Revenirea la lucrurile esenţiale

Multiplele crize, care au afectat lumea în ultimii ani (financiară, morală, de securitate), au lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Indiferent de soluţiile care se caută pentru o echilibrare a balanţelor, este tot mai evident că lumea nu mai poate fi la fel. Capii bisericilor creştine susţin acum, înaintea marii sărbători a Crăciunului, că singura şansă pentru oameni o reprezintă întoarcerea la lucrurile esenţiale, la simplitate.

Papa Francisc a vorbit, în ultima săptămână, despre modul paşnic în care trebuiesc făcute marile schimbări, atât la nivel personal, cât şi la cel global: "Comunitatea internaţională trebuie să continue cu elan generos calea către încetarea violenţelor şi către soluţionarea negociată care să ducă la pace. (...) Dumnezeu nu se impune niciodată cu forţa. Pentru a ne mântui, El nu a schimbat istoria făcând o mare minune. În schimb a trăit în simplitate, umilinţă şi blândeţe. Lui Dumnezeu nu îi plac revoluţiile dramatice ale puterilor istoriei şi nu utilizează o baghetă magică pentru a schimba situaţiile. În schimb se face mic, devine copil, pentru a ne atrage cu dragoste, pentru a atinge inimile noastre cu bunătatea Lui umilă, pentru a atrage atenţia, prin sărăcia Lui, celor care se preocupă să acumuleze comorile false ale acestei lumi (...) Vă invit să ne oprim în faţa scenei Naşterii, pentru că aici ne vorbeşte tandreţea lui Dumnezeu. Aici contemplăm milostivirea divină, făcută trup, astfel încât să o putem privi cu duioşie. Mai presus de toate, doreşte să mişte inimile noastre. Este frumos că este prezentă în această iesle o figură, care percepe imediat misterul Crăciunului. Este acel personaj care săvârşeşte o faptă bună, aplecându-se pentru a ajuta un bătrân. El nu numai că îl priveşte pe Dumnezeu, ci îl şi imită, pentru că, asemenea lui Dumnezeu, se apleacă milostiv spre cel care are nevoie!"

În Pastorala de Crăciun, Patriarhul Daniel vorbeşte despre criza morală şi spirituală care afectează din plin această lume: "Sfânta Evanghelie ne spune că în timpurile din urmă, care pot fi înţelese şi ca timpuri de criză spirituală şi morală, "din pricina înmulţirii fărădelegii iubirea multora se va răci" (Matei 24, 12), iar Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre degradarea spirituală a societăţii când slăbeşte credinţa oamenilor în Dumnezeu şi când libertatea lor nu mai este unită cu responsabilitatea, spune ucenicului său Timotei, episcop în Efes: "şi aceasta să ştii, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te de aceştia ..." (2 Timotei 3, 1-5). În faţa acestei crize spirituale şi morale, creştinii statornici şi luptători nu se descurajează, ci răspund printr-o viaţă spirituală şi morală mai intensă, potrivit îndemnului: "fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii" (Apocalipsa 2, 10). Cât de mare este darul păcii spirituale a sufletului şi darul păcii sociale în familie, în comunitate şi în lume se poate înţelege mai ales când această pace lipseşte, când pacea şi bucuria sufletului sunt înlocuite cu tulburarea şi cu depresia, cu cearta şi cu violenţa, cu răzvrătirea şi ura, cu învrăjbirea şi ostilitatea, când fiecare judecă pe toţi ceilalţi, fără a-şi vedea propriile greşeli. Astăzi, când creşte violenţa verbală şi fizică în familie, în şcoală, în societate şi se înmulţesc conflictele militare şi terorismul în multe părţi ale lumii, când mulţi oameni, fiindcă nu mai au pace şi bucurie în suflet, caută fericirea în alcoolism ori în consumul de droguri, iar alţii, ca să scape de depresie şi deznădejde, se sinucid, activitatea educaţională, pastorală şi social-filantropică a Bisericii trebuie intensificată. Împreună cu familia, cu şcoala şi cu alte instituţii abilitate, Biserica trebuie să dezvolte şi mai mult o educaţie şi o cultură a păcii spirituale interioare şi a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc şi a reconcilierii, în locul urii, al învrăjbirii şi al violenţei prezente în lumea de azi. În acest sens, este foarte actual îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care spune: "Căutaţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" (Evrei 12, 14). Această perspectivă a unei culturi a păcii spirituale şi sociale trebuie studiată şi promovată mai ales începând cu anul 2016, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. Modul pozitiv în care este dobândit şi cultivat darul păcii prin rugăciune şi acţiune educativă, personală şi comunitară, poate deveni modul de viaţă sănătoasă şi armonioasă într-o lume individualistă şi secularizată, agitată şi stresată, tehnicizată şi robotizată, în care, în mod paradoxal, există multă comunicare virtuală, dar puţină comuniune reală, multă aglomeraţie de oameni în oraşe, dar puţine remedii pentru singurătate şi depresie. De aceea, darul păcii şi al bucuriei sărbătorii Naşterii Domnului Hristos trebuie împărtăşit, prin rugăciune şi daruri spirituale şi materiale, mai ales în aceste zile, copiilor orfani, bătrânilor singuri, oamenilor săraci, familiilor îndoliate şi întristate, bolnavilor şi tuturor celor necăjiţi şi neajutoraţi".

Dincolo de sfaturi şi îndemnuri, devine tot mai evident că 2016 va fi un an foarte interesant !