George Simion şi Călin Georgescu au acelaşi program electoral. Programul e defect

Acelaşi program electoral este adoptat de doi candidaţi la preşedinţie, doi adversari care altădată erau împreună - George Simion şi Călin Georgescu susţin amândoi Programul politic "Hrană-Apă-Energie" (vezi Rezumatul Programului), care propune o strategie de dezvoltare naţională bazată pe valorificarea resurselor naturale ale României, propunându-şi să asigure autosuficienţa economică, protecţia mediului şi independenţa naţională.

Citeşte Programul politic "Hrana-Apa-Energie"- Rezumat

Situaţia cu doi rivali pe unul şi acelaşi program electoral este inedită, dar nu ne face niciun rău şi nu este interzisă.

Ba chiar, dacă toţi candidaţii ar adopta unul şi acelaşi program, competiţia politică s-ar simplifica teoretic, reducând-o la o comparaţie între calităţile omeneşti ale politicienilor care solicită voturi.

Teoretic.

Pentru că, de fapt, practic, asta se şi întâmplă.

Competiţia politică s-a simplificat demult, căci nimeni nu ia în seamă programele politice.

Toţi cetăţenii normali la cap au înţeles că programele politice sunt doar promisiuni electorale mincinoase, un fel de obligaţii formale care trebuie bifate, aşa, de ochii străinătăţii.

Simion şi Georgescu, însă, îşi dispută îndreptăţirea asupra Programului intitulat "Hrană-Apă-Energie", astfel că, deşi Călin Georgescu îl numeşte "programul meu", totuşi George Simion a afirmat că a fost întocmit de Ovidiu Hurduzeu, membru al partidului AUR.

Pe de altă parte, însuşi acest Ovidiu Hurduzeu îi atribuie Programul lui Georgescu: "Proiectul de Ţară «Hrană-Apă-Energie» al dr. Călin Georgescu [...]"

În cele ce urmează voi arăta că ar fi fost mai bine pentru AUR să-şi gândească un Program electoral diferit, deoarece Programul "Hrană-Apă-Energie" nu doar că a fost derivat de Georgescu dintr-un concept globalist, nu doar că este convergent în efecte cu un program sovietic din anii şaizeci, ci este un program şchiop, a cărui aplicare nu şi-ar putea atinge ţinta declarată, aceea de autonomie economică a României.

• "Hrană-Apă-Energie" se trage din conceptul globalist "Food-Water-Energy Nexus"

Titlul "Hrană-Apă-Energie" este preluat de Călin Georgescu de la conceptul globalist "Food-Water-Energy Nexus" (vezi Prezentarea Conceptului), care a început să fie dezvoltat în jurul anului 2011, în special de organizaţii internaţionale precum Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) şi Consiliul Mondial al Energiei (World Energy Council).

Citeşte Conceptul "Food-Water-Energy Nexus" - Rezumat

Conceptul "Food-Water-Energy Nexus" este un răspuns teoretic la creşterea populaţiei globale, schimbările climatice, urbanizarea accelerată şi presiunile asupra resurselor naturale, care, după cum susţin promotorii lui, au impus nevoia gestionării resurselor hranei, apei şi energiei într-un mod interdependent.

Conceptul "Food-Water-Energy Nexus" a fost popularizat la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă Rio+20, în 2012.

Forumul Economic Mondial a avut un rol esenţial în promovare, integrând conceptul în rapoartele privind sustenabilitatea globală.

Programul "Hrană-Apă-Energie" al lui Călin Georgescu şi conceptul "Food-Water-Energy Nexus" împărtăşesc similitudini, dar conduc la rezultate opuse din cauza diferenţelor de aplicare.

Ambele recunosc interdependenţele critice dintre hrană, apă şi energie şi subliniază necesitatea gestionării integrate a acestor resurse pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung.

Totuşi, Nexusul urmăreşte soluţii globale şi colaborative, bazate pe inovaţie tehnologică şi interconectare internaţională, pentru a răspunde provocărilor planetare, precum schimbările climatice şi deficitul de resurse.

În schimb, programul lui Georgescu pune accent pe autosuficienţa naţională, promovând valorile tradiţionale şi o formă de protecţionism moderat care ar putea conduce la izolare economică, ceea ce limitează deschiderea către cooperarea globală şi inovaţie.

În timp ce Nexusul îşi propune să sprijine competitivitatea globală prin integrarea sustenabilă, programul lui Georgescu riscă să reducă adaptabilitatea şi competitivitatea României, concentrându-se exclusiv pe resursele proprii. Astfel, deşi inspirat de structura Nexusului, programul lui Georgescu schimbă direcţia către o strategie relativ izolaţionistă, cu posibile efecte negative pe termen lung, contrare obţinerii independenţei economice, obligându-ne la o specializare agrară.

• Reducerea la agricultură, planificată de Uniunea Sovietică pentru România, prezentă în Programul "Hrană-Apă-Energie"

Agricultura era destinaţia economică rezervată României, trasată de "Planul Valev" (vezi Rezumatul) în anii şaizeci ai secolului trecut, prin care Uniunea Sovietică dorea să creeze dependenţe reciproce între ţările din lagărul socialist, administrate central de la Moscova.

Citeşte Planul Valev - Rezumat

Aceeaşi unilateralitate a economiei româneşti promovează şi Programul "Hrană-Apă-Energie", pentru că, deşi urmăreşte auto-suficienţa în agricultură, el are limitări semnificative în ceea ce priveşte independenţa industrială.

Fără o componentă de dezvoltare industrială, programul ar putea aduce România într-o situaţie de înrobitoare dependenţă faţă de importurile de produse şi tehnologii industriale, similar cu ceea ce propunea Planul Valev.

Practic, adoptarea Programului "Hrană-Apă-Energie" al lui Călin Georgescu şi al partidului AUR, drept strategie naţională, ne abstrage din tendinţele economice ale Uniunii Europene, nu doar prin ieşirea din reţele internaţionale de aprovizionare, ci şi prin direcţia contrară prefigurată de Raportul de anul acesta "Viitorul Competitivităţii Europene" (vezi BURSA/18 noiembrie/"Raportul Letta şi raportul Draghi versus România" - Theodor Stolojan), coordonat de Mario Draghi şi dat publicităţii în septembrie.

Citeşte Raportul Letta şi raportul Draghi versus România

• Ieşirea din UE a economiei româneşti

Raportul Draghi precizează că economia europeană a rămas blocată în industrii tradiţionale, cu posibilităţi limitate de a inova şi de a dezvolta noi străpungeri tehnologice, cele cu potenţial ridicat să sporească productivitatea.

Raportul recomandă investiţii pentru digitalizare, decarbonizare şi economie circulară, adică exact domeniile ignorate de Programul "Hrană-Apă-Energie" (vezi în ce constă "Digitalizarea, decarbonizarea şi economia circulară").

Citeşte Digitalizarea, decarbonizarea şi economia circulară - Rezumat

Mario Draghi recomandă acest efort pentru ca Europa să nu rămână "de căruţă" faţă de SUA şi China, ceea ce poate să fie un motiv stupid, superficial, dacă efortul îi împovărează pe cetăţenii europeni şi le aduce necazuri.

Dar necazurile vin şi din dependenţa Europei de economiile care au luat avans, cele ale SUA şi Chinei.

Tot aşa, regresul României la agricultură, fără să dea atenţie suficientă industriei şi tendinţelor sale actuale, poate să aducă necazuri cetăţenilor noştri, deoarece produce efectul invers celui urmărit: în loc să ne câştigăm independenţa, paradoxal, aşa-zisa "autosuficienţă" ne face dependenţi de producătorii industriali, invenţiile şi tehnologiile străinătăţii, în chiar perioada când acestea explodează.

În loc să ne integrăm, ne-am exclude.

Pe de altă parte, Programul "Hrană-Apă-Energie" ridică unele probleme cu privire la aplicarea sa practică şi prezintă unele insuficienţe teoretice, nefiind la curent cu cercetările din guvernanţa policentrică.

Dincolo de Program, Georgescu promovează naivităţi de genul "antreprenorii români trebuie să deţină 51% în orice fel de parteneriat", ceea ce reprezintă o imixtiune aberantă în business-ul privat şi dovedeşte că, hai!, teoria, ca teoria, dar practica îl cam omoară.

Pentru că Georgescu nu a auzit că este posibil ca, de exemplu, să controlezi o societate comercială deţinând doar 5% din acţiunile ei.

Mă rog, acesta este un detaliu nu doar practic, ci şi teoretic...

• Observaţii critice

Deşi vrea să valorifice suveranitatea alimentară şi resursele naturale, Programul are limitări semnificative.

Este centrat pe agricultură şi resurse primare, ignorând dezvoltarea industriilor avansate şi a tehnologiilor moderne, precum IT, inteligenţa artificială şi lipsindu-i detalii de ultimă generaţie privind energiile verzi şi stocarea energiei.

De asemenea, focalizarea pe autosuficienţă poate afecta competitivitatea economică, prin neglijarea integrării în lanţurile globale de valoare (vezi Lanţurile globale de valoare - Rezumat).

Citeşte Lanţurile globale de valoare - Rezumat

Lanţurile globale de valoare (GVC - Global Value Chains) sunt reţele economice descentralizate şi interconectate, unde ţările contribuie la etape diferite ale producţiei globale în funcţie de avantajele lor comparative (resurse, tehnologie, forţă de muncă calificată etc.).

Spre deosebire de Planul Valev, lanţurile globale de valoare sunt rezultatul colaborării voluntare între ţări şi companii, ghidate de piaţă şi cererea globală, fără o coordonare centralizată.

Diferenţa de nuanţă este radicală, căci una este subordonarea prin dependenţă şi alta este integrarea într-un proces de colaborare liber negociată.

GVC favorizează economiile care pot contribui cu produse sau servicii din sectoarele avansate, cum ar fi tehnologia informaţiei, componente industriale sofisticate sau bunuri manufacturate.

O economie concentrată pe sectorul primar, cum ar fi cea promovată de "Hrană-Apă-Energie", ar avea dificultăţi în a se integra eficient în aceste lanţuri. Fără participarea în GVC, o economie riscă să devină izolată, ceea ce poate limita diversificarea şi creşterea economică pe termen lung.

Astfel, Programul celor doi candidaţi la preşedinţie oferă o viziune incompletă pentru o economie modernă şi diversificată.

Totuşi, deşi există puncte de tensiune, o economie bazată pe "Hrană-Apă-Energie" ar putea să se integreze parţial în lanţurile globale de valoare prin:

- Specializarea pe sectoare strategice: România ar putea contribui cu produse agricole ecologice sau energie regenerabilă, care sunt căutate la nivel global.

- Investiţii în tehnologie şi industrii avansate: Includerea unei strategii pentru dezvoltarea tehnologică ar putea permite participarea în etape mai complexe ale lanţurilor globale.

- Colaborare selectivă: România ar putea alege să participe doar în sectoarele care nu contravin priorităţilor de autosuficienţă.

Pe de altă parte, cercetările laureatei Premiului Nobel pentru economie (2009), Elinor Ostrom, asupra guvernanţei policentrice (vezi Rezumatul) ar fi fost extrem de relevante pentru îmbunătăţirea Programului "Hrană-Apă-Energie" propus de Călin Georgescu, conducând la:

Citeşte Cercetările lui Elinor Ostrom asupra conceptului de guvernanţă policentrică - Rezumat

- Creşterea sustenabilităţii: Comunităţile locale ar avea un interes direct în conservarea resurselor, reducând riscul exploatării nesustenabile.

- Eficienţă în utilizarea resurselor: Gestionarea descentralizată permite soluţii adaptate specificului local, ceea ce ar duce la utilizarea mai eficientă a resurselor.

- Implicare civică sporită: Prin participare activă, comunităţile ar fi mai responsabile şi ar avea un rol direct în succesul programului.

- Reducerea conflictelor: Mecanismele locale de soluţionare a conflictelor ar putea preveni tensiunile legate de utilizarea resurselor.

Cercetările lui Elinor Ostrom au schimbat fundamental înţelegerea modului în care sunt guvernate resursele comune şi au demonstrat că soluţiile locale, bazate pe guvernanţa policentrică, pot fi mai eficiente decât modelele centralizate sau complet dereglementate.

Practic, ele au condus la modele de guvernanţă mai adaptabile, sustenabile şi participative, influenţând politici publice la nivel global.

Integrarea principiilor lui Ostrom în Programul politic al celor doi candidaţi la preşedinţia României ar fi adus claritate în privinţa guvernanţei resurselor şi ar fi oferit soluţii eficiente pentru implicarea comunităţilor locale în gestionarea sustenabilă a resurselor, fără a crea dependenţă exclusivă de autorităţile centrale.

Absenţa referirilor din Programul "Hrană-Apă-Energie" la conceptul de guvernanţă policentrică, la 15 ani de la decernarea Premiului Nobel (ca recunoaştere a valorii teoretice şi practice a cercetărilor pe acest subiect), relevă carenţe în interesul şi cultura economică a autorului, care s-a limitat la "Food-Water-Energy Nexus".

Desigur, orice Program este perfectibil, doar că acesta nu s-a mai perfecţionat de opt ani.

• Un Program păşunist

Programul "Hrană, Apă, Energie" exprimă o atitudine critică faţă de globalizare, industrializare şi tehnologizare excesivă, văzând în acestea o ameninţare la adresa valorilor tradiţionale, similar respingerii modernităţii întâlnite în păşunism.

Programul pune un accent deosebit pe agricultură şi ruralitate, văzute ca fundament al economiei, similar ideologiei păşuniste, care glorifica legătura profundă cu pământul şi viaţa satului tradiţional.

Autorul amestecă principii biblice nedigerate cu viaţa ţăranilor şi cu agricultura, lăsând impresia că, în afara satului, nu poate fi exersat un creştinism autentic.

Remarc însă două lucruri bune:

1. Faptul că acest program politic a fost produs; el există (spre deosebire de manifestările publice şi declaraţiile autorului său, programul prezintă o anumită coerenţă şi poate fi luat ca bază de discuţie).

2. Faptul că adoptarea lui ca program de guvernare este extrem de improbabilă, pentru că nici Simion, nici Georgescu nu par să fie favoriţi în întrecerea electorală, astfel că nu trebuie să ne temem că va încerca cineva să-l aplice.