• Din cei şapte ani de proiect, în primii cinci am atras doar 58% din fonduri
Din cele 80 de milioane de dolari puse la dispoziţie de BIRD pentru perioada 2004-2011, până la ora actuală autorităţile noastre nu au reuşit să atragă decât 58% din fonduri.
Conform datelor puse la dispoziţie de Ministerul Agriculturii, până la data de 31 martie 2009, din cele 80 de milioane de dolari au fost angajate doar circa 46,2 milioane de dolari, din care s-au plătit efectiv circa 34,2 milioane de dolari.
La aproape un an şi jumătate până la închiderea proiectului au rămas neutilizate 33,7 milioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 42% din totalul pus la dispoziţie de către BIRD.
În cinci ani de zile, am obţinut o jumătate din sumă; vom obţine cealaltă jumătate într-un an şi jumătate?
Greu de crezut.
Mai mult decât atât, perioada de graţie în care plăteam doar dobândă la sumele utilizate expiră, iar, din 2009, începe şi rambursarea împrumutului pe care, până în prezent, am fost în stare să-l tragem doar pe jumătate.
Comitetul de politici strategice şi Comitetul de coordonare a proiectului, condus, acum, de secretarul de stat Cătălin Roşculete (din care fac parte, conform înţelegerii cu BIRD, reprezentanţi ai Finanţelor, ai Administraţiei şi Internelor, ai Apelor Române şi Unităţii de Management a Proiectului), vor avea de rezolvat, de acum, sub presiunea timpului, cam tot ceea ce nu au reuşit în cinci ani de zile.
• Pentru fondurile neutilizate, proiecte abia în stadiul de licitaţie
Pentru 18,4 milioane de dolari, din totalul rămas neangajat până în prezent, autorităţile noastre au pregătit, printre altele, proiecte importante care, la un an şi jumătate până la închiderea acordului sunt doar în faza de licitaţie.
Mai exact, pentru lucrările din Terasa Viziru şi Terasa Brăilei aflate în faza a doua de reabilitare, licitaţia a fost deja începută, iar pentru reabilitarea staţiilor de pompare din sistemul Sag Fântânele (judeţul Arad) licitaţia este în pregătire.
Pentru acestea şi pentru sistemul de irigaţii care urma să fie reabilitat în Câmpia Covurlui, au fost alocaţi bani pentru consultanţă şi pregătirea studiilor de fezabilitate, însă proiectul din Câmpia Covurlui a fost abandonat, paradoxal, din lipsă de fonduri!
Reprezentanţii Ministerului Agriculturii ne-au precizat că au solicitat, pentru realizarea lucrărilor, fonduri suplimentare de la Finanţe (ca să nu plătească comisioane şi dobânzi suplimentare), însă reabilitarea sistemului de irigaţii în estul ţării, în Câmpia Covurlui, a rămas, se pare, doar în categoria "proiecte de viitor".
• Suprafaţa efectivă de irigat: 16% din amenajări şi 6,6% din potenţial
Ţara noastră are, conform datelor oficiale, 3.077.000 hectare de teren amenajate pentru irigaţii şi un potenţial irigabil de 7,5 milioane de hectare.
Un teren amenajat pentru irigaţii nu înseamnă, însă, că ar fi irigat.
De pildă, anul acesta, sunt udate doar 500.000 de hectare.
Reprezentanţii Ministerului Agriculturii ne-au explicat că, din cele 3.077.000 hectare amenajate pentru irigaţii, ar putea fi utilizate cel mult 2.200.000 hectare, din cauză că, pe 800.000 de hectare sistemele sunt într-o stare deplorabilă, iar pentru reabilitarea lor costurile sunt prea mari. "Obiectivul nostru este să avem în următorii ani o suprafaţă pregătită pentru irigat de 1,5 milioane de hectare", ne-a precizat Valentin Apostol, consilierul ministrului Agriculurii pe probleme de Îmbunătăţiri Funciare.
De-a lungul timpului, infrastructura de irigat a fost pur şi simplu vandalizată, iar una dintre ţintele acordului de împrumut a fost tocmai reabilitarea acesteia.
Imediat după Revoluţie, patrimoniul de Îmbunătăţiri Funciare înregistra: 3.001.617 hectare amenajări de irigaţii; 3.085.245 hectare desecări; 2.213.079 hectare CES; 963.823 hectare apărare contra inundaţiilor; 1.181 kilometri diguri de apărare la Dunăre şi 1.089,4 kilometri diguri la râuri interioare.
Ce a mai rămas?
Conform datelor oficiale, la începutul proiectului cu BIRD erau irigate 435.000 de hectare, însă după cinci ani de investiţii - adică la începutul anului curent - suprafaţa aproape s-a înjumătăţit, la 250.000 de hectare.
Acordul de împrumut prevedea darea în folosinţă a încă 56.000 de hectare pentru irigat, nu înjumătăţirea suprafeţelor irigate în cinci ani...
Cu mari eforturi, au fost reabilitate alte 250.000 de hectare, iar conform autorităţilor, suprafaţa agricolă de anul acesta ce va fi irigată este de circa 500.000 de hectare.
De la începutul proiectului şi până în prezent au fost reabiltate 65.000 de hectare, iar la momentul actual, agricultura poate beneficia de 500.000 de hectare de teren udate, ceea ce reprezintă doar 16% din suprafeţele amenajate şi doar 6,6% din potenţialul de irigat!
Conform specialiştilor, numai prin aplicarea irigaţiilor, producţiile agricole cresc în medie cu 30-50%, iar prin aplicarea irigaţiilor concomitent cu alte măsuri agrotehnice, producţiile agricole se dublează.
Fără irigaţii, este lesne de înţeles că producţiile agricole sunt mici şi extrem de vulnerabile la secete.
Asta în condiţiile în care ţara noastră importă 70% din produsele agro- alimentare, dar are potenţial să hrănească 80 de milioane de oameni...
• SNIF trebuia privatizată în 2005; acum riscă falimentul
Conform acordului cu BIRD, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF) trebuia privatizată încă din 2005.
La patru ani de la termenul de privatizare stipulat în contract (n.r. ce a fost încălcat în repetate rânduri prin modificări legislative), SNIF nu este nici pe departe pregătită pentru privatizare, ci mai degrabă riscă falimentul din cauza datoriilor la stat şi la o serie de creditori privaţi.
Fosta regie autonomă are datorii extrabilanţiere de 348.947.432 lei (conform unui audit al firmei BCEOM din 2004) din controversatul program agricol Romag `98, al cărui iniţiator a fost Valentin Apostol, la acea dată, în funcţia de director general al SNIF R.A. Contractul de 100.000.000 de dolari, finanţat de City Bank, pentru achiziţionarea de utilaje şi echipamente de udare, s-a finalizat prin trecerea creditului la AVAB.
Această datorie, completată şi de alte pierderi din exploatare, nu apar în raportările anuale ale SNIF către Ministerul Finanţelor.
Spre exemplu, în 2005, SNIF a raporat datorii de 42,592,957 lei; în 2006, de 47,052,414 lei; în prezent figurează cu datorii la bugetul de stat de 49,881,228 lei.
Ar fi interesant de aflat unde sunt înregistrate majorările de intârziere şi penalităţile, şi care sunt adevăratele datorii ale societăţii?
Vânată exclusiv pentru terenurile de peste 100 de milioane de euro, societatea a fost salvată în ultimul timp de faliment doar prin administarea specială în care a intrat prin trei ordine de ministru consecutive (fără acordul Consiliului Concurenţei, existând suspiciunea că ar fi, în fapt, ajutoare de stat ce trebuie notificate Comisiei Europene).
La ora actuală, SNIF, sub protecţia fiscală a statului, se judecă cu cinci creditori privaţi (SC Hidroconstruct Grup SRL, SC Gestaco- Business Consulting SRL, SC Arora Trading Construct SRL, SC Kluge Enbara SRL şi SC Unic Management Consulting SRL) care îi cer falimentul la Tribunal.
SNIF va ieşi din administrea fiscală la jumătatea anului curent, la data de 30.06.2009, iar ameninţarea falimentului este reală dacă conducerea nu va ajunge la o înţelegere cu creditorii publici şi privaţi.
Iar de privatizare nici nu poate fi vorba, cu toate că există ofertanţi interesaţi (care au depus scrisori de intenţie la Agenţia Domeniilor Statului, acţionarul unic al societăţii): SNIF are active care nu pot fi înstrăinate, adică titluri de proprietate doar pe 61 de hectare dintr-un patrimoniu de 210 de hectare.
Conform cadrului legal (Legea 138/2004 art.77,78 şi HG 1407/ 2004), privatizarea societăţii ar trebui realizată "în folosul beneficiarilor acesteia", adică a agricultorilor, care au preluat infrastructura de îmbunătăţiri funciare, fără partea de mentenanţă deţinută de SNIF.
Deci, nu în folosul afaceriştilor imobiliari. Însă pentru aceasta este nevoie de voinţă politică.
Prin urmare, de privatizarea societăţii, nici nu poate fi vorba momentan, dacă ţinem cont că numai stabilirea patrimoniului (aflat în litigiu cu Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare) ar dura ani buni.
Cum acordul de împrumut expiră în 2011, privatizarea SNIF este cu certitudine un obiectiv ratat.
• ANIF în insolvenţă, pe topogan după SNIF
Înfiinţată în urma acordului de împrumut cu BIRD şi în baza Legii Îmbunătăţirilor Funciare (Legea 138/2004), Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) este şi ea ameninţată de faliment din pricina unei datorii la o societate privată.
Instituţia responsabilă cu irigaţiile şi îndiguirile în ţara noastră a fost trimisă de Tribunal în procedură de insolvenţă şi riscă falimentul, în urma unui proces intentat de SC Pază şi Protecţie Security SRL, firmă angajată, în trecut, să-i asigure paza. Tribunalul a stabilit ca termen în proces data de 16 septembrie 2009, iar lichidatorul desemnat a fost AMCO IMPURL.
Desigur, nu asta trebuia să fie soarta Adminstraţiei, stabilită prin acordul de împrumut. ANIF trebuia să devină o adminstraţie care să reglementeze o piaţă liberă a irigaţiilor, nu sursa unor licitaţii suspecte pe banii publici, câştigate suspect de o serie de firme şi în multe cazuri executate de către SNIF.
Din informaţiile noastre, Poliţia şi Parchetul investighează o serie de nereguli (descoperite de Corpul de Control al Ministerului Agriculturii) la licitaţiile pentru reabilitarea sistemului de irigaţii ce ne-au costat peste un milion de euro.
• Contracte de consultanţă de milioane de euro
Acordul de împrumut alocă pentru consultanţă 5,6 milioane de dolari, o sumă considerată de unii cam mare. Până în acest moment au fost angajate 4,5 milioane de dolari, din care s-au plătit efectiv 3,2 milioane de dolari.
Firmele câştigătoare ale licitaţiilor sunt: Black&Veatch (Anglia), Practic Consulting SRL (România), Tahal Consulting Engineers (Israel), FIDIC-INOCSA (Spania), DHV BV (Olanda), BCEOM (Franţa), Metromedia Transilvania (România), Aquaproiect (România), Partners Consulting (România) şi BDO Conti.