Radicalizarea Congresului SUA

Prezenţa pentru a patra oară a lui Benjamin Netanyahu în faţa Congresului Statelor Unite precum şi reacţia la discursul acestuia pot fi privite şi din perspectiva diferitelor luări de poziţii ale republicanilor şi democraţilor. Nu mai este un secret pentru nimeni că societatea americană acum, în acest an de alegeri prezidenţiale, s-a radicalizat la un nivel fără precedent. Extrem de semnificativ este însă faptul că această radicalizare se propagă şi în ceea ce priveşte poziţia congresmenilor faţă de războiul din Gaza şi, respectiv, politica lui Netanyahu.

Spiritele s-au încins la maximum încă înainte ca reprezentantul statului Israel să-şi înceapă discursul în faţa Congresului. Şi nu mă refer acum la manifestaţia care a avut loc în faţa Capitoliului, organizată de pro-palestinieni şi despre care liderul de la Tel Aviv susţine sus şi tare că ar fi fost finanţaţi de Iran. Utilizând drept argument o acuzaţie recentă, lansată de Avril Haines, directorul serviciului naţional de informaţii al Statelor Unite. Aşa o fi. Totuşi nimeni nu poate contesta că mulţi dintre protestatarii anti-Israel sunt de fapt persoane care condamnă pur şi simplu excesele care s-au produs în Gaza pe parcursul vânătorii de terorişti Hamas. Sunt multe victime colaterale, iar sacrificarea acestor oameni nevinovaţi are un efect de bumerang. Pentru că atrage în mod artificial simpatii faţă de organizaţia teroristă şi punerea semnului egalităţii între palestinieni şi Hamas. Să închid însă această paranteză, pentru a insista asupra divizării despre care vorbeam şi care a fost resimţită pe parcursul discursului lui Netanyahu.

Până de curând, era o realitate pe care nimeni nu avea argumente să o conteste, că simpatiile faţă de Israel, susţinerea acestui aliat al Statelor Unite de către clasa politică americană, erau împărţite în mod relativ egal între republicani şi democraţi. De altfel, este de notorietate că un mare număr de americani evrei au făcut şi fac parte până la vârf din conducerea celor două partide, care acum se confruntă într-o competiţie practic fără precedent pentru Casa Albă. Acum, când Benjamin Netanyahu e egalat performanţa premierului Marii Britanii, fiind pentru a patra oară invitat să vorbească în faţa Congresului Statelor Unite, pentru prima dată s-a petrecut un fenomen straniu. Un mare număr de congresmeni democraţi, între care şi câţiva partizani cunoscuţi au statului Israel, au absentat în mod semnificativ, chiar ostentativ de la acest eveniment. Desigur nu poate fi adus semnul egalităţi între afrontul adus lui Netanyahu şi poziţia acestora faţă de statul Israel. Totuşi, ceea ce s-a întâmplat în această şedinţă a Congresului Statelor Unite demonstrează că leadership-ul american este profund divizat nu numai în ceea ce priveşte competiţia prezidenţială, ci şi, iată, în poziţionarea faţă de felul în care se desfăşoară războiul din Gaza.

Ceea ce înseamnă că foarte curând, în discursul celor doi finalişti, Donald Trump şi Kamala Harris, vom regăsi şi accente din ce în ce mai numeroase privind poziţionarea a acestora din ce în ce mai diferită faţă de războiul din Gaza.