Program educaţional pentru copiii defavorizaţi

Reporter: De ce este nevoie în acest moment de o campanie precum "Nevoi ordinare pentru copii EXTRAORDINARI" în educaţia din România?

Raluca Jianu: Poate cel mai simplu mod prin care pot sa exprim asta este un context pe care l-am experimentat cu toţii recent, şi anume contextul turului doi al alegerilor, prin care am văzut cum oameni nevăzuţi de atât de mult timp de sistem şi de stat au simţit nevoia să-şi satisfacă dorinţe şi neajunsuri profesionale în alte feluri şi au fost extrem de vulnerabili la informaţii şi stimuli, poate nu de multe ori, din sursele cele mai sigure venite din afară. Asta se întâmplă în spatele activităţilor pe care le vedem la ştiri de mulţi ani de zile în educaţie.

Prin cercetarea pe care am făcut-o noi şi prin creşterea ratelor de abandon şcolar, de analfabetism funcţional şi aşa mai departe, ce vedem este aşa: că în România, în continuare, sunt apreciaţi acei copii care au rezultate academice foarte bune. Ei sunt apreciaţi atât de colegi, poate uneori invidiaţi, dar şi de profesori şi de părinţi. În timp ce există foarte mulţi copii care vin din zone vulnerabile, din contexte vulnerabile, cum ar fi abuzuri, sărăcie, abandon sau poate pur şi simplu lipsa părinţilor care s-au dus peste hotare să facă, să producă şi să aibă surse de venit mai bune în ideea de a-şi susţine aceste familii, însă nu pot fi acolo alături de copiii lor.

Şi atunci, în acest context, aceşti copii nu au capacitatea de a se focusa sau a se concentra la fel de bine precum copiii care au un mediu stabil acasă, în şcoli, şi prin urmare ei nu sunt la fel de recunoscuţi ca ceilalţi, nu pot face performanţă. Ce am observat noi, pe baza studiilor, este că aceşti copii însă dezvoltă nişte talente remarcabile ca răspuns la stimulii la care sunt expuşi şi la mediile stresante, talente care nu sunt niciodată văzute la şcoală. Dacă este să fac paralela cu o companie, o companie niciodată nu ar încerca să îndrepte punctele slabe sau punctele mai puţin tari ale unui angajat, ci ar construi pe punctele sale tari.

Şi asta este necesar să facem şi în sistemul de educaţie românesc, care, prin aceste lipsuri, lasă să scape foarte mulţi copii din sistem, copii care poate nu ajung să termine opt clase sau poate nu termină liceul şi nu reuşesc niciodată să atingă potenţialul lor maxim, cu atât mai mult să dea valoare societăţii. Iar acest lucru este, atât în contextul recent văzut, cu atât mai necesar în zilele noastre, în lipsa multor investiţi în această direcţie în ultimii 30 de ani în educaţie din România.

Reporter: Care au fost experienţele echipei Narada care v-au condus spre realizarea necesităţii unei astfel de campanii?

Raluca Jianu: Cred că cel mai semnificativ este proiectul pilot pe care l-am construit şi l-am numit noi Alertă Elev, pe care l-am implementat cu Melania Medeleanu şi în care am sprijinit 29 de copii, unul la unul, preţ de şase luni de zile. Atunci am identificat copii cu potenţial în comunităţi şi am văzut câtă nevoie au de consiliere, pentru că factorul de ghidaj lipseşte cu desăvârşire, atât din familiile lor, cât şi din sistemul şcolar, dar şi câtă nevoie au de, poate, instrumente specifice care să îi ajute să înţeleagă la ce sunt buni, care sunt înclinaţiile lor şi cum pot folosi mediu şcolar şi academic să îşi construiască educaţia.

Şi, sprijinindu-i şase luni de zile pe aceşti copii şi văzând rezultatele lor, am înţeles cât de valoros şi ce se poate întâmpla, chiar şi în şase luni, pentru asemenea copii. Dincolo de acest lucru, am făcut şi această cercetare de care vă menţionam mai devreme, unde noi ne-am pus întrebarea - ce trebuie să facem noi în România ca să generăm mai multă performanţă?

Pentru că auzim de vârfuri şi nici ele nu sunt cel mai bine, nu sunt apreciate, poate, aşa cum ne-am dorit cu toţii, însă ne gândeam ce ar însemna să lărgim pâlnia ca mai mulţi copii să ajungă să strălucească şi să opereze la potenţialul lor maxim. Şi făcând această cercetare, am stat de vorbă cu profesori, cu părinţi, chiar şi cu copii care ne-au spus, în primul rând, că se lucrează individual, nu există zone în care un copil care are talente deosebite sau rezultate foarte bune să poată împărtăşi practicile lui cu alţi copii.

Deci se creează în continuare această competiţie în şcoală. Ştim că profesorii nu sunt echipaţi să înţeleagă şi să lucreze cu, aş spune, aspectele care îi fac pe unii copii mai vulnerabili. Şi atunci, punând toate aceste aspecte cap la cap, cu nevoile pe care le-am văzut de atât timp în HartaEdu, cu epuizarea profesorilor care se confruntă cu acest sistem clasic şi birocratic, am văzut că este absolut necesar să construim un program integrat prin care să echipăm atât profesorii, cât şi copiii să-şi înţeleagă propriile talente şi să le pună la lucru.

Reporter: În ce constă campania "Nevoi ordinare pentru copii EXTRAORDINARI" şi cum va ajuta cele două categorii de copii care vor incluse?

Raluca Jianu: După ce am făcut această cercetare, ne-am propus să facem o primă intervenţie pentru a găsi cele mai bune practici. Şi, prin urmare, am selectat zece şcoli la nivel de ţară, din Cluj, Argeş, Botoşani, Iaşi, Prahova, Bacău şi chiar Bucureşti.

Zece şcoli în care ne-am dat seama că, în primul rând, este necesar un spaţiu fizic dedicat. Dacă vreţi, aşa cum există laboratoare de fizică sau cum ar trebui să existe laboratoare de fizică, de informatică sau de istorie, trebuie să existe un laborator de talente.

Şi atunci, în aceste şcoli, vom construi aceste laboratoare de talente. Pe lângă asta, lucrăm cu cel puţin doi profesori-mentori din fiecare şcoală, profesori care învaţă de la formatori avansaţi cum să recunoască copiii vulnerabili, cum să le identifice talentele, cum să lucreze cu ei, atât la clasă, cât şi în activităţi extracuriculare, pentru a-i încuraja şi pentru a aduce aceste talente în faţă şi apoi pentru a le pune la lucru. Iar, dincolo de asta, ce vom mai face este să lucrăm cu un număr select de 20 de copii, unul la unul, preţ de şase luni de zile, în care să le asigurăm atât un necesar material de care au nevoie pentru talentul lor, fie că e vorba de sport, de ştiinţe, de arte şi aşa mai departe, plus ghidaj săptămânal din partea profesorilor şi a coach-urilor cu care vor lucra profesorii, pentru a îi pune pe aceşti copii într-o poziţie în care îi transformăm, îi aducem dintr-un context unde nu sunt văzuţi, într-un context unde sunt văzuţi, încurajaţi, unde înţeleg mai multe despre ei şi despre potenţialul lor şi recapătă încredere în şcoală şi chiar îşi setează nişte obiective pentru educaţia lor şi pentru viitorul lor.

Ce se întâmplă în mod practic este că, în aceste laboratoare, dincolo de aceşti copii cu care se va lucra în mod dedicat, vor avea loc activităţi în care punem copiii cu talente ascunse alături de cei care au rezultate şcolare remarcabile, tocmai pentru a face această "cross-pollenization", un fel de polenizare, şi a-i expune pe toţi, a crea un spaţiu în care pot împărtăşi şi pot face activităţi în care să înveţe şi să colaboreze unii cu ceilalţi. Cum va ajuta acest lucru dacă avem copii care sunt cu rezultate remarcabile deja la şcoală? Ei vor învăţa că există şi altfel de talente, nu numai notele şcolare, care merită apreciate şi, mai mult, vor învăţa să împărtăşească cunoaşterea lor şi să dea mai departe. Iar cei cu talente ascunse pe de-o parte îşi vor pune talentele la lucru, vor putea învăţa de la aceşti copii care sunt deja disciplinaţi şi care au propriile lor metode prin care îşi urmăresc obiectivele şcolare pentru a putea să creăm cu adevărat performanţă.

Reporter: Cum se vor desfăşura activităţile din cadrul laboratoarelor? Care este structura lor?

Raluca Jianu: Aici este partea interesantă, pentru că structura acestor laboratoare va fi făcută de profesorii mentori după ce şi-au finalizat formarea şi va fi un exerciţiu de co-creare între ei, copiii, comunitate şi colegii noştri şi chiar formatorii. În plus, aceste activităţi vor fi ajustate pe parcurs şi ce ştim cu siguranţă este că va fi implicată atât comunitatea locală, cât şi comunitatea noastră extinsă. De exemplu, vom avea parteneri care vor merge să facă sesiuni cu aceşti copii pentru a le transmite cunoaştere din zone diferite ale business-urilor, dar vor şi învăţa de la aceşti copii.

Reporter: Pentru ce zone de susţinere a campaniei aveţi nevoie de finanţare? Care sunt costurile de implementare?

Raluca Jianu: O astfel de intervenţie este estimată la peste 300.000 de euro. Numai dacă ne uităm la costurile de la câteva mii până la zeci de mii doar în partea de construcţie a laboratoarelor şi a materialelor, şi mai vorbim de costurile de formare a profesorilor, de materialele pentru activităţi, plus costurile pentru cei 20 de copii pe care îi vom susţine direct, şi dincolo de asta chiar îi vom aduce şi în Bucureşti pentru a avea o experienţă completă şi a se implica în multe alte activităţi. Ideal, ce ne-ar bucura enorm este dacă am reuşi prin această campanie să angrenăm în număr de 90 de donaţii recurente prin SMS la 8864 cu textul EDUCATIE (în valoare de 4 euro lunar) pentru fiecare copil cu talente ascunse, în parte. Cu aceşti bani putem susţine toate nevoile şi activităţile unui singur copil, precum terapie psiho-emoţională, acces la tehnologie, instrumente necesare dezvoltării talentului, dar şi înscrierea la cursuri de specialitate sau transportul către şi dinspre primul oraş unde pot fi susţinute aceste cursuri.

Reporter: La ce rezultate te aştepţi şi se aşteaptă echipa Narada, după şase luni?

Raluca Jianu: Copiii care au făcut parte din acest exerciţiu vor putea, la finalul celor şase luni, să înţeleagă şi să poată articula care sunt talentele lor, să aibă un obiectiv foarte concret legat de educaţia lor şi un plan la care am semnat, să zicem, ca un contrat de motivaţie, că îl vor urma în ceea ce priveşte educaţia lor. Dincolo de acest lucru, profesorii mentori au toate instrumentele necesare să lucreze chiar la clase şi să identifice în permanenţă şi să încurajeze aceşti copii cu talente ascunse chiar în timpul orelor curriculare şi să aibă nişte bune practici pe care să le poate împartăşi şi cu alţi profesori.

După cele şase luni ne propunem să avem sau să fi creat un ecosistem de susţinere pentru aceşti profesori mentori, pentru copii, atât cu comunitatea locală, cât şi cu comunitatea de business, a partenerilor nostri şi ulterior aceşti profesori alături de directorul lor să scaleze modelul la nivel de şcoală, iar noi prin mecanismele HartaEdu să avem reţeta prin care putem replica aceste practici, învăţate de aici, la nivel national.

Reporter: Pe tine cine te-a făcut în şcoală sa te simţi extraordinară?

Raluca Jianu: Indirect, învăţătoarea mea atunci când m-a prins cu o scrisoare de dragoste adresată unui coleg şi a chemat-o pe mama la şcoală şi i-a spus despre preocupările mele în timpul orelor, dar totuşi m-a lăudat că scriam corect gramatical. Dincolo de asta cred că profesoara de matematică, când, după o serie de note de 5 şi 6, am urcat şi am început sa iau 10, după care m-a lăudat şi m-a făcut să mă simt bine.

Şi aş putea spune că a mai fost profesoara de fizică, care a văzut că aveam o oarecare curiozitate şi m-a implicat în activităţile de fizică spunându-mi mereu: "Jianca la tablă!".

Reporter: Care sunt cele mai obişnuite nevoi ale copiilor pe care i-ai întâlnit de-a lungul timpului, cu astfel de poveşti grele de viaţă?

Raluca Jianu: Un exemplu care îmi vine în minte e o fetiţă, Ştefania, pe care am cunoscut-o în comunităţi şi cu care m-am jucat cu un kit de experimente extrem de avansat, până şi pentru mine. Şi în kitul acela scria ceva de suc de lămâie şi suc de portocale şi aşa mai departe.

Şi acest copil nu avea de nici unele, deci nu cred că a văzut acasă o portocală sau o lămâie. Dar bucuria ei cea mai mare a fost când am stat şi m-am jucat cu ea, cu acea pipetă, şi i-am învăţat cum să folosească instrumentele respective şi a arătat mai departe frăţiorilor ei. Şi cea mai normală nevoie, cred, pe care mulţi dintre noi o subestimăm, este aceea de a avea un adult care se apleacă spre ei şi îi vede aşa cum sunt, fără judecată şi fără lentila doar a notelor, şi doar se apleacă spre ei să facă o activitate din care să înflorească aceşti copii.

Eu am primit un zâmbet la final în aceste activităţi. Dincolo de asta, copiii din acest program au în primul rând nevoie ca adulţii şi copiii din jurul lor să-i vadă şi să-i considere, sau cel puţin să nu îi desconsidere, prin prisma mediilor din care provin. Avem, de exemplu, cazul unui copil cu adevărat excepţional, care este batjocorit la şcoală din pricina unor defecte.

Şi asta, zic eu, este o nevoie obişnuită, dincolo de a avea acces la nişte materiale de bază, echipamente sportive, culegeri sau poate meditaţii avansate, acolo unde talentele sunt cu adevărat excepţionale, iar şcoala nu poate oferi timp şi imersare şi specializare în aceste zone.

Reporter: Dacă ai putea sa le oferi acestor copii un singur lucru, care ar fi acela?

Raluca Jianu: Capacitatea de a internaliza, de a conştientiza că sunt cu adevărat deosebiţi, că au nişte talente speciale şi că ei pot şi merită să fie văzuţi şi că au toate şansele să reuşească cu această încredere, că vor reuşi indiferent de provocările pe care le arată viaţa în aceste zile.

Reporter: Mulţumesc!