Scriitorii se "bat" pe uniuni, librăriile dispar

Scriitorii autohtoni s-au împărţit în două tabere şi se luptă aprig, nu pe terenul prozei sau al poeziei ci pe cel al justiţiei. Disputele literare autohtone au trecut la un alt nivel, nu neapărat superior: cel al luptelor pentru conducerea Uniunii Scriitorilor. Taberele se contestă una pe alta, există acţiuni în justiţie, se convoacă adunări, se fac alegeri, alegerile sunt contestate, întreaga bătălie reuşind să-l ameţească pur şi simplu pe consumatorul de literatură care priveşte de pe margine. Dincolo de mizele financiare (banii din cotizaţii, sponsorizări) sau imobiliare, este evident că în primul rând este vorba despre orgolii. Disputa este pe cale să devină una de lungă durată, zilele acestea având loc un nou episod important din punctul de vedere al celor care fac cronica acestui "meci".

Pe 7 ianuarie 2016 a avut loc o Adunare Generală, convocată de un grup de scriitori, în cadrul căreia au fost luate mai multe hotărâri, dar Consiliul Uniunii Scriitorilor a invalidat această adunare. Potrivit unui comunicat de presă al USR, semnat de Nicolae Manolescu, preşedintele acestui for, susţine că adunarea a fost convocată de un grup de doar 24 de scriitori: "Totul este un fals grosolan. USR, de la care grupul se revendică explicit într-un comunicat adresat Tribunalului Bucureşti, nu a convocat, ea, nicio astfel de Adunare Generală. Conform art. 16 din Statutul USR, înscris la Judecătorie în 2013, orice Adunare Generală se convoacă la solicitarea Preşedintelui, în sesiune ordinară, la 5 ani, iar în sesiune extraordinară, când e necesar, la propunerea Preşedintelui, a Consiliului sau a unei treimi din membrii USR (peste 800 de membri din cei 2.600). Ceea ce nu e cazul convocării la care ne referim. (...) Alegerea organelor de conducere ale USR se face, conform aceluiaşi articol 16, în adunările generale ale celor 20 de filiale. Caracterul nestatutar şi nelegal al pretinsei adunări generale, convocate de grupul minuscul de scriitori, este, în aceste condiţii, absolut evident. Nu te poţi autointitula USR (însuşindu-ţi fără niciun scrupul moral sau juridic toate datele de identificare ale instituţiei noastre, de la adresa poştală la codul IBAN!) şi să încalci totodată prevederile statutare ale adevăratei USR. În plus, pretinsa Adunare Generală Extraordinară a fost convocată de persoane cărora sentinţa judecătorească nr. 5790/05.04.2016, definitivă, le-a suspendat dreptul de a adopta hotărâri. (...) Prin sentinţa civilă nr. 5790/05.04.2016, definitivă, au fost suspendate efectele pretinselor hotărâri adoptate în cadrul Adunării Generale din 19.03.2016, iar prin decizia civilă nr. 548A/18.08.2016, definitivă, s-a reţinut că domnilor Teodorescu Cristian George şi Cipariu Mircea Dan nu le este permisă îndeplinirea vreunui act în calitate de reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din România, ei neputând să se folosească de o atare calitate". Pe 13 martie 2016 un "Comitet de iniţiativă al Adunării Generale a Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România" a convocat "Adunarea Generală Extraordinară" în sediul Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Capitală, unde a fost votată o nouă conducere: Cristian Teodorescu fiind ales preşedinte al USR, iar Florin Iaru şi Dan Mircea Cipariu au devenit vicepreşedinţi. La vremea respectivă, preşedintele USR, Nicolae Manolescu a reacţionat dur, afirmând că membrii autodeclaratei "conduceri a USR" vor fi excluşi din acest for, în cadrul Consiliului Naţional.

Revistele de cultură au relatat pe larg despre această luptă în care fiecare tabără prezintă argumente "zdrobitoare" în favoarea sa. Într-o declaraţie acordată Agerpress, Dan Mircea Cipariu anunţă că adunarea de pe 7 ianuarie 2017 nu a fost anulată sau infirmată de nicio instanţă de judecată: "Domnul Nicolae Manolescu Apolzan încearcă să-şi atribuie calitatea de reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România printr-o structură, Consiliul Director, care este inferioară Adunării Generale a USR. Ar trebui ca semnatarii unui document ce este nul de drept să citească prevederile OUG 26/2000 şi să înţeleagă faptul că orice asociaţie din România are obligaţia de a avea o Adunare Generală anuală. Semnatarii insistă pe un articol ilegal, dintr-un statut ilegal, acela că Adunarea Generală ordinară a USR se convoacă la solicitarea Preşedintelui, în sesiune ordinară la 5 ani". Cu siguranţă că vor mai apărea şi alte reacţii pe această temă.

În schimb se vorbeşte mult mai puţin de faptul că, în conformitate cu datele oferite de Asociaţia Editorilor din România, în anul 2016 în ţara noastră mai funcţionau doar 150 de librării, în condiţiile în care în urmă cu patru ani erau 550. În 1990 reţeaua de librării a Capitalei număra 115 unităţi, iar în acest moment există judeţe cu o singură librărie şi oraşe de peste 50.000 de locuitori fără niciuna. Vânzarea online de carte s-a dezvoltat în ultimii ani, dar dispariţia librăriilor reprezintă o chestiune care ar trebui să preocupe pe toată lumea, inclusiv pe scriitori.