RĂZBOIUL DE ŞAPTE ZILE BNR a ripostat preţ de şase miliarde de euro

• Banca Naţională a câştigat două bătălii împotriva speculatorilor pe moneda naţională

• Ascensiunea dobânzilor interbancare a fost stopată, ieri

• Condiţii de armistiţiu cu speculatorii străini

"Războiul de şapte zile" - aşa ar trebui consemnată, în istoria bancară, săptămâna care se încheie astăzi, o săptămână în care speculatorii străini au atacat leul la distrugere, iar Banca Naţională a ripostat prin manevre de anvergură, punând la bătaie, probabil, cel puţin şase miliarde de euro.

Atacul asupra leului a fost conceput în conjunctura crizei financiare internaţionale, după atacuri izbutite asupra forintului unguresc şi asupra zlotului polonez.

Cu deficitul bugetar în creştere şi cu un ridicat deficit de cont curent, România le-a apărut speculatorilor drept victimă sigură, pentru câştiguri fabuloase şi imediate.

Drept urmare, speculatorii străini au cumpărat euro, în cantităţi mari, mizând pe deprecierea leului.

Conform lui Cristian Sima, preşedintele casei de brokeraj WBS (el, însuşi, cunoscut speculator pe pieţele bursiere), cumpărările de valută au fost menvrate "în margine" - o operaţiune (legală) care nu obligă plata pe loc a leilor (şi deci nu este nevoie ca speculatorul să deţină leii, în momentul ordinului).

Speculatorii s-au izbit, însă, de rezistenţa Băncii Naţionale, aflată într-o bună poziţie de ripostă cu cele douăzecişişase de miliarde de euro drept rezervă valutară, care, pe deasupra, pare să fi fost pregătită pentru apărare, luând aminte la păţaniile vecinilor.

Mai întâi, BNR a testat piaţa la 10 octombrie, vânzând 40 de milioane de euro, ca să poată înţelege cauza unor necorelări între piaţa monetară (a dobânzilor) şi cea valutară (a parităţii).

După care, BNR a vândut valută masiv, inundând piaţa, astfel ca euro să nu se ducă la ceruri, ceea ce ar fi îngropat.

Conform zvonurilor, BNR ar fi aruncat pe piaţă nu mai puţin de şase miliarde de euro, în această amplă bătălie de apărare a monedei naţionale.

Cursul valutar a coborât drastic de la 3,94 lei, la 3,59 lei pentru un euro. Rezultatul este că i-a presat pe speculatori cu spatele la zid, deoarece euro nu s-a dus în 4 lei, sau peste, cum ei ar fi dorit-o ca să-şi marcheze profiturile, şi i-a cocoşat cu preţul în lei pe care trebuie să îl plătească după intervalul de două zile de la "operaţiunea de swap", plus dobânda zilnică.

Aceasta ar fi prima bătălie câştigată de BNR în "războiul de şapte zile".

Totuşi, speculatorii nu sunt nici ei nişte orfani sărmani, fără tată, fără mamă. Au şi ei vreun unchi, mai ştiu şi ei câte ceva.

În definitiv, pentru operaţiunea unui "swap" de un miliard de euro, speculatorului nu îi este necesară decât o sumă echivalentă de zece milioane de euro (1%). Iar Banca Naţională duce o luptă inegală, în care raportul este de o sută (cheltuiţi de BNR) pentru unu (potul speculatorului).

Drept urmare, în imposibilitate să-şi onoreze ordinele la două zile după ce au fost executate, speculatorii şi-au "swap"-at "swap"-urile, rostogolindu-şi datoria, cu un cost suplimentar, dar uşor de susţinut. După care, au început să încheie contracte "futures" pe 4,2 lei, la trei luni, prelungindu-şi, astfel, perioada sub care să ţină sub presiune piaţa noastră monetară. Practic, războiul dintre speculatori şi BNR s-a transformat din "blitz-krieg", în luptă de anduranţă.

Din acest moment, dobânzile la lei în piaţa interbancară au început să facă salturi uriaşe, dublându-se de la o zi la alta.

Miercuri, dobânzile acceptate de unele bănci pe piaţa dintre ele au atins chiar extravagantele valori de 500% şi 600%!

Bancherii s-au crispat şi neîncrederea s-a strecurat pe piaţa interbancară, deoarece fiecare se suspectează cu fiecare, neştiind ce clienţi stau în spatele ordinelor şi dacă aceia sunt sau nu sunt solvabili.

Insolvabilitatea unui mare client ar putea crea dificultăţi băncii prin care operează, ceea ce ar virusa întregul sistem bancar integrat în raporturi de interdependenţă.

Prin urmare, dobânzile ridicate au căpătat temei în retractilitatea generală a băncilor la oferirea de credite în lei altei bănci, deşi conform asigurărilor repetate ale reprezentanţilor BNR, sistemul este bine irigat cu lichiditate. Adică, băncile au lei, îndestulător.

Subsecvent, unele bănci au început să-şi transfere costurile cu dobânzile excesive pe umerii clienţilor nevinovaţi.

Profitând de existenţa unor contracte de creditare cu dobândă la cursul pieţei, cu clientela din economia reală (companii şi persoane fizice), unele bănci i-au împovărat cu dobânzi suplimentare nejustificate. Derivând din atacul speculativ asupra monedei şi ca metodă, în ultimă instanţă, de sprijin al atacului, această suplimentare a dobânzii la creditele acordate companiilor şi persoanelor fizice devine o cale perversă prin care victimele vizate de atacul speculativ îşi sprijină financiar călăii.

Organismele de protecţie a consumatorilor au reacţionat şi BNR de asemeni.

Guvernatorul s-a răstit la bancheri şi a declarat apăsat că situaţia reală nu justifică astfel de dobânzi. Ieri, într-un comunicat de presă, BNR informează că face un pas înapoi în transparenţă (vezi pagina 2), luându-şi dreptul să nu mai publice indicii dobânzilor de pe piaţa interbancară, când ele cresc nejustificat (elimină, astfel, reperul pentru creşterea dobânzilor la clienţii băncilor).

Coincident, dobânzile de pe piaţa interbancară s-au înjumătăţit faţă de alaltăieri.

Aceasta ar fi a doua bătălie câştigată de Banca Naţională.

Dar războiul nu s-a încheiat şi Guvernatorul trebuie că ştie asta; coborârea dobânzilor va împinge, din nou, la înălţarea cursului de schimb, în favoarea puterii euro.

Cristian Sima explică, plastic: "Datele macroeconomice ale României nu justifică cursul de 3,50 lei pentru un euro, dar nici cursul de 4,10 lei pentu un euro, cât sperau speculatorii să obţină, adică ţara noastră e răcită, dar nu are pneumonie şi dacă guvernanţii nu derapează, nici nu va avea vreodată. Nimeni nu ştie cât pot rezista străinii să swapeze, dar nici economia noastră nu poate rezista prea mult cu astfel de dobânzi care ar bloca creditarea, deci motorul creşterii economice s-ar gripa brusc".

Concluzia este că am intrat în tranşee fără să o dorim şi că, în continuare, stăm acolo. Cu capul băgat adânc, între umeri...