Sculptura face toţi banii

Miliardul! Ultima frotieră, pare nesfârşit şi esenţial, puternic şi mitic, este unitatea de măsură a infinitului nemăsurabil şi a datoriei externe a României încă de pe vremea lui Ceauşescu. Acum doar bugetul întregii ţări mai vorbeşte în astfel de cifre. În America, o casă londoneză de licitaţii de artă tocmai a scos aproape jumătate de miliard de dolari, într-o singură seară de vânzări. Iar noi scriem despre asta pe 7 noiembrie, tocmai de ziua aşa-zisei mari revoluţii din octombrie. Are şi istoria asta un umor!

Ca să compenseze faptul că nu mai avem nicio ştire despre "Cuminţenia pământului", că nu ştim dacă a preempţionat-o cineva sau a lăsat-o aşa, cu pretenţiile neonorate, sculptura şi-a dat în stambă la licitaţia Sotheby's de la New York, adunând, din ce recorduri a putut şi ea, sute de milioane de dolari americani din cele 422 reuşite de cea mai tare vânzare din istoria de un sfert de mileniu a casei Sotheby's. Să ne amintim că primăvara, prin mai, şi toamna, prin noiembrie, vecinele concurente de secole din Londra, Sotheby's şi Christie's, ţin fulminante şi strălucitoare vânzări de impresionism şi modernism din aceeaşi zonă. Aceeaşi politică tradiţională vorbeşte, pentru fiecare casă, de două şedinţe, una de seară şi una mai pe ziuă, cam în acelaşi timp, să fie concurenţa cât mai abrazivă. Multe alte aspecte sunt similare, încât devine foarte uşor să încurci vânzările, mai ales că veştile mustind de superlative inundă piaţa în valuri succesive. Aşadar, şi la Sotheby's şi la Christie's, în primăvară şi în toamnă, la New York, avem câte un Impressionist & Modern Art Evening Sale şi un Impressionist & Modern Art Day Sale. Cea care a apucat deja să ne bage miliardul în vocabular, fie şi pe jumătate, este seara de la Sotheby's, de marţi, 4 noiembrie.

15 oferte din totalul de 73 nu au fost vândute, dar 45 din cele adjudecate au depăşit milionul de dolari, iar 5 s-au dus la peste 20 de milioane de dolari. Totalul, aşadar, a fost de peste 422 de milioane, în timp ce, acum un an, s-a urcat doar până la 290.

Povestea tare, şi nu doar ca preţ, vine destul de repede, pe la început. Este un Modigliani din piatră, tăiat de artist prin 1911, şi în care eu, cel puţin, îl văd pe Brâncuşi şi-n spirit şi-n piatră, aproape palpabil. Iar partea concretă a poveştii, spusă chiar de organizatorii licitaţiei, vorbeşte de un bloc de calcar de Euville recuperat de la construcţiile de prin Paris, adus cu căruciorul la atelierul lui Brâncuşi, unde românul îl învăţa pe dramaticul pictor cum să taie direct în piatră. 1911, când zice lumea că a sculptat Modigliani acest cap alungit de doamnă, este anul când inginerul Romaşcu îi cumpăra deja "Cuminţenia pământului" lui Brâncuşi. Pe piaţa actuală, sculptura lui Brâncuşi este suspendată de o speranţă de 20 de milioane de euro, cam cât să treacă autostrada din dosare de birtul din colţul satului, iar viziunea atât de brâncuşiană a lui Modigliani a luat un concret de 70.750.000 dolari. 70 de milioane din cele 422 adunate într-o seară cu 45 de oferte peste milionul de verzişori. Modigliani punctează, însă, şi la sculptură şi la pictură. 2010 a pus recordurile la Modigliani, 52,6 milioane de dolari pentru sculptură, la Christie's Paris, iar New York-ul a dat 68,9 milioane de dolari, la Sotheby's, pentru pictura lui Modigliani.

Dar nici măcar acesta nu a fost cel mai mare preţ al serii, ci unul de 101 de milioane de dolari americani, reuşit tot de o sculptură. Un Giacometti de această dată. După ce l-a depăşit pe Brâncuşi, ce domina podiumul sculpturii pe la 20 de milioane de dolari, Alberto Giacometti s-a căţărat pe o perfectă corespondenţă cu gustul public şi internaţional până la sute de milioane de dolari, pe care acum a şi depăşit-o, niţel. A primit exact 100.965.000 dolari americani, în calcule ce contează pentru statistică şi clasamente, deoarece preţul pecetluit de ciocan, strigat în sală, a fost de 90 de milioane, şi devine cea mai scumpă sculptură ce evoluează pe scena unei vânzări publice. Specialiştii în superlative îl consideră cel mai bun bronz al lui Giacometti, chiar din vremurile sale de aur, de la începutul anilor '50. Îi ştim, lui Giacometti, oamenii ce merg, şi de aceea "Carul" vândut la New York completează viziunea ascetică a artistului. A gândit, sau mai degrabă a simţit sculptura în 1938, când zăcea într-un spital, dar a modelat-o în 1950, devenind o alegorie pentru renaşterea întregii omeniri, după cruntul război.

Despre postura de cea mai scumpă sculptură din lume este o dispută, dar tot cu Giacometti. În 2010, un an bun pentru piaţa de artă, deşi criza economică era încă în faza plină de imaginaţie, în ziua de 3 februarie, mai exact, la licitaţia Sotheby's de acasă, de la Londra, a fost adusă sculptura "L'homme qui marche", o umbră în mărime naturală, 1,89 m, de o cutremurătoare eleganţă dramatică. Sculptura aparţinea băncii Commerzbank, care, deşi germană, avea probleme grave la conturi şi asta nu pentru că, la rândul ei, cumpărase sculptura de la o altă bancă germană, Dresdner Bank, chiar în anul anterior. Se estima o vânzare nu mai bogată de 18 milioane de lire sterline, dar în 8 minute a fost stabilit un preţ final de 58 de milioane de lire britanice. Acum ştim că noul proprietar era Lily Safra, văduva unui bancher libanez foarte bogat şi el, astfel că "Omul care merge" rămânea în mediul "fabricilor de bani". În cotaţiile de atunci, cele 65 de milioane de lire la care ajungea preţul, până la urmă, însemnau cam 103,7 milioane de dolari, ceea ce este oarecum mai mult decât 101 de milioane, şi nu de nopţi, ale New York-ului văzut din car de marţea trecută. În 2010, creaţia lui Giacometti devenea cea mai scumpă sculptură, depăşind o piesă veche şi cu autor anonim, "Leoaica Guennol", "diminutivă în mărime, dar monumentală în concepţie", cum spuneau specialiştii, o piesă mesopotamiană de 8,3 cm şi 5 mii de ani vechime, care primise 57,2 milioane de dolari la o vânzare Sotheby's din decembrie 2007.

De veţi considera că nici noi şi nici eternul dolar nu mai suntem ca în 2010, veţi avea, desigur, dreptate, şi dăm la spate fotografia finishului, nefiind subjugaţi de clasamentele dement de stricte ale preţurilor operelor de artă. Mai ales că recordul rămâne la acelaşi artist excepţional, Alberto Giacometti, elveţianul.