Să nu stingi incendii economice şi sociale cu bani aruncaţi din elicopter

Presa franceză de factură economică nu încetează să evidenţieze cât de bine stă Franţa pe economie şi chiar pe social. Peste tot croissance, creation du bullot, quoi qu'il en coûte, les champions français du numerique... De parcă nu ar fi fost nicio plandemie, de parcă nu ar fi fost şi nu ar fi corupţie şi externalizare cvasi-totală (către firme de consultanţă de gen McKinsey) a sarcinilor esenţiale ale statului, de parcă n-ar fi criză energetică, criză alimentară şi război.

Cam aceleaşi gogoşi ne sunt vândute şi de presa progresistă şi corectă politic de peste ocean. Cu cea mai proastă şi mai senilă administraţie din istorie, cu cea mai uluitoare datorie publică din lume, cu cea mai mare cantitate de bani printaţi (în decurs de doar 2 ani) pentru a fi aruncaţi din elicopter în ograda băncilor, a GAFAM, a Big Pharma şi a industriei de război, cu cea mai mare inflaţie şi cu cel mai mare şomaj din ultimii 30 ani, America crapă de bunăstare şi fericire, singurele lucruri care îi mai dau de gândit americanului gras şi progresist fiind nivelul redus de supuşenie a "medievalilor" faţă de totalitarismul sanitar şi digital şi insuficientele drepturi acordate celor care nu sunt prea decişi dacă sunt male, female sau deer.

România nu face excepţie. Cu toată penuria de materie primă, mărfuri şi servicii, cu toată reducerea consumului, atât cantitativă (oamenii obişnuiţi nu mai consumă pentru că nu mai au bani sau pentru că ţin neapărat să pună deoparte bani albi pentru zile negre), cât şi calitativă (consumăm chinezării, feisbuc, non fungible tokens, games & apps, măşti, seruri experimentale inutile şi suplimente alimentare), Cîţu se laudă şi acum cu magia creşterii PIB-ului românesc. Cică "lucruri fantastice se întâmplă pentru toţi românii"... Nici guvernul Ciucă nu e mai breaz: tot despre creştere economică vorbeşte, în timp ce se împrumută masiv, cu dobânzi de zeci de ori mai mari decât cele la care se împrumută Bulgaria sau Grecia. Desigur, nu voi face comparaţii cu Franţa sau SUA, care se împrumută la dobânzi negative, că îmi sar în cap trollii şi dăştepţii care ştiu tot, dar nu îşi dau nume reale în comentarii.

În realitate, "creşterea economică" à la Cîţu este o creştere explozibilă a preţurilor bunurilor de larg consum şi a materiilor prime şi o scădere abruptă a puterii de cumpărare a banului, pe un fond de penurie, scădere a volumului şi scădere a calităţii mărfurilor şi serviciilor. Consumăm mai puţin, iar ceea ce consumăm este de proastă calitate (e chinezărie stereotipică, insipidă şi anostă), ne îmbolnăveşte şi ne poluează planeta.

Chiar dacă peste tot în lume sunt creşteri mirobolante ale preţurilor la energie şi utilităţi, majorări ale costurilor cu materialele de construcţie, explozii ale cotaţiilor materiilor prime industriale sau agrare, în România totul este cu asupra de măsură. Utilităţile sunt duble sau triple, carburantul este cu 80% mai scump decât acum un an, fierul beton s-a dublat ca preţ în cele două luni anterioare etc. - totul în condiţiile în care veniturile de bază au stagnat sau chiar au involuat. Deci, consumul este mai mic şi mai nociv, dar mai scump. În plus, depozitele bancare au crescut (cu toată realitatea urâtă a dobânzilor de 5-6 ori mai mici decât inflaţia şi scăderea puterii de cumpărare a banilor), deci oamenii se abţin de la consum. Ce înseamnă, pe termen mediu, reducerea consumului, nu mai e nevoie să explic, pentru că încape în două cuvinte: contracţie economică.

Numai cine nu vrea nu observă că, de exemplu, semiconductorii, care veneau din China, nu prea mai vin - China se răzbună pe vest din cauză că vestul a făcut-o vinovată de plandemie, prin scăparea virusului din laboratorul de la Wuhan. China vrea un yuan convertibil, care să rivalizeze cu dolarul (un ban tot mai pricăjit, "mulţumită" relaxării cantitative, care a aruncat pe piaţă un supliment de 6-15 trilioane de dolari, cu mult dincolo de masa de mărfuri şi servicii produse în ultimii doi ani). Fără semiconductori, maşinile vestice se fabrică în termene de 5 ori mai mari, la preţuri cu 40% mai ridicate. La fel, materialele de construcţie pentru "energie verde" sunt puţine, proaste şi scumpe. Acest aspect plus contingentarea petrolului şi a gazului rus - egal: criză energetică. Puţinele materii prime agrare care au mai rămas după plandemie şi mai rămân după război sunt cumpărate strategic de China. Egal: criză alimentară. Ironic, chiar Macron a evocat criza alimentară, la reuniunea NATO dedicată războiului de la graniţa noastră.

Şi câte şi mai câte...

Pe de altă parte, ce mai fabrică, ce mai produce "lumea bună"? Stă bine pe digital - platforme de vânzări/curierat, de învăţat, de muncit de acasă, aplicaţii care te pot concedia, consilia legal sau psihologic ori te pot judeca şi evacua din casă. Certificate de identificare digitală care te pot lăsa fără bani, proprietăţi şi job (dar, desigur, fericit...) doar pentru că nu susţii apartheidul sanitar, lupta ipocriţilor contra climate change, războiul "drept"... Virtual şi simulat: jocuri, metaverse, telemedicină, crypto-chestii (nu le pot zice monede), NFT-uri. Seruri experimentale, medicamente care te ţin bolnav, echipamente sanitare de unică folosinţă care nu protejează de nimic, dar poluează masiv oraşele, câmpurile şi oceanele. Produse predictive (pentru GAFAM, tu eşti produsul). Speculaţii la bursă. Consultanţă. Drepturi de monopol şi de proprietate industrială exclusiv. Captivitate, supuşenie. Totalitarism.

Ca şi în romanul lui Orwell, 1984, Eurasia nu se deosebeşte cu nimic din perspectiva totalitarismului, a simulaţiei şi a dublu-gânditului, de Oceania (vestul "democratic"), doar că nu ni se mai permite nouă să percepem realitatea. Rezolvă totul cenzura, dezinformarea oficială şi segregarea pe bule digitale.

Quoi qu'il en coûte (whatever it cost), doctrina "luptătorilor" cu plandemia, înseamnă să arunci din elicopter bani în speranţa că vei reuşi să stingi incendiul economic, social şi psihologic pe care singur l-ai aprins, ca un prost şi un captiv al conflictelor de interese, sub pretextul "luptei" contra unui agent patogen cu o rată de infectare de sub 1% şi cu o rată de mortalitate de 0,001%. Cum umpli elicopterul cu aceşti bani de cheltuit aiurea? Mărind taxele şi impozitele şi făcând masive împrumuturi. Dacă te numeşti Franţa, îţi permiţi să te împrumuţi oricât - cu rating AAA+, poţi beneficia de dobânzi negative. Dacă te numeşti SUA, nu numai că te poţi bucura de dobânzi negative, dar poţi să şi printezi dolari, care diluează instant valoarea datoriei şi, din când în când, poţi confisca rezervele în dolari sau bondurile "dujmanului". Contează, desigur, şi faptul că francezii vor fi nevoiţi să tot plătească datoriile din plandemie cca 78 de ani de acum încolo, dar pentru noi, cetăţeni de rang doi ai unei ţări de rang trei, cu rating de rang 5, este mult mai important că aruncarea banilor din elicopter presupune împrumuturi cu dobânzi propriu-zise, pozitive, de 5% pe an. În doi ani, România şi-a sporit gradul de îndatorare de la cca 38% din PIB, la cca 50% din PIB. Este vorba de vreo 70 de miliarde de euro. De trei ori şi jumătate mai mult decât împrumutul luat în 2009 de la FMI şi CE. În aceeaşi situaţie se află multe alte ţări, inclusiv cele emergente, ca Brazilia, India, Turcia etc. Hedonismul pe datorie al francezilor şi al americanilor corecţi politic este plătit de români, greci, brazilieni, indieni, sud-africani, turci. La asta este "bun" globalismul. Farafastâcurile ecologiste, ipohondria şi tentaţiile războinice ale francezilor şi ale americanilor sunt plătite cu sărăcia şi foametea africanilor şi a sud-asiaticilor. Marea ameninţare care se vede clar pe cer şi pe care vesticii o ignoră, pentru că nu vor să se uite în sus, este că regimurile autoritare de tip rusesc sau chinezesc par multora (în niciun caz mie) preferabile totalitarismului digital ascuns sub masca democraţiei şi a discursului neafectat de ură.