Scurta vară fierbinte

Meteorologic s-ar putea să fie altfel. Politic, vom avea, însă, o vară scurtă şi fierbinte. Fierbinte, pentru că intrarea în vacanţă s-a făcut cu cazanele sub presiune.

Strîns între stînca alegerilor anticipate şi cea a disensiunilor interne, PNL ar vrea să-l confunde pe Tăriceanu cu Ulise, dar calchierea nu dă nici un rezultat convingător. Spaţiul de manevră al PNL este trasat de alţii. Dacă se hotărăşte să rezis-te alegerilor anticipate pînă la capăt, atunci are nevoie de aliaţi. Partidul Conservator este unul sigur, dar nici pe departe unul onorabil. UDMR va pune condiţii grele şi va alege tabăra care-i oferă cel mai mult. Un alt aliat asigurat, dacă este vorba să nu se producă alegeri anticipate, este PSD-ul, dar a da pe faţă mîna cu opoziţia condusă de Năstase nu va face decît să sporească fragilitatea politică a unui partid "prea mic pentru o guvernare atît de mare". Ca şi cînd nu i-ar fi de ajuns temele dificile pe care i le dă pentru acasă, Preşedintele Traian Băsescu şi partidul care-l reprezintă la guvernare, liderul liberal nu mai este sigur nici măcar pe sprijinul politic al propriului partid. Toate războaiele de uzură, pe două fronturi, sînt dinainte pierdute!

Inerţia nu joacă în favoarea premierului, iar o simplă remaniere nu mulţumeşte pe nimeni. Ba, dimpotrivă! Dacă-i remaniază pe miniştrii liberali, se încinge şi mai mult tărîţa penelistă; pe democraţi nu prea poate să-i remanieze, că nu e voie de la Cotroceni; iar remanierea conservatorilor este un fel de sinucidere, pentru că ei sînt singurul sprijin al liberalilor în faţa asaltului noului partid prezidenţial-popular.

În ciuda faptului că deţine iniţiativa politică, cu ajutorul masiv al Preşedintelui, partidul acesta nu stă nici el pe roze. Mandatul de guvernare, dacă nu este valorificat politic, ar putea fi ultimul din istoria parlamentară a partidului. PD-ul, revopsit, are nevoie de substanţă electorală, din care să crească. Cum nu o poate "sintetiza" prin mijloace proprii, nu-i rămîne decît să o ia de-a gata. Iar posibilităţile sînt doar două: PNL sau PSD. Una dintre nuci trebuie spartă pentru a putea hrăni nevoia de dezvoltare a PP-ului, fost democrat. De aici, obsesia alegerilor anticipate şi/sau a schimbării liderilor PSD-ului de la conducerea camerelor. Folosind unda încă favorabilă ce susţine formula actuală de guvernare, întruchipată de Preşedinte, PD-ul nu poate avea altă ieşire, decît alegerile anticipate. Înfrîngerea PSD-ului, fără alegeri, este încă şi mai dificilă. Schimbarea liderilor de la Senat şi Camera Deputaţilor ar echivala cu o victorie, dar nu cu cîştigarea războiului. Atunci, s-ar putea ca PSD-ul să vrea anticipate şi chiar să le obţină!

UDMR-ul fierbe şi el, chiar dacă la foc mai mic. Între afacerile personale ale liderilor şi programul politic care vrea totala desprindere a comunităţii maghiare de statul român, deocamdată au prevalat afacerile personale. Este ceea ce "talibanii" UDMR le şi reproşează actualilor lideri. Singurul atu al echipei Marko Bela este continuitatea prezenţei la guvernare şi capacitatea de a satisface "interesele locale". Nu este momentul, poate, ca ideologia şi politica făţiş izolaţionist-segregaţionistă să fie scoase la vedere, precum steagurile maghiare în secuime. Ele sînt active, însă, şi fac să se ridice temperatura internă a confruntărilor din UDMR.

PSD-ul trăieşte o experienţă inedită. Altădată, cînd a mai fost nevoit să guste din fructele amare ale opoziţiei, a avut cel puţin de partea sa iniţiativa politică. PSD-ul dădea note guvernării, critica miniştri şi legi, coagula reacţia negativă a populaţiei la măsurile economice de liberalizare, mobiliza sindicatele. Pe scurt, chiar dacă nu scria libretul operei, era regizorul din umbră şi nu de puţine ori, primadona! Acum, de şase luni şi mai bine, toate merg pe dos. Iniţiativa politică e la Cotroceni, alianţa se critică din interior de mama focului, încît vocea PSD-ului aproape că nu se mai aude, asaltul asupra poziţiilor deţinute nu slăbeşte nici o clipă, iar anticipatele sînt ca o ghilotină deasupra capului. A capetelor, mai bine spus, pentru că PSD-ul nu mai are un lider, ci este condus de un triumvirat mînat de o acerbă competiţie a puterii şi orgoliilor. Temperatura este în continuă creştere şi pentru că tensiunile mai vechi nu au fost rezolvate. Cele dezvoltate de competiţia dintre baronii locali şi baronii de la Bucureşti, între corupţii-nepătaţi şi corupţii-pătaţi, între oamenii lui Năstase şi oamenii altora, între dorinţa de a reveni la guvernare şi neputinţa de a articula o soluţie alternativă credibilă, cu excepţia unui cadou al actualei guvernări care s-ar prăbuşi într-o criză asemănătoare cu cea a CDR-ului. De aceea, avertismentul Preşedintelui Băsescu, care nu se arată dispus să lase lucrurile să alunece într-o asemenea direcţie, trebuie să fi dat fiori reci pe spinarea liderilor PSD, singurii care au descifrat complet mesajul prezidenţial.

Iar după vară va veni toamna cea fierbinte, iar mai apoi, iarna, tot fierbinte, şi aşa mai departe, pentru că, în realitate, România stă pe un vulcan pe care şocul integrării europene ar putea să-l aducă din nou în stare activă.