură, şi asocierea muncitorilor şi firmelor în bresle. Doctrina a atras atenţia publicului în al doilea şi al treilea deceniu al secolului trecut (în special în perioada crizei economice), în prezent fiind foarte puţin cunoscută acestuia. Idei inspirate din/înrudite cu doctrina distributistă au fost transpuse în practică în unele ţări doar ca iniţiative strict locale sau sectoriale, fără a fi însă aplicate pe o scară mai largă. Se susţine adesea că distributismul are reflexii în mişcarea cooperatistă, dar trebuie spus că principiile acesteia din urmă doctrine sunt anterioare celei dintâi.

În prezent, distributismul este apreciat, în general, ca o abordare utopică elaborată de neeconomişti, care nu au oferit un plan clar de acţiune. Multe din elementele sale componente sunt considerate caduce în epoca actuală a celei de a patra revoluţii industriale. Şi nu în ultimul rând, o serie de direcţii de acţiune propuse pentru atingerea obiectivelor doctrinare nu pot stârni decât uimire (de exemplu, utilizarea forţei statului şi a birocraţiei sale pentru redistribuirea mijloacelor de producţie).

Întrebare: Cunoaşte domnul Georgescu vreo ţară unde distributismul a fost implementat la nivel statal?

Întrebare: Cum explică domnul Georgescu slabul ecou al propunerilor originare distributiste până şi în ţări unde doctrina socială a bisericii catolice şi democraţia-creştină sunt puternice?

Întrebare: Recunoaşte domnul Georgescu că aplicarea doctrinei distributiste reduce viteza dezvoltării tehnologice, ceea ce va face societatea românească mai săracă?

Întrebare: Realizează domnul Georgescu că distributismul se concentrează pe aspecte legate de agricultură în dauna aspectelor urbane?

Întrebare: Dată fiind lipsa de experienţă istorică pe plan mondial în construirea sistemului distributist şi absenţa unui ghid detaliat de implementare a doctrinei respective din partea creatorilor săi, garantează domnul Georgescu că ştie succesiunea exactă a paşilor de făcut şi că nu se va merge pe varianta "încercare şi eroare", cu costuri inutile şi importante pentru bugetul ţării şi populaţie, precum şi cu generarea de tensiuni sociale?

Întrebare: Este normal ca România să fie supusă unui experiment de laborator, mai ales în situaţia economică şi financiară dificilă a ţării din prezent şi a unui război la graniţele sale?

• Distributism sau redistributism?

Multe persoane nu cunosc conţinutul termenului "distributism". Altele interpretează însă noţiunea drept o redistribuire, luarea unor bunuri de la o persoană şi alocarea lor către alta. O acţiune de tip Robin Hood. Unii distributişti au recunoscut că numele doctrinei nu este prea fericit ales şi au propus denumiri alternative: familism (întrucât familia este propusă a fi unitatea economică de bază) sau economia proprietăţii (întrucât proprietatea asupra mijloacelor productive va fi larg distribuită). Rămân însă nedumeriri privind modul cum distributismul va asigura trecerea la o "economie a proprietăţii" în absenţa unei implicări (masive) a guvernului în redistribuire şi pe baza căror criterii se va face aceasta (şi cât de juste vor fi ele).

Întrebare: Poate explica domnul Georgescu cum se va face tranziţia la mica proprietate larg distribuită în România fără a se recurge la o intervenţie excesivă a statului în piaţă (de ex. naţionalizare, taxare excesivă selectivă)?

Întrebare: În cazul intervenţiei guvernamentale, care vor fi criteriile pe baza cărora se vor distribui mijloacele productive către noii proprietari, de către cine şi cum vor fi evitate abuzurile şi cazurile de corupţie?

• "Sclavia salarială" şi protecţia socială

Potrivit doctrinei distributiste, oamenii (în marea lor majoritate) vor putea trăi confortabil din utilizarea proprietăţii lor productive la nivel local şi nu vor cere asistenţă de la guvern pentru a supravieţui. Pe acest fundal, teoreticienii distributişti se opun economiei bazate pe salarii, întrucât aceasta înseamnă neo-sclavagism în viziunea lor. Pentru ei, forţa de muncă salariată este compusă din sclavi ai salariului ("wage slaves"), iar statele unde există legi care obligă oamenii să lucreze pentru oameni sunt "state servile" (în limba latină termenul servus desemna persoana aflată în stare de sclavie). În egală măsură, distributiştii militează pentru suprimarea măsurilor de protecţie socială ale statului (asigurările sociale pentru sustinerea plăţii pensiilor, salariul minim garantat, asigurărlle de sănătate), întrucât ar duce la întărirea dependenţei oamenilor faţă de stat.

În programul Hrană-Apă-Energie, la secţiunea Obiectivul Major al Programului se precizează că "statul actual (servil şi nereprezentativ pentru popor) va fi înlocuit cu statul suveran...". Cuvântul "servil" din propoziţia anterioară trimite foarte clar la ideea opoziţiei faţă de utilizarea forţei de muncă salariate. La secţiunea Obiective specifice, punctul 3, există şi o scurtă menţiune: "Nu vom avea de a face cu un stat-dădacă...". Toate aceste afirmaţii impun vigilenţă sporită faţă de programul candidatului la preşedinţie.

Întrebare: Dată fiind caracterizarea statului român actual ca stat servil, ce implică echivalarea salariaţilor cu sclavii, poate explica domnul Georgescu, pe larg, care va fi poziţia statului experimental distributist, pe care şi-l doreşte, faţă de asigurarea salariilor şi pensiilor oamenilor?

Întrebare: Date fiind prevederile programului său şi principiile binecunoscute ale distributismului, care este poziţia actuală a domnului Georgescu faţă de ideea salariului minim obligatoriu?

• Breslele (ghildele)

La Obiective specifice ale Programului, la Secţiunea 5. Modernizarea sistemelor de sănătate, învăţământ, cercetare şi inovare, se precizează că "Se va investi în formarea profesională, în şcoli de arte şi meserii, în dezvoltarea breslelor (n.n. - enfaza ne aparţine) şi a meşteşugurilor ...".

Breasla reprezintă o asociaţie de persoane cu activitate comună (de ex. ţesători, fierari, frânghieri, cojocari, aurari, curelari etc.), formată pentru a oferi membrilor săi protecţie, întrajutorare şi apărarea intereselor profesionale. Breslele, tipice pentru Evul Mediu, stabilesc echilibrul între oferta şi cererea de produse prin controlul cantităţilor şi preţurilor. În plus, numai membrii unei anumite bresle aveau dreptul de a produce un produs specific de ex. cojoace, frânghii, bijuterii de aur. În esenţă, breslele medievale au fost un sistem în care unii producători au utilizat forţa statului pentru a restricţiona competiţia, prin bariere de intrare în economie şi stabilirea arbitrară a preţurilor. Introducerea principiului libertăţii industriei şi comerţului în legislaţiile naţionale odată cu dezvoltarea capitalismului a dus la desfiinţarea breslelor şi a permis accelerarea creşterii economice şi inovarea tehnologică.

Primii gânditori ai distributismului, influenţaţi de un curent socialist britanic ("guild socialism" - "socialism de breaslă") şi-au imaginat noul lor model economic şi social ca o întoarcere la bresle. Propunerile au evoluat de la o utopică restaurare a unei instituţii medievale la crearea de mari agenţii, teoretic controlate democratic, care să coordoneze diferite industrii. Propunerile de reîntoarcere la bresle sunt considerate de economişti ca fiind punctul cel mai slab al doctrinei distributiste. Criticile aduse unor astfel de acţiuni sunt de ordin economic şi politic. Din punct de vedere economic există serioase îndoieli asupra posibilităţii implementării lor în practică. Chiar dacă propunerile s-ar dovedi realizabile, se consideră că ar duce la stagnare economică, ce va genera tensiuni politice şi sociale. Din perspectivă politică, există îngrijorări că breslele ar putea suprima democraţia şi organizarea multipartid. Nu întâmplător, după cum arată Wikipedia în pagina dedicată distributismului, grupările politice ultranaţionaliste, moştenitoare ale miscărilor fasciste, văd această doctrină ca pe o formă de corporatism, datorită similitudinilor dintre corporaţiile fasciste şi bresle.

Întrebare: În condiţiile unei referiri extrem de sumare la bresle în programul său, poate oferi domnul Georgescu clarificări cum vor funcţiona aceste instituţii în practică pentru a înlătura orice dubii privind potenţialul lor efect negativ asupra economiei şi democraţiei româneşti?

Întrebare: Poate explica domnul Georgescu cum se împacă reînvierea breslelor, cunoscute că impun bariere de intrare în economie şi stabilesc arbitrar preţurile, cu prevederile art. 135 (1) din Constituţia României conform cărora "Economia României este economie de piaţă bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă"?

Întrebare: Cum va asigura statul suveranist-distributist respectarea prevederilor articolului 135 (2) a) din Constituţia României unde este stipulat că statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale?

• Băncile cooperatiste

Doctrina distributistă încurajează proprietatea productivă mică şi mijlocie, precum şi formele asociative de tipul cooperativelor. De aceea, nu este de mirare că în programul de ţară al domnului Georgescu există referiri repetate la băncile cooperatiste, văzute ca instituţii importante pentru realizarea practică a politicii distributiste pe care o susţine. În subsecţiunea a treia din Obiective Specifice se precizează că succesul economic al României suveranist-distributiviste se va baza prioritar pe "... încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de ex. băncile populare, cooperativele)". De asemenea, la subsecţiunea a şaptea "Stimularea şi dezvoltarea capitalului naţional" se arată următoarele: "Se va crea o reţea de bănci populare şi cooperatiste (sic!), uniuni de credit, care va finanţa implementarea modelului suveranist-distributist, prioritară fiind susţinerea agriculturii ecologice, bazate pe conservarea pământului".

Întrebare: Cât de bine înţelege domnul Georgescu conceptul de bancă populară, dacă în programul său utilizează sintagma "bănci populare şi cooperatiste"? Pentru publicul larg, să precizăm că o bancă populară este, prin natura sa juridică, o bancă cooperatistă!

Întrebare: Realizează domnul Georgescu că nu poate fi vorba de noi forme de proprietate productivă, în situaţia în care bănci cooperatiste, aflate în proprietatea persoanelor fizice române, acţionează de ani buni în România?

Întrebare: Se intenţionează crearea unei noi reţele de bănci cooperatiste, pe lângă cea existentă deja, care să fie sprijinită de stat? Dacă da, unde este autonomia cooperatistă, dacă noile instituţii vor acţiona la ordinul statului distributist?

• Cooperative de producţie şi distribuţie

Doctrina distributistă promovează principiul subsidiarităţii, conform căruia activitatea productivă trebuie să se realizeze la cel mai mic nivel posibil, în loc de producţie de masă. Unitatea ideală este familia nucleară. Pentru bunuri şi servicii care implică activităţi mai complexe, teoreticienii distributismului recomandă asocierea în societăţi cooperatiste, caracterizate prin proprietatea comună a membrilor lor asupra mijloacelor de producţie. Sunt sprijinite şi întreprinderile cu lucrători-proprietari.

În programul său, Georgescu subliniează că realizarea practică a distributismului în România se va face prin "...politici publice şi măsuri legislative coerent articulate şi destinate creării şi dezvoltării de bănci populare, cooperative de producţie şi distribuţie, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producţie în parteneriat". Aspirantul la preşedinţie revine asupra subiectului cooperativelor în secţiunea de Obiective specifice (punctul 9), unde se precizează că "Producţia agricolă a gospodăriilor ţărăneşti va fi organizată în forme cooperatiste moderne cu respectarea legislaţiei UE (nicio legatură cu fostele CAP-uri comuniste) mai ales în domeniul distribuţiei". Programul mai menţionează, la final, că asocierea proprietarilor agricoli în cooperative va fi liberă.

Întrebare: Nu este ridicol ca un suveranist declarant, pentru a căpăta credibilitate, să facă trimitere la legislaţia UE privind cooperativele?

• Sistemul bancar

Distributiştii privesc cu neîncredere băncile comerciale private (bănci mari şi relativ mari), mulţi pronunţându-se pentru înlăturarea sistemului bancar de acest tip, orientat spre maximizarea profitului. Alţii consideră necesar ca statul să deţină o cotă de participare în capitalul acestor entităţi. În general, preferinţele promotorilor sistemului distribuţionist se îndreaptă spre micile cooperative de credit, văzute ca o alternativă la prima categorie de bănci. Toate acestea fac ca doctrina distributistă să fie criticată că nu recunoaşte rolul sistemului bancar (şi financiar) în dezvoltarea economică.

În programul lui Călin Georgescu nu există nicio referire directă la băncile organizate ca societăţi comerciale private. În schimb, în numeroase interviuri apărute în media socială, aspirantul la preşedinţie face referiri la structura sistemului bancar actual, fără a reuşi să prezinte corect raportul dintre capitalul autohton şi cel străin sau a indica exact numărul băncilor aflate în proprietate majoritar românească. Este evident că intervievatul nu s-a aplicat suficient asupra acestei problematici. Mai mult, oarecum voalat se sugerează că statul ar trebui să deţină participaţii de capital majoritare în băncile cu capital străin.

Întrebare: Consideră domnul Georgescu că cooperativele de credit pot asigura necesităţile de finanţare ale unor întreprinderi de talie mare?

Întrebare: Dată fiind corelaţia directă (până la un anumit punct) între finanţare şi dezvoltarea economică a unei ţări, de ce consideră domnul Georgescu ca fiind lipsit de interes subiectul "sistem bancar şi financiar", cu consecinţa că acesta nu apare în programul său?

Întrebare: Este conştient domnul Georgescu că ideea participaţiilor obligatorii de capital ale statului român în băncile străine încalcă prevederi fundamentale ale Tratatelor Europene?

• Mica proprietate versus marea proprietate

Distributismul se bazează pe principiul subsidiarităţii în conformitate cu care nicio unitate, economică, socială, politică, nu trebuie să îndeplinească o activitate dacă aceasta poate fi făcută de o altă unitate de nivel inferior mai mică. Prin urmare, potrivit distributismului, proprietatea asupra mijloacelor de producţie trebuie să fie cât mai larg răspandită, acestea trebuind a fi controlate de întreprinderi familiare mai curând decat de marile întreprinderi moderne. La acest prim nivel pot fi şi indivizi, dar familia este unitatea economică favorizată de doctrină. Activităţile mai complexe vor fi făcute în cadrul cooperativelor, întreprinderilor aflate în proprietatea lucrătorilor şi prin colaborare între unităţile productive. Lumea modernă de astăzi necesită însă automobile, avione, semiconductori, centrale nucleare, construcţii de drumuri, poduri etc. Este greu de crezut că astfel de activităţi pot fi realizate prin asocierea între o mulţime de mici cooperative şi întreprinderi familiare. Întotdeauna a fost dificil ca un număr mare de proprietari să reuşească să colaboreze pentru realizarea unui proiect comun. De remarcat că şi în prezent, în România, oamenii se pot asocia în cooperative. În practică, asta nu se prea întâmplă. De asemenea, se pune întrebarea de ce mica proprietate, mai ales în agricultură, ar fi mai eficientă decât cea mare? De ce producţia micilor proprietari ar fi mai ieftină decât cea a producătorilor de talie mai mare? De obicei, se întâmplă invers. Pot exista şi situaţii ca oamenii să nu-şi dorească, din diverse motive, să devină mici proprietari, la ţară sau la oraş. Ei nu vor să-şi asume riscurile gestionării afacerii, să aştepte timp îndelungat până când eforturile lor vor fi răsplătite sau să-şi asume absenţa garantării unor venituri stabile. Pentru ei e preferabil să fie doar angajaţi şi să beneficieze de salariu pentru timpul lucrat.

Întrebare: Cum răspunde domnul Georgescu la aspectele de mai sus?

• Concluzii

Călin Georgescu propune României să joace rolul unui animal de laborator prin angrenarea sa într-o aventură riscantă, şi anume implementarea unui model economic, social şi politic care nu a fost niciodată şi nicăieri testat în practică la nivel statal. Model cu un ecou limitat în istoria gândirii economice universale şi care, odată aplicat, sunt îngrijorări mai mult decât rezonabile că va duce la sărăcirea populaţiei şi la serioase probleme politice şi sociale. În aceste condiţii, se pune întrebarea dacă partidele politice care se aliniază acum în spatele domnului Georgescu sprijină programul său distributist şi sunt gata să-l urmeze pe candidat în saltul în necunoscut?

Citeşte George Simion şi Călin Georgescu au acelaşi program electoral. Programul e defect