Redresarea economică a Franţei este împiedicată de Bruxelles sau de Paris?

Ştiam că Arnaud Montebourg, ministrul francez al redresării productive, este un revoluţionar. Nici nu se putea altfel, în condiţiile în care este un membru marcant al Partidului Socialist.

Din păcate pentru Franţa, pe zi ce trece, ideile sale sunt tot mai năstruşnice. Financial Times tocmai ne-a informat că ministrul francez a lansat un atac fără precedent la adresa reglementărilor europene care restricţionează sever acordarea ajutoarelor de stat pentru sectoarele economice.

"În timp ce competitorii noştri globali primesc subvenţii de miliarde, birocraţia noastră este condusă de lideri politici care nu au înţeles că lumea s-a schimbat", a declarat Montebourg în cadrul unei conferinţe de presă.

Cerinţa de informare a Comisiei Europene pentru orice subvenţie mai mare de 200 de mii de euro a fost calificată drept "arhaism, autism, încătuşare şi fundamentalism", în condiţiile în care situaţia prezentă a industriei din Franţa a fost comparată cu "Roma înconjurată de barbari". Montebourg şi-a exprimat nemulţumirea într-o scrisoare adresată lui Joaquín Almunia, comisarul european pentru competiţie.

Oare cum de au descoperit doar acum autorităţile franceze adevărata faţă a noii Europe, dar, totuşi, nu înţeleg adevărata cauză a problemelor? Nu, nu este vorba de interzicerea subvenţiilor, ci de anomalia şi anacronismul existenţei, în primul rând, a unui comisar pentru concurenţă, pe fondul tendinţei de hipercentralizare a oricărui proces decizional.

Bineînţeles că nu putem cere un astfel de nivel al înţelegerii din partea unui socialist, care încă mai crede că problemele sectorului industrial francez pot fi rezolvate prin subvenţii guvernamentale şi planuri cincinale.

Pentru Montebourg, "globalizarea incorectă justifică o interpretare inovatoare a regulilor europene", care oricum, "au fost inventate de către Comisie", nefiind prezente în tratatele europene, după cum mai scrie FT.

Ocupat cu găsirea unor justificări şi vinovaţi pentru lipsa redresării productive a Franţei, Montebourg nu a observat, se pare, că "barbarii" nu mai aşteaptă la porţile cetăţii, ci "fură" locurile de muncă din interior. Într-un articol Bloomberg se scrie despre "invazia constructorilor spanioli", care au câştigat numeroase licitaţii în ultima perioadă. Firmele franceze au contestat rezultatele în justiţie, acuzându-şi rivalii că plătesc salarii mai mici şi nu respectă reglementările interne.

"Am crezut mult timp că suntem o industrie care nu poate fi trimisă peste hotare", a declarat Didier Ridoret, preşedintele Federaţiei Constructorilor Francezi, pentru Bloomberg, "în schimb s-a întâmplat invers, a venit străinătatea peste noi".

Rămâne de văzut cum se vor armoniza opiniile ministrului industriei cu cele ale preşedintelui Franşois Hollande, care şi-a şocat partidul cu anunţarea unor măsuri de stimulare economică prin reducerea poverii fiscale asupra angajatorilor.

Informaţii de pe piaţă, provenite din surse europene anonime, arată că schimbarea de atitudine a preşedintelui francez se datorează presiunilor la care a fost supus de către partenerii europeni şi, nu în ultimul rând, a celor venite din partea BCE, cu privire la influenţarea costurilor de finanţare ale guvernului de la Paris.

Măsurile de stimulare s-ar putea dovedi, însă, tardive, în condiţiile în care "economia Franţei are probleme mult mai mari decât îndrăznesc autorităţile să recunoască", după cum a declarat un analist de la Natixis pentru cotidianul britanic The Telegraph. Astfel, "şocul fiscal nu este suficient pentru a opri dezindustrializarea cronică a Franţei", fiind necesară şi o reducere a salariilor cu circa 14% pentru redresarea competitivităţii ţării în cadrul zonei euro, conform analizei de la Natixis.

Un consultant financiar francez a declarat pentru Financial Times că măsurile anunţate de Hollande, prin care reducerea impozitării muncii va fi însoţită de reduceri ale cheltuielilor publice şi nu de compensarea prin alte taxe, reprezintă o noutate absolută pentru Franţa. Valul de optimism al antreprenorilor se va lăsa, însă, aşteptat destul de mult, deoarece "credibilitatea guvernului este zero".

Realizarea faptului că reducerea impozitelor trebuie să vină la pachet şi cu reducerea cheltuielilor publice reprezintă "un vaccin împotriva socialismului pentru francezi", după cum a mai declarat consultantul citat de FT.

Dar campania de imunizare a Franţei, împotriva promisiunilor electorale rupte de realitatea economică, este abia la început. Ultimele date de la Markit Economics arată o nouă contracţie a sectorului privat din Hexagon în ianuarie 2014, în condiţiile presiunilor tot mai mari asupra marjelor de profit. Costurile au înregistrat cea mai rapidă creştere din ultimele 21 de luni, mai ales în sectorul serviciilor, în timp ce preţurile cerute clienţilor îşi continuă tendinţa de scădere, mai ales pe fondul scăderii puterii de cumpărare. Iar situaţia companiilor franceze, care se confruntă cu inflaţia accentuată a costurilor şi deflaţia veniturilor, nu este, nici pe departe, unică în Europa.

Aceasta este situaţia cu care se confruntă Arnaud Montebourg, iar diatribele sale sunt irelevante în lipsa unor măsuri cu adevărat revoluţionare, care să pornească de la eliberarea economiei de sub jugul elitelor socialiste crescute de ENA (n.a. École nationale d'administration), adepte ale "campionilor economici", atât de dragi fasciştilor de pretutindeni.

Însă adevărata dimensiune a problemelor cu care se confruntă autorităţile franceze este ilustrată cel mai bine de Bill Bonner, autor şi antreprenor de succes, care a scris recent despre experienţa sa de 15 ani din Franţa. "Dacă eşuezi, te pedepsesc cu taxe, probleme administrative şi contracte sindicale înşelătoare, iar dacă ai succes te recompensează cu taxe, probleme administrative şi contracte sindicale înşelătoare", arată americanul de origine irlandeză.

"Cu toate acestea, antreprenorii dinamici şi bine educaţi din Franţa nu pot fi opriţi. Ei deschid, în continuare, afaceri de succes, dar în Marea Britanie şi Statele Unite", mai scrie Bonner.

Şi atunci, cum mai vrea Montebourg să apere redutele economice ale patriei, când cei mai buni "soldaţi" îşi urmăresc îndeplinirea visurilor pe meleaguri străine? Cu planuri sforăitoare afişate pe site-ul ministerului "redresării productive", a căror goliciune nu poate fi apreciată decât de cineva care a trăit în paradisurile socialiste ale secolului trecut?