Răspunderea tandemului Ponta-Băsescu

Reizbucneşte scandalul Roşia-Montană. Se finalizează în câteva zile, aşa se spune, un proces greu. Desfăşurat peste ocean. Şi care are drept miză o sumă aproximată la trei miliarde de dolari. Pe care România ar urma să o piardă. Nu să o câştige. În această eventualitate, s-a declanşat de pe acum o uriaşă dispută. Cine va răspunde? Şi cum?

În 2014-2015, în România a avut loc o aprinsă dispută politică. Legată de zăcămintele de aur de la Roşia-Montană. O companie canadiană, Gold Corporation, cea care dorea să obţină dreptul de exploatare, s-a aflat în epicentrul scandalului politic care avea loc în România. În spatele lui Gold Corporation s-a aflat mai întâi George Soros, interesat în valorificarea aurului românesc, şi apoi Beny Steinmetz, un alt om de afaceri de succes, care a reuşit să-l surclaseze pe promotorul fundaţiilor care-şi desfăşura activitatea sub deviza "O societate deschisă". În vederea exploatării, care trebuia să se desfăşoare pe bază de cianuri, fiind periculoasă pentru întreg ecosistemul, Gold Corporation a făcut o serie de acte preparative. A cumpărat pe nimic o serie întreagă de proprietăţi deţinute de locuitorii din zonă, lipsiţi în acea perioadă de elementare mijloace de trai, pentru că, minele fiind închise, nu aveau locuri de muncă, a cumpărat lăcaşuri de cult, clădiri din patrimoniul naţional şi a şi trecut la strămutarea unor cetăţeni. Pe alţii i-a înrolat, motivându-i în sensul că vor avea un loc de muncă. În zona Roşia-Montană, armonia s-a dus pe apa sâmbetei şi oamenii au început să se încaiere, fiind stimulaţi şi de la Bucureşti, de grupuri de interese diferite.

Pentru ca la Roşia-Montană să poată să înceapă lucrările, era nevoie de sute de avize de mediu. Multe dintre acestea nu puteau fi date din cauza pericolului generat de cianuri. Şi în ceea ce priveşte politica la vârf, s-au creat două tabere. Scandalul a fost upgradat atunci când, publicând o serie de grafice, eu am demonstrat că pe bursa de la Toronto, deşi nu începuse niciun fel de exploatare la Roşia-Montană, se câştigau bani la greu. Din specularea preţului acţiunilor. De câte ori Traian Băsescu, la acea vreme preşedinte, făcea declaraţii prin care-şi manifesta rezerva faţă de proiect, preţul acţiunilor scădea vertiginos. După care, de câte ori Victor Ponta, un partizan declarat al proiectului şi prim-ministru, se lansa în declaraţii contrare, preţul acţiunilor creştea la fel de vertiginos. Cine ştia să speculeze, câştiga sume uriaşe de bani, fără ca vreo tonă de aur să fi fost extrasă. Dar cine ştia să speculeze? Doar cei bine informaţi. Doar cei care ştiau din timp ce urma să declare Traian Băsescu pentru ca acţiunile să se ducă în jos, şi, câteva zile mai târziu, ce urma să declare Victor Ponta pentru ca acţiunile să se ducă în sus. I-am acuzat pe cei doi că sunt complici ai unei conspiraţii economice împotriva României. Victor Ponta l-a somat pe Crin Antonescu să mă dea afară din partid. Utilizând chiar expresia "ori eu, ori Sorin Roşca Stănescu". Iar Traian Băsescu a făcut împotriva mea plângere penală. Niciunul dintre demersuri nu a avut urmări. Dar scandalul politic s-a amplificat atât de mult, încât Parlamentul nu a mai avut încotro şi a instituit o comisie intitulată "Roşia-Montană", alcătuită din reprezentanţi ai tuturor partidelor. S-a muncit mult în acea comisie, au fost audiate sute de persoane, dintre care zeci de specialişti, au fost cercetate documente şi, în final, a fost întocmit un raport. Proiectul Roşia-Montană a fost respins. Esenţial însă este că la capătul acestui raport exista un dispozitiv care cuprindea, cu subiect şi predicat, patru capete de acuzare împotriva unor persoane, unele dintre ele demnitari, care au eliberat în mod ilegal fel de fel de avize. Demersurile vizând exploatarea au fost sistate, dar din păcate nu s-a dat curs, aşa cum ar fi fost cazul, probelor incriminatorii. Victor Ponta tuna şi fulgera atâta timp cât a fost premier, dar şi după, când în locul lui a venit Dacian Cioloş. El încă de pe atunci anunţa că Gold Corporaţion va da statul român în judecată şi că, având dreptatea de partea sa, va câştiga miliarde de dolari sub forma unor despăgubiri. Aceste afirmaţii ale lui au fost intens folosite împotriva României pe parcursul desfăşurării procesului.

Acum ne apropiem de un deznodământ care se anunţă a fi în defavoarea României. Premierul Marcel Ciolacu a spus că va dezgropa şi va scoate la lumină toate documentele legate de acest caz. Să o facă! Să o facă chiar începând cu raportul scris prezentat de Comisia parlamentară "Roşia-Montană". Victor Ponta a sărit şi el ca ars, acuzându-l pe Dacian Cioloş că ar fi complotat împotriva intereselor statului român, făcând demersurile necesare pentru ca zona Roşia-Montană să fie declarată patrimoniu UNESCO. În această situaţie, Dacian Cioloş a procedat corect. Acolo, în minele deschise de către romani, există o serie de vestigii care prezintă o valoare enormă pentru întreaga umanitate. Şi de acele vestigii, în numele unor câştiguri efemere, nu trebuie să se atingă nimeni. Nu Dacian Cioloş este vinovat dacă statul român va pierde două sau mai multe miliarde de dolari. Ci acei oameni politici de la Bucureşti care, în paradisuri fiscale, au ascuns banii câştigaţi de pe urma acestei afaceri. Iată care ar trebui să fie ţinta procurorilor DNA, în caz că vor deschide un dosar şi că faptele nu sau prescris.