QE4 în America şi QE2 în Europa?

Banca Centrală Europeană are nevoie urgentă de specialişti în elaborarea mercurialelor pentru obligaţiunile guvernamentale din zona euro. Spre deosebire de listele de preţuri din fostele ţări socialiste, unde se stabilea nivelul maxim, planificatorii bunăstării europene prin tipărire au nevoie de preţuri minime pentru titlurile de stat.

Da, nevoia este acută inclusiv pentru obligaţiunile Germaniei, care au înregistrat cea mai mare scădere săptămânală din ultimii 25 de ani.

Randamentul obligaţiunilor de 10 ani a crescut până aproape de 0,75%, după atingerea unui minim istoric de 0,05% la mijlocul lunii trecute (vezi graficul 1).

În aceeaşi perioadă, randamentul obligaţiunilor cu maturitatea la 30 de ani a crescut cu aproape un punct procentual şi a depăşit 1,32%.

Evoluţia preţului pentru obligaţiunile germane cu maturitatea în 2046 ilustrează efectele deosebit de negative ale noii tendinţe de creştere a costurilor de finanţare asupra titlurilor cu venit fix şi durată mare (vezi graficul 2).

De la un maxim de 158,95% din valoare nominală, înregistrat în 20 aprilie 2015, preţul titlurilor cu ISIN-ul DE0001102341 a scăzut până la 127,75%, ceea ce reprezintă un declin de aproape 20%.

Conform estimărilor de la Bank of America Merrill Lynch, scăderea preţului pentru obligaţiunile Germaniei cu maturitatea la 30 de ani din ultimele două săptămâni este echivalentă cu pierderea randamentului din ultimii 25 de ani, după cum scrie Bloomberg.

Dacă mai luăm în considerare şi scăderea indicelui DAX, alături de aprecierea semnificativă a monedei euro faţă de dolar, se poate constata că toate "câştigurile" generate de lansarea programului de relaxare cantitativă al BCE s-au volatilizat, pe fondul unei creşteri generalizate a volatilităţii de pe pieţe, care ameninţă, în special, jucătorii ale căror poziţii au fost construite pe baza unui grad ridicat de leverage.

Tendinţa de creştere accelerată a costurilor guvernamentale de finanţare nu este un fenomen izolat doar la nivelul Europei.

Peste Ocean, randamentul obligaţiunilor americane pe termen lung a ajuns aproape de maximul ultimelor cinci luni, depăşind semnificativ valorile de la începutul anului (vezi graficul 3).

În cazul obligaţiunilor de 10 ani, randamentul a depăşit 2,2%, iar pentru obligaţiunile cu maturitatea la 30 de ani este forţat pragul de 3%. Şi acolo bursele au înregistrat scăderi majore, în condiţiile în care Janet Yellen, preşedintele Federal Reserve, a declarat că preţurile acţiunilor sunt "în general destul de ridicate".

Tonul declinului de ieri de pe pieţele obligaţiunilor guvernamentale a fost dat în Australia şi Japonia, în ciuda faptului că Banca Australiei tocmai a redus dobânda de politică monetară, iar guvernul polonez a fost nevoit să anuleze o licitaţie pentru titlurile de stat, pe fondul volatilităţii accentuate a pieţei.

Explicaţiile pentru scăderea accelerată a preţului obligaţiunilor guvernamentale europene variază de la îngrijorarea privind efectele unui faliment declarat al Greciei, până la incertitudinea generată de alegerile din Marea Britanie.

"În timp ce o victorie a Partidului Laburist poate reduce perspectivele unei ieşiri a Marii Britanii din UE în următorii cinci ani, aceasta ar putea creşte şansele unei ieşiri în următorii 10 ani", arată analiştii de la organizaţia Open Europe, citaţi de Ambrose Evans-Pritchard în cotidianul The Telegraph.

În cazul Greciei, ministrul de finanţe al Germaniei, Wolfgang Schäuble, este pregătit să accepte salvarea ţării de la faliment doar dacă va capitula în faţa cerinţelor creditorilor, după cum a scris tot The Telegraph.

Dar dacă motivul este altul? Poate că investitorii şi-au pierdut, pur şi simplu, încrederea în capacitatea marilor bănci centrale de a redresa economiile prin tipărire.

Şi ce mai poate face Mario Draghi? Nu prea multe, mai ales că proclamarea unui nou program de relaxare cantitativă intră în categoria ridicolului. Mai rămâne ca preşedintele BCE să îşi învingă teama de confeti şi să apară în faţa presei pentru a declara că "va face totul". Dar cine va mai crede promisiunile Băncii Centrale Europene?

Lansarea unui nou program de relaxare cantitativă în Statele Unite devine, de asemenea, tot mai probabilă. "Dacă ar fi avut modele funcţionale, oficialii Federal Reserve ar discuta despre QE4", a scris James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", pe contul său de Twitter. Stagnarea înregistrată în primul trimestru din 2015, care se poate transforma în contracţie pe fondul deficitului comercial masiv din martie 2015, alături de prognoza unei creşteri anualizate de 0,8% în T2 2015, conform datelor de la Federal Reserve Bank of Atlanta, arată că economia SUA este foarte aproape de recesiune.

Iar de data aceasta, Federal Reserve nu mai poate stimula economia prin reducerea dobânzii, aflată deja aproape de zero. Mai rămâne doar QE4, o nouă salvă în "războaiele valutare", cărora li s-a alăturat, din păcate, şi Banca Naţională a României.

Ultima reducere a dobânzii de politică monetară a fost justificată, din nou, prin necesitatea stimulării creditării, alimentată de reducerea costurilor de finanţare. Contextul financiar internaţional face, însă, irelevantă decizia BNR. Datele de la Investing.com arată o creştere semnificativă a costurilor de finanţare pentru maturităţile de peste 3 ani, inclusiv pentru România.

Tendinţa de creştere a costurilor de finanţare se manifestă la nivelul tuturor economiilor emergente. Un articol recent de la Financial Times arată că ieşirile de capital de pe aceste pieţe, din ultimele trei trimestre, au depăşit valorile din faza acută a crizei financiare globale, în 2008 şi 2009. Mai mult, ieşirile de capital au fost însoţite de un declin dramatic, conform caracterizării din FT, al rezervelor valutare din economiile emergente.

Toate aceste fenomene arată că prognozele oficiale privind creşterea economică din Europa sunt mai optimiste decât de obicei, pe fondul unei monede care se apreciază, în ciuda "ameninţărilor" din SUA referitoare la creşterea dobânzii de politică monetară.

Deşi mai are mult până la final, primul program de relaxare cantitativă al BCE se apropie rapid de un eşec monumental, ale cărui efecte vor contribui la subminarea gravă a idealului unităţii europene.

Celălalt ideal, al prosperităţii prin tipărire, pare să fi fost, deja, aruncat, poate pentru totdeauna, la coşul de gunoi al istoriei.