SISTEMUL DE PLĂŢI TARGET2, O CAPCANĂ FĂRĂ IEŞIRE PENTRU BĂNCILE CENTRALE DIN ZONA EURO? Parlamentul italian vrea să introducă o monedă paralelă la euro

Bundesbank a aver­tizat că poate suferi pierderi grele dacă o ţară importantă pără­seşte zo­na euro şi încetează plăţile pentru datoriile din cadrul sistemului TARGET2. Cu această afirmaţie îşi deschide Ambrose Evans-Pritchard articolul său recent din The Telegraph, unde prezintă implicaţiile unui vot recent din Parlamentul italian.

Legislativul din Peninsulă şi-a exprimat, la sfârşitul lunii trecute, opţiunea unanimă pentru o moţiune care face posibilă introducerea în economie a unei "monede paralele".

Noua monedă ar avea, de fapt, caracteristicile unei obligaţiuni guvernamentale de valoarea foarte redusă, de unde şi vine apelativul de "minibot". Introducerea noului instrument financiar va facilita plata furnizorilor guvernamentali şi va putea fi utilizat şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale. Titlul financiar nu ar avea maturitate şi nu ar plăti dobândă, însă aceasta ar exista implicit, în condiţiile în care schimbarea titlurilor în euro s-ar face la un discount faţă de valoarea nominală.

Carlo Cottarelli, de la Universitatea Catolică din Milano, a declarat pentru cotidianul Il Sole 24 Ore că votul în unanimitate pentru moţiune nu poate însemna decât faptul că mulţi deputaţi nu au înţeles adevăratele sale implicaţii.

Cea mai importantă este, desigur, deschiderea căii pentru ieşirea Italiei din zona euro.

Poate că "sincronizarea" între momentul votului şi deschiderea procedurii pentru datoria excesivă de către autorităţile europene nu reprezintă o coincidenţă.

Alberto Bagnai, preşedintele Comisiei Financiare a Senatului şi membru al partidului La Lega, condus de vicepremierul Matteo Salvini, a declarat că "toate vorbele despre Italexit nu sunt decât mult zgomot pentru nimic", conform unei ştiri Bloomberg, unde se mai subliniază că "profesorul de economie Bagnai a scris două cărţi în care susţine necesitatea dizolvării uniunii monetare".

Între timp, parlamentari din cadrul Partidului Democrat au solicitat modificarea de urgenţă a textului moţiunii, astfel încât să fie exclusă introducerea titlurilor minibot, iar Il Sole 24 Ore, cel mai important cotidian financiar din Italia îşi exprimă speranţa că minibot-urile nu vor fi introduse prea curând, mai ales în condiţiile în care titlurile de stat ale ţării au un risc mai mare decât al titlurilor similare din Grecia.

Toate acestea ar putea fi doar elemente de importanţă secundară, deoarece autorităţile de la Bruxelles insistă cu "pedepsirea" Italiei, pentru că autorităţile "populiste" de la Roma nu fac destul pentru plata datoriilor acumulate ca urmare a politicilor iresponsabile ale autorităţilor "pro-europene" de la Roma din ultimele decenii.

Comisia Europeană tocmai a anunţat că Italia încalcă regulile fiscale ale UE, pe fondul creşterii datoriei publice, iar astfel este justificată lansarea unei "proceduri disciplinare", după cum scrie Reuters.

Datele şi prognozele Comisiei Europene arată că datoria publică a Italiei a crescut până la 132,2% din PIB în 2018, de la 131,4% în anul precedent, şi va ajunge la 135,2% în 2020.

Revenirea în atenţia presei a instrumentelor minibot pare să aibă o semnificaţie mult mai mare decât în urmă cu circa un an, când implicaţiile monedei paralele au fost analizate pe fondul includerii acesteia în acordul de guvernare dintre La Lega şi Cinci Stele.

De ce? Pentru că implicaţiile deosebit de negative ale oricărei măsuri care poate conduce la ieşirea Italiei din zona euro sunt incluse într-o analiză recentă a Bundesbank, banca centrală a Germaniei.

După ce avertizează cu privire la "pierderile grele", documentul de la Bundesbank, mai subliniază că "orice încercare de pregătire pentru un astfel de eveniment ar putea conduce la declanşarea unui atac speculativ".

Cea mai bună dintre lumile posibile, nu-i aşa? Sentimentul nimicniciei trebuie să fie covârşitor pentru cel mai mare creditor din zona euro, mai ales că atât Bundesbank cât şi BCE au negat, până de curând, că există riscul default-ului pentru expunerile din cadrul sistemului de plăţi TARGET2.

Ultimele date de la BCE arată că soldul pozitiv al Germaniei din cadrul sistemului TARGET2 a scăzut până la 919,7 miliarde de euro în aprilie 2019, de la 941,3 miliarde în luna precedentă, în timp ce soldul negativ al Italiei a crescut cu aproape 7 miliarde de euro, până la 481,5 miliarde (vezi graficul).

Cu alte cuvinte, Italia datorează creditorilor circa 481 de miliarde de euro, în timp ce Germania are de "colectat" datorii de circa 919 miliarde de euro.

"Nimeni nu a întrebat contribuabilul german dacă ar vrea să ofere credite de 920 de miliarde de euro prin intermediul sistemului TARGET2, nu a existat niciun vot în Bundestag", scrie Evans-Pritchard.

Cu toate că "Bundesbank susţine în continuare caracterul ipotetic al dezintegrării zonei euro, instituţia admite că sistemul de plăţi TARGET2 implică o serie de costuri inevitabile", mai arată jurnalistul britanic.

Ambrose Evans-Pritchard mai subliniază că analiza Bundesbank oferă "impresia că autorităţile monetare nu au o strategie clară pentru o astfel de criză".

Jurnalistul britanic îl citează apoi pe profesorul Philip Turner, fost oficial în cadrul BIS (Bank for International Settlements), în opinia căruia "soldurile din sistemul TARGET2 reprezintă împrumuturi care nu au fost aprobate de niciun guvern şi care ascund dezechilibrele fundamentale din sistemul zonei euro".

Pe de altă parte, nu se poate negocia niciun cadru de ieşire din zona euro, deoarece "speculatorii vor încercui prada ca nişte rechini", după cum a declarat un oficial italian din cadrul instituţiei de supraveghere a pieţelor financiare Consob.

Cel mai dur verdict vine, însă, din partea profesorului german Hans- Werner Sinn, un veteran în rândul criticilor sistemului TARGET2, care susţine de mai mulţi ani că "dezechilibrele din TARGET2 nu se auto-corectează, în ciuda afirmaţiilor Bundes­bank", iar "creditul existent nu va fi recuperat niciodată".

"Regimul TARGET2 reprezintă o minciună sistematică prezentată poporului german", mai susţine profesorul Sinn.

Acesta este contextul în care Mario Draghi, preşedintele BCE, al cărui "titlu" este acum şi de "lame duck", a încercat să prezinte noile opţiuni în faţa presei după ultima şedinţă de politică monetară, de parcă ar mai exista aşa ceva.

Au trecut deja mai mulţi ani de când s-a închis capcana pentru Banca Centrală Europeană, o capcană aranjată cu "grijă" chiar de autoritatea monetară a zonei euro, care a făcut totul pentru a asigura iluzia solvabilităţii guvernelor din zona euro.

Acum nu mai trebuie decât să se găsească un "vânător" suficient de hotărât pentru a curma suferinţa celui prins în capcană.